Deț, substantiv (regional)
Sinonime:
decilitru; (prin extensiune) păhărel, țoi.
Detai, substantiv (învechit)
Sinonime:
detaliu.
Detail, substantiv (învechit)
Sinonime:
detaliu.
Detailiant, substantiv (învechit)
Sinonime:
detailist, revânzător, (învechit) detalist.
Detailist, substantiv
Sinonime:
buticar, camelot, comerciant, debitant, negustor, revânzător, vânzător, (învechit) detailiant, (învechit) detalist.
Detaliat, adjectiv
Sinonime:
(în mod) amănunţit; în detaliu.
Detalist, substantiv (învechit)
Sinonime:
comerciant, detailist, negustor.
Detaliu, substantiv neutru
Sinonime:
accesoriu, amănunt, bagatelă, element secundar, fleac, fragment, lucru mărunt, particularitate.
Detartraj, substantiv
Sinonime:
detartrare.
Detartrare, substantiv
Sinonime:
detartraj, detartrat, detartrizare.
Detaşa, verb
Sinonime:
a desprinde, a desface, a dezlipi, a despărţi, a izola; a deplasa, a muta, a schimba; a se distanţa.
Detaşabil, adjectiv
Sinonime:
amovibil, izolabil, partajabil, separabil, volant.
Detașament, substantiv
Sinonime:
ariergardă, aripă, avangardă, batalion, comando, echipă, escortă, flancgardă, flangardă, grup, patrulă, trupă, unitate.
Detaşare, substantiv
Sinonime:
desfacere, desprindere, dezlipire; despărţire, separaţie; dezinteresare, indiferență, insensibilitate, nepăsare.
Detașat, adjectiv
Sinonime:
degajat, desfăcut, desprins, dezinvolt, dezlegat, distanțat, izolat, liber, nelegat, separat; (adverbial) categoric, clar, evident, staccato. Detașat, substantiv neutru
Sinonime:
detașare.
Detecta, verb Sinonime:
a descoperi, a identifica, a prinde.
Detectabil (detectabilă), adjectiv
Sinonime:
discernabil, discernibil, măsurabil, perceptibil.
Detectare, substantiv
Sinonime:
aflare, descoperire, detecție, determinare, găsire, identificare.
Detecție, substantiv
Sinonime:
depistaj, depistare, descoperire, detectare, geodetecție, identificare, localizare, radar, radiodetecție, radiolocație, reperaj, reperare, senzor, sonar, teledetectare, teledetecție, (variantă) detecțiune.
Detectiv, substantiv
Sinonime:
anchetator, inspector, investigator, polițist.
Detectivaj, substantiv
Sinonime:
detectivism.
Detectivesc, adjectiv
Sinonime:
detectiv.
Detectivism, substantiv
Sinonime:
aptitudine de detectiv, atitudine de detectiv, manieră de detectiv.
Detectivistic, adjectiv
Sinonime:
de detectiv; detectivist.
Detector, substantiv
Sinonime:
cameră de ionizare, contor, hidrofon, radar, radiolocator, scintilator, (detector de minciuni) lie detector.
Detentă, substantiv
Sinonime:
decontractare, destindere, dilatare, expansiune; (figurat) ameliorare, îmbunătățire; (sport) pas bătut, bătaie.
Detenție, substantiv
Sinonime:
arestare, arestuire, captivitate, claustrație, deportațiune, detențiune, incarcerație, internare, încarcerare, închisoare, întemnițare, posesiune, proprietate, recluziune, reținere, sechestrație.
Detenţiune, substantiv feminin Sinonime:
reţinere, închisoare; (rar) posesie, păstrare.
Detentor, substantiv
Sinonime:
(termen juridic) deţinător, posesor, proprietar, titular.
Detergent, adjectiv și substantiv
Sinonime:
detersiv, purgativ; (denumire comercială) dero.
Deteriora, verb
Sinonime:
a (se) degrada, a se învechi, a (se) strica, a (se) uza, (Moldova) a (se) hrentui, (familiar) a (se) hârbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi, a (se) ponosi; a avaria, a agrava, a înrăi, a înrăutăţi.
Deteriorare, substantiv
Sinonime:
degradare, învechire, stricare, uzare, (învechit) degradaţie, ponosire; avariere, avarie, uzură, agravare, înrăire, înrăutăţire.
Deteriorat, adjectiv
Sinonime:
degradat, învechit, stricat, uzat, (Moldova) hrentuit, (familiar) hârbuit, hodorogit, paradit, rablagit, (familiar, rar) răblărit, ponosit; avariat, înrăutăţit.
Deteriorație, substantiv
Sinonime:
aneantizare, avarie, avariere, coroziune, decadență, decădere, declin, degradare, delabrare, descompunere, deteriorare, diminuare, distrugere, eroziune, învechire, ponosire, putrefacție, ruinare, stricare, uzare, uzură, (învechit) degradație, (învechit) deteriorațiune.
Deteriorațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
deteriorare, (învechit) deteriorație, (învechit) deteriorățiune.
Determina, verb
Sinonime:
a cauza, a pricinui; a preciza, a deduce, a stârni, a provoca, a impulsiona, a condiţiona, a decide, a calcula; a defini, (învechit) a mărgini, a răspica; a fixa, a hotărî, a stabili, a statornici, (învechit) a defige, a însemna, a statori; a complini.
Determinabil (determinabilă), adjectiv
Sinonime:
calculabil, definisabil, limitabil, măsurabil, precizabil.
Determinăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
determinare.
Determinant (determinantă), adjectiv
Sinonime:
hotărâtor, decisiv; determinativ.
Determinant (determinanți), substantiv masculin
Sinonime:
articol, delimitant.
Determinare, substantiv
Sinonime:
provocare, creare, pricinuire, producere, stârnire, condiţionare, calculare, definire, precizare, stabilire, complinire.
Determinat (determinată), adjectiv
Sinonime:
precizat, stabilit, hotărât, limitat, delimitat, caracterizat, ales, decis, definit, fixat, identificat, marcat; curajos, energic, ferm.
Determinație, substantiv
Sinonime:
determinare, (învechit) determinațiune.
Determinațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
determinare, determinație.
Determinativ, substantiv și adjectiv
Sinonime:
determinant.
Determinism, substantiv
Sinonime:
cauzalitate, fatalism.
Determinist, adjectiv
Sinonime:
fatalist.
Detersiune, substantiv
Sinonime:
curățare, spălare, (variantă) detersie.
Detersiv, adjectiv și substantiv (învechit)
Sinonime:
detergent, smectic, (învechit) abstergent.
Detesta, verb Sinonime:
a urî, a dispreţui, a nu putea suferi.
Aberaţie (aberaţii), substantiv feminin
Sinonime:
eroare, rătăcire, absurditate, elucubrație, anomalie, anormalitate, demență, dereglare, nebunie, idioțenie, iluzie, non-sens, sofism, stupiditate; abatere, depărtare, deturnare, deviere; îndepărtare de adevăr; (aberație cromatică) cromatism; (aberație vizuală) astigmatism.
Abject (abjectă), adjectiv
Sinonime:
abominabil, detestabil, dezgustător, groaznic, grosolan, ignobil, incalificabil, infam, înfiorător, josnic, mârșav, mișel, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, odios, oribil, repugnant, respingător, rușinos, sordid, ticălos, (Banat) bedaș, (figurat) infect, (figurat) murdar, (învechit și regional) ticăit, (învechit) fărădelege, (învechit) vil, (popular) becisnic, (regional) pălăvatic, (regional) proclet.
Accidenta, verb
Sinonime:
a avaria, a carambola, a deteriora, a răni, a suferi un accident, a vătăma; (muzică) a varia.
Amănunţit, adverb Sinonime:
detaliat, în amănunt, cu toată atenţia, cu minuţiozitate, cu meticulozitate.
Amputa, verb Sinonime:
a tăia, a secţiona, a desprinde, a detaşa, a reteza, a trunchia, a ciunti, a mutila.
Antipatic (antipatică), adjectiv
Sinonime:
detestabil, dezagreabil, neplăcut, nesimpatic, nesuferit, respingător, supărător, urâcios.
Anumit (anumită), adjectiv Sinonime:
anume, cunoscut, ştiut, hotărât, precizat; deosebit, special, precis, determinat; unul, oarecare.
Apărea, verb Sinonime:
a se arăta, a se ivi, a ieşi la lumină, a răsări, a (se) naște, a se detașa, a se produce, a se profila.
Aprecia, verb Sinonime:
a evalua, a estima, a preţui, a judeca; a admira; a măsura, a determina; a degusta, a savura.
Apreciat (apreciată), adjectiv Sinonime:
preţuit, stimat, respectat, admirat; determinat, măsurat, judecat; degustat.
Arătare, substantiv feminin Sinonime:
indicare, precizare, stabilire, determinare; aspect, înfăţişare, faţă; stafie, fantomă, halucinaţie, nălucă, fantasmă, vedenie.
Aresta, verb Sinonime:
a închide, a deţine, a încarcera, a băga în arest, a întemniţa, a reţine.
Avaria, verb Sinonime:
a strica, a deteriora, a distruge, a vătăma, a altera.
Avea, verb Sinonime:
a poseda, a deţine, a stăpâni, a cuprinde, a conţine.
Bagatelă, substantiv feminin Sinonime:
fleac, nimic, detaliu.
Amovibil (amovibilă), adjectiv
Sinonime:
înlocuibil, revocabil; mobil, deplasabil, detașabil.
Bubuitură, substantiv feminin Sinonime:
bubuit, pocnet, zgomot, larmă, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (regional) durăit.
Calcula, verb Sinonime:
a socoti, a măsura, a număra; a plănui, a aranja, a combina; a aprecia; a determina, a fixa, a stabili.
Captivitate, substantiv feminin
Sinonime:
claustrare, detenție, detențiune, incarcerație, internare, încarcerare, întemnițare, pradă, prizonierat, prizonierie, robiciune, robie, robime, robire, robitură, sclavaj, sclavie, sclavism, sechestrare, sechestrație, servitute, șerbie, (învechit și popular) prinsoare.
Caracteriza, verb Sinonime:
a determina, a defini, a încadra; a descrie, a analiza, a înfăţişa.
Cauza, verb Sinonime:
a produce, a provoca, a pricinui, a determina, a da naştere. Cauză, substantiv feminin Sinonime:
motiv, pricină, ocazie; origine, obârşie, punct de plecare, fundament; (juridic) proces; afacere, interes; convingere.
Cauzalitate, substantiv feminin Sinonime:
condiţionare, interdependenţă, determinare, motivare.
Căpitănie, substantiv feminin Sinonime:
administraţie portuară; (învechit) detaşament.
Chiţibuş, substantiv neutru Sinonime:
detaliu, mărunţiş, fleac, nod în papură; tertip, şmecherie.
Ciobi, verb Sinonime:
a ştirbi, a strica, a deteriora.
Complini, verb
Sinonime:
a completa, a împlini, a întregi, a rotunji; (gramatică) a determina.
Concedia, verb
Sinonime:
a debarca, a destitui, a deposeda, a detrona, a licenția, a revoca, a îndepărta, a da afară, a elibera din funcţie, a pune pe liber, a mulțumi, a scoate, (învechit) a slobozi, (grecism învechit) a exoflisi, (familiar) a mătrăşi; a disponibiliza.
Convinge, verb
Sinonime:
a lămuri; a-şi da seama, a recunoaște; a decide, a determina, a face, a hotărî, a îndupleca, (învechit) a îndemna, a pleca; a (se) asigura, a (se) încredinţa, (învechit) a (se) pliroforisi, a (se) siguripsi; (figurat) a se pătrunde.
Critica, verb
Sinonime:
a satiriza, a biciui, a înfiera, a analiza, a discuta, a examina, a argumenta, a epiloga, a blama, a cenzura, a contrazice, a dezaproba, a detracta, a (se) plânge, a (se) dojeni, a (se) mustra, (popular) a cârti, (figurat) a scutura. Critică, substantiv feminin
Sinonime:
observaţie, mustrare, beşteleală, (la plural) bobârnace, ocară; satirizare, biciuire, înfierare, vestejire.
Daună, substantiv feminin Sinonime:
pagubă, vătămare, detriment; stricăciune; despăgubire, contravaloare. Dăuna, verb Sinonime:
a prejudicia, a păgubi, a strica, a vătăma.
Decide, verb
Sinonime:
a hotărî, a determina, a statornici, a impune, a dispune, a fixa, a ordona, a convinge, a stabili, (figurat) a pecetlui; a alege, a opta.
Decisiv (decisivă), adjectiv Sinonime:
hotărâtor, important, determinant, esenţial, de bază.
Defect, substantiv neutru Sinonime:
lipsă, scădere, imperfecţiune, viciu, neajuns, meteahnă, cusur, beteşug, racilă, hibă, păcat; deranjament, stricăciune. Defect, adjectiv
Sinonime:
defectat, deranjat, dereglat, stricat, (rar) detracat, smintit.
Defecta, verb
Sinonime:
a degrada, a (se) deranja, a (se) deregla, a (se) strica, (rar) a (se) detraca.
Defini, verb
Sinonime:
a determina, a contura, a fixa, a preciza, a lămuri; a caracteriza, a califica, a categorisi, (variantă) a defina.
Definit (definită), adjectiv Sinonime:
precizat, conturat, fixat, determinat, hotărât.
Degrada, verb Sinonime:
a înjosi, a compromite, a dezonora; a strica, a distruge, a deteriora, a ruina, a nărui.
Delapida, verb
Sinonime:
a sustrage, a defrauda, a deturna, a-şi însuşi, (rar) a frauda, (învechit şi familiar) a sfeterisi.
Derivaţie, substantiv feminin
Sinonime:
derivare, deturnare, deviație, ramificaţie, anexă, scurt-circuit, șunt.
Despărţire, substantiv feminin
Sinonime:
delimitare, răzleţire, hotărnicire; îndepărtare, distanţare, înstrăinare; separare, divorţ; desprindere, detaşare, izolare, separaţie, (învechit) dezunire, (rar) segregare, segregaţie, descompunere, desfacere, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, (rar) dezalcătuire, compartiment; circă, circumscripţie, secţie.
Desprinde, verb
Sinonime:
a deduce, a despărţi, a detaşa, a dezlega, a dezlipi, a disloca, a distinge, a însemna, a presupune, a reieşi, a rezulta, a scăpa, a se elibera, a se libera, a separa, a urma, a (se) decroşa, a (se) desface, a (se) scoate.
Dezechilibrat (dezechilibrată), adjectiv
Sinonime:
descumpănit, tulburat, dezorientat; deficitar, cu pierderi, în pagubă, zdruncinat, (figurat) dezaxat, (livresc, figurat) detracat.
Dezlipi, verb
Sinonime:
a detaşa, a despărţi, a (se) desface, a (se) desprinde, a (se) depărta, a (se) îndepărta.
Distanţa, verb
Sinonime:
a rări, a lăsa distanţă, a îndepărta, a detaşa, a spaţia, a depăși, a devansa, a mări. Distanţă, substantiv feminin
Sinonime:
ecart, depărtare, spaţiu, interval, (Transilvania) scopot, (popular) cale, (învechit) loc, bucată, (regional) postată, lungime; (la figurat, rar) deosebire, diferență.
Execrabil (execrabilă), adjectiv
Sinonime:
respingător, detestabil, oribil, scârbos, dezgustător, greţos, incalificabil, turpid.
Exploda, verb Sinonime:
a face explozie, a detona; a se sfărâma, a se zdrobi, a împroşca; (figurat) a răbufni, a izbucni, a-şi pierde răbdarea, a-şi pierde cumpătul, a-şi ieşi din pepeni, a-i sări muştarul.
Explozibil (explozibilă), adjectiv
Sinonime:
detonant, detunător, exploziv, fulminant, (învechit) esplosibil, (învechit) esplozibil. Explozibil, substantiv
Sinonime:
detonant, exploziv, fulminant, (învechit) esplosibil, (învechit) esplozibil; (impropriu) obuz, proiectil (de artilerie).
Explozie, substantiv feminin
Sinonime:
crepitație, comoție, deflagrație, detunare, detonaţie, răbufnire, izbucnire, explodare, fulminație; manifestație.
Factor, substantiv masculin
Sinonime:
agent, cauză, condiţie, forţă motrice, mobil, parametru; coeficient, determinant, divizor, multiplicator, cuoțient; poștaș.
Figura, verb
Sinonime:
a fi prezent, a nu lipsi, a apare, a se găsi, a se afla, a exista; a juca (teatru), a deţine un rol; a(-și) închipui, a(-și) imagina, a(-și) înfăţişa, a(-și) reprezenta, a vedea. Figură, substantiv feminin
Sinonime:
chip, faţă, obraz, mutră, persoană, om, ins, individ, tip, efigie, fizionomie, mină, portret, profil, siluetă; aparență, aspect, clișeu, conformație, formă, ilustrație, desen, schiţă, imagine, simbol, piesă, poziţie, reprezentare, schemă, tablou, vinietă; (figură de stil) trop, (învechit) shimă, alegorie, hipotipoză, litotă, metaforă.
Filozofie, substantiv feminin
Sinonime:
agnosticism, antropocentrism, antropomorfism, antropopatism, asociaționism, ataraxie, atomism, averroism, bergsonism, cartezianism, cazualism, conceptualism, confucianism, constructivism, convenționalism, creaționism, daoism, deism, determinism, dialectică, doctrină, dualism, emanatism, emanaționism, empiriocriticism, empiriomonism, energetism, epicurism, epifenomenalism, epistemologie, estetică, etică, existențialism, fatalism, fenomenalism, fenomenism, fenomenologie, ficționalism, fideism, filozofem, finalism, fizicalism, formalism, gândire (profundă), gândirism, gimnozofie, gnoseologie, gnosticism, hegelianism, hilozoism, holism, idealism, ideologie, iluminism, indeterminism, infinitism, instrumentalism, intelectualism, intuiționism, iraționalism, înţelepciune, kantianism, kantism, luminism, machism, marxism-leninism, materialism, mecanicism, metafizică, moderație, monadism, monism, morală, nativism, naturalism, neoconfucianism, neohegelianism, neokantianism, neoplatonism, neopozitivism, neoraționalism, neorealism, neotomism, ocazionalism, operaționalism, panpsihism, panteism, peripatetism, personalism, pironism, pitagorism, platonism, pozitivism, pragmatism, predeterminism, priticism, raționalism, relativism, scientism, scolastică, semanticism, senzualism, sistem, solipsism, speculație, spinozism, spiritualism, stoicism, structuralism, subiectivism, știință, teism, teleologie, teologie, teorie, teozofie, teză, tomism, utilitarism, vitalism, voluntarism.
Fitil, substantiv neutru
Sinonime:
feştilă, (Transilvania şi Maramureș) meci, (Bucovina şi Transilvania) şterţ; (figurat) intrigă, insinuare, bârfă, mașinație, uneltire, subminare; detonator.
Fixa, verb
Sinonime:
a (se) stabili, a pironi, a imobiliza, a împietri, a înţepeni; a (se) stabiliza, a (se) statornici; a (se) hotărî, a se decide; a rândui, a ordona, a dispune, a norma, a prescrie; a (se) prinde, (regional) a proţăpi, a pune, a (se) pecetlui, a asambla, a se agăţa, a amplasa, a posta, a aținti, a-i rămâne, (figurat) a se grava, a se imprima, a se întipări, a se săpa, (învechit, figurat) a se tipări, a alege, a institui, a determina, a preciza, (învechit) a defige, a însemna, a statori, a calcula, a consfinți.
Flegmatic (flegmatică), adjectiv
Sinonime:
calm, cu caracter nepăsător, cu sânge rece, detașat, impasibil, imperturbabil, indiferent, limfatic, liniștit, nepăsător, olimpian, placid.
Genera, verb
Sinonime:
a crea, a da naştere, a determina, a elabora, a emite, a fabrica, a face, a naşte, a procrea, a produce, a reproduce, a stârni.
Hodorogit (hodorogită), adjectiv
Sinonime:
cu un picior în groapă, dărăpănat, degradat, deteriorat, hârâit, hârâitor, hârbuit, hrentuit, îmbătrânit, învechit (și stricat), ramolit, răguşit, ruinat, senil, stricat, şubrezit, uzat, (variantă) odorogit.
Hotărâre, substantiv feminin Sinonime:
decret, sentinţă, decizie, rezoluţie; determinare, tărie, fermitate.
Hotărâtor (hotărâtoare), adjectiv Sinonime:
decisiv, determinant, important.
Imprima, verb Sinonime:
a edita, a tipări; a determina; a fixa, a pecetlui.
Insensibil (insensibilă), adjectiv
Sinonime:
apatic, de neperceput, detașat, fără inimă, frigid, impasibil, imperceptibil, imperturbabil, indiferent, indolent, lipsit de sensibilitate, marmorean, nepăsător, neprietenos, nesimțit, nesimţitor, rece.
Inspira, verb Sinonime:
a inhala, a respira; a insufla, a stimula, a provoca, a determina.
Invidie, substantiv feminin Sinonime:
pizmă, ură, detestare.
Isca, verb Sinonime:
a apărea, a se ivi, a începe, a se produce; a provoca, a naşte, a stârni, a determina.
Iscoadă, substantiv feminin Sinonime:
cercetaş, spion, iscoditor, agent, detectiv, copoi.
Izola, verb Sinonime:
a despărţi, a detaşa, a separa; a se retrage, a se îndepărta, a trăi ca un călugăr.
Izolat (izolată), adjectiv Sinonime:
despărţit, separat, îndepărtat, detaşat; retras, singuratic, solitar, răzleţ; dosnic, ascuns, ferit.
Îndemna, verb
Sinonime:
a ațâța, a constrânge, a convinge, a da un impuls, a determina, a exorta, a face, a forța, a impulsiona, a incita, a îmbărbăta, a îmboldi, a încuraja, a îndupleca, a înflăcăra, a însufleți, a povățui, a (se) decide, a (se) hotărî, a (se) îmbia, a (se) pofti, a se mulțumi, a se simți bine, a sfătui, a sili, a stârni, a stimula, a susține, (figurat) a împinge, (grecism învechit) a parachinisi, (învechit și regional) a dudui, (învechit) a insufla, (învechit) a invita, (învechit) a mângâia, (învechit) a obliga, (învechit) a pricinui, (învechit) a provoca, (învechit) a semeți, (popular, figurat) a înghimpa, (popular, figurat) a mișca.
Îndupleca, verb Sinonime:
a convinge, a determina, a hotărî; a ceda, a consimţi, a se îndura, a răspunde, a fi de acord.
Josnic (josnică), adjectiv Sinonime:
decăzut, netrebnic, abject, nedemn, nemernic, mârşav, mizerabil, repugnant, scârbos, respingător, detestabil, ticălos, nemernic, infam, mişel, mojic, ordinar, lipsit de demnitate.
Lamentabil (lamentabilă), adjectiv
Sinonime:
deplorabil, detestabil, execrabil, jalnic, mizerabil, nenorocit, nul, oribil, penibil, prăpădit, rău, trist, vrednic de milă, (învechit și regional) ticălos, (învechit) mișel, (livresc) mizer, (vrednic) de plâns.
Localiza, verb Sinonime:
a fixa, a determina, a încadra, a indica locul; a restrânge, a limita, a delimita; a adapta, a aclimatiza, a introduce.
Mărunţiş, substantiv neutru Sinonime:
(figurat) amănunt, detaliu.
Morfolit (morfolită), adjectiv
Sinonime:
bolborosit, deteriorat, ferfeniţit, îngăimat, mormăit, murdar, nearticulat, neclar, nedeslușit, prost îmbrăcat, stricat, terfelit.
Obliga, verb Sinonime:
a însărcina, a determina, a constrânge, a impune, a sili; a (se) angaja, a (-şi) lua o sarcină, a consimţi.
Ocnaş, substantiv masculin Sinonime:
puşcăriaş, deţinut, condamnat.
Odios (odioasă), adjectiv
Sinonime:
abject, abominabil, atroce, oribil, dezgustător, respingător, detestabil, hidos, monstruos, cumplit, înfiorător, îngrozitor, fioros, groaznic, dezagreabil, detestabil, diabolic, execrabil, grosier, grosolan, ignobil, josnic, infam, incalificabil, satanic.
Particularitate, substantiv feminin
Sinonime:
atribut, calitate, caracter (particular), caracteristică, circumstanță particulară, detaliu, individualitate, însușire, notă distinctivă, originalitate, particularism, proprietate, semn, singularitate, specialitate, specific, specificitate, tipicitate, trăsătură caracteristică, (figurat) amprentă, (figurat) marcă, (figurat) pecete, (figurat) sigiliu, (figurat) timbru, (regional) însușietate.
Penitenciar, substantiv neutru Sinonime:
închisoare, temniţă, puşcărie, (popular) pârnaie, detenţiune.
Piraterie, substantiv feminin
Sinonime:
banditism, flibustă, flibusterie, jaf, tâlhărie, (figurat) abuz; (piraterie aeriană) deturnare, (piraterie comercială) reproducere frauduloasă.
Pocni, verb Sinonime:
a plesni, a trosni, a crăpa; a lovi, a izbi; a detuna, a se sparge, a se rupe.
Pocnitură, substantiv feminin Sinonime:
pocnet, plesnitură, trăsnitură, detunătură.
Ponegri, verb
Sinonime:
a bârfi, a blama, a calomnia, a cleveti, a defăima, a denigra, a detracta, a huli, a ponosi, a trata cu hule, a vorbi de rău.
Poseda, verb Sinonime:
a avea, a deţine, a stăpâni, a dispune.
Posesor, substantiv masculin
Sinonime:
depozitar, detentor, deţinător, proprietar, purtător, stăpân, titular, (învechit) ocinaș, (învechit) posesoriu, (învechit) posesuitor, (livresc) posident, (regional; învechit) arendaș.
Prăpădenie, substantiv feminin
Sinonime:
calamitate, catastrofă, deteriorare, dezastru, distrugere, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, pagubă, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, stricăciune, urgie.
Prăpădit (prăpădită), adjectiv Sinonime:
stricat, deteriorat, rupt, ruinat; (figurat) nimicit, distrus, deprimat; slab, anemiat, bolnav, jigărit.
Preciza, verb Sinonime:
a determina, a stabili, a fixa; a distinge, a delimita, a contura.
Predestinaţie, substantiv feminin
Sinonime:
destin, determinație, fatalism, fatalitate, fatum, maledicție, menire, noroc, predestinare, predeterminație, predispoziție, providență, soartă, sortire, ursită, vocație, zodie, (variantă) predestinațiune.
Preleva, verb Sinonime:
a capta, a detaşa, a extrage, a tăia, a lua, a reţine, a sustrage.
Prinsoare, substantiv feminin
Sinonime:
(popular) acord, aranjament, arest, arestare, avere, avut, avuție, bogăție, bun, capcană, captivitate, capturare, carceră, cătușă, chingă, combinație, contract, convenție, detenţie, închisoare, înțelegere, învoială, învoire, legământ, ocnă, pact, pariu, penitenciar, prindere, prins, prizonierat, pușcărie, rămăşag, situație, stare, temniță, tranzacție, (plural) mijloace; (regional) curte, ogradă, împrejmuire; (Transilvania) cusătură, legătură.
Prizonier, substantiv masculin Sinonime:
captiv, ostatec, prins, rob; arestat, deţinut, puşcăriaş; (figurat) îngrădit, robit, constrâns.
Produce, verb
Sinonime:
a (se) isca, a (se) realiza, a (se) stârni, a aduce, a apărea, a cauza, a compune, a confecționa, a crea, a cultiva, a da naştere, a da, a declanșa, a degaja, a deștepta, a determina, a dezlănțui, a dezvolta, a elabora, a emana, a emite, a executa, a fabrica, a face, a genera, a interveni, a începe, a lăsa, a naște, a prepara, a pricinui, a prilejui, a provoca, a radia, a ridica, a rodi, a scoate, a se ivi, a se înfăptui, a se întâmpla, a se petrece, a se porni, a solicita, a surveni, a suscita, a trezi, a turna, a veni, (figurat) a se naște, (învechit și popular) a odrăsli, (învechit și regional) a (se) prileji, (învechit și regional) a scorni, (învechit și regional) a se scociorî, (învechit) a pricini, (învechit) a se purta, (învechit) a trage, (popular) a cășuna.
Proprietar, substantiv masculin
Sinonime:
deţinător, posesor, stăpân; (mare proprietar) latifundiar, moşier, (Banat şi prin Transilvania) spahie.
Proprietate, substantiv feminin Sinonime:
posesiune, deţinere, stăpânire; avere, bunuri, avut; caracteristică, însuşire, trăsătură, specific.
Prospecta, verb Sinonime:
a depista, a detecta, a localiza, a identifica.
Provoca, verb Sinonime:
a aţâţa, a întărâta, a instiga, a excita, a stimula, a atrage; a declanşa, a stârni, a determina, a cauza, a prilejui, a pricinui.
Provocare, substantiv feminin
Sinonime:
asmuţire, aţâţare, cauzare, chemare, competiție, creare, declanșare, determinare, generare, incitare, incitație, instigare, instigație, întărâtare, pricinuire, prilejuire, probă, producere, raportare, referință, referire, sfidare, sfruntare, stârnire, tulburare, (învechit) învitare, (figurat) montare, (popular) asmuțare, (popular) zădărâre, (rar) provocație.
Purica, verb (popular)
Sinonime:
a bate, a cerceta, a despăduchea, a detaila, a examina, a pureca, (popular) a păduchea.
Purtător (purtătoare), substantiv masculin şi substantiv feminin
Sinonime:
aducător, transportor; călăuzitor, cârmuitor, conducător, deţinător, domn, domnitor, emisar, îndrumător, monarh, posesor, povăţuitor, sfătuitor, sol, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.
Puşcăriaş, substantiv masculin Sinonime:
deţinut, condamnat, închis.
