Îngădui
Îngădui, verb
Sinonime: a permite, a admite, a tolera, a fi de acord, a lăsa să, a da voie, a încuviinţa, a consimţi.  
 
Îngăduială
Îngăduială, substantiv
Sinonime: cedare, concesie, indulgență, încetineală, îngăduință, îngăduire, păsuire, permisiune, răbdare, răgaz, timp îndelungat, toleranță, tolerare, voie.  
 
Îngăduinţă
Îngăduinţă, substantiv feminin
Sinonime: amânare, aprobare, asentiment, autorizație, bunăvoinţă, clemenţă, generozitate, iertare, indulgenţă, încuviinţare, îngăduire, înţelegere, mărinimie, milă, păsuială, păsuire, permisiune, răgaz, toleranţă, voie, (învechit și popular) milostenie, (învechit) priință, (învechit) răbdare, (popular) îngăduială, (rar) tolerantism, (turcism învechit) musaadea.  
 
Îngăduire
Îngăduire, substantiv
Sinonime: amânare, îngăduință, păsuială, păsuire, răgaz.  
 
Îngăduit
Îngăduit, adjectiv
Sinonime: admis, lăsat liber, permis, tolerat; (regional; bou îngăduit) bou încet.

Îngăduit, substantiv
Sinonime: îngăduire.  
 
Îngăduitor (îngăduitoare)
Îngăduitor (îngăduitoare), adjectiv
Sinonime: binevoitor, blând, bun, compătimitor, concesiv, cumsecade, de treabă, generos, iertător, indulgent, împăciuitor, îndurător, înţelegător, mărinimos, milos, milostiv, omenos, tolerant, (învechit și regional) milostivnic, (învechit) cruțător, (învechit) milosârd, (învechit) milosârdnic, (învechit) mizericordios, (învechit) omenit, (învechit) priincios, (învechit) priitor, (învechit) răbdător, (livresc) clement.  
 
Îngăduitoriu
Îngăduitoriu, adjectiv (învechit)
Sinonime: blând, bun, concesiv, iertător, indulgent, împăciuitor, îngăduitor, înțelegător, răbdător, tolerant.  
 

Acorda
Acorda, verb
Sinonime: a atribui, a da, a aproba, a îngădui, a permite, a ajusta, a alinia, a autoriza, a consimți.  
 
Admite
Admite, verb
Sinonime: a accepta, a consimţi, a fi de acord, a încuviinţa, a aproba, a îngădui, a permite, a agrea, a suporta, a tolera.  
 
Autorizaţie
Autorizaţie, substantiv feminin
Sinonime: împuternicire, drept, permisiune, îngăduință, licență, act, document, aprobare, permis.  
 
Blajin (blajină)
Blajin (blajină), adjectiv
Sinonime: blând, prietenos, îngăduitor, tolerant, calm, potolit, lin, domol, liniştit, paşnic, omenos.  
 
Blând (blândă)
Blând (blândă), adjectiv
Sinonime: blajin, prietenos, omenos, îngăduitor, bun, calm, potolit, lin, domol, liniştit, paşnic, cuminte, ascultător, cuviincios, de treabă, plăcut.  
 
Blândeţe
Blândeţe, substantiv feminin
Sinonime: bunătate, îngăduinţă, clemenţă, toleranţă, noblețe, calm, omenie, prietenie.  
 
Bun (bună)
Bun (bună), adjectiv
Sinonime: cumsecade, binevoitor, generos, amabil, de inimă; de treabă; blând, prietenos, îngăduitor, blajin, calm, paşnic, potolit, liniştit, cuminte, ascultător, cuviincios; agreabil, plăcut, satisfăcător, convenabil, util, binevenit, de preţ, potrivit, corespunzător, apt; înzestrat, destoinic, iscusit, capabil, dibaci, abil, vrednic; valabil, nealterat, nescăzut, neuzat, în circulaţie.  
 
Bunătate
Bunătate, substantiv feminin
Sinonime: buneţe, cumsecădenie, omenie, generozitate, bunăvoinţă, amabilitate, blândeţe, îngăduinţă.  
 
Bunăvoinţă
Bunăvoinţă, substantiv feminin
Sinonime: îngăduinţă, amabilitate, tragere de inimă; râvnă, zel, sârg; afecţiune, cordialitate, prietenie.  
 
Clemenţă
Clemenţă, substantiv feminin
Sinonime: indulgenţă, îndurare, generozitate, îngăduinţă, bunătate, blândeţe.  
 
Concede
Concede, verb
Sinonime: a accepta, a admite, a aproba, a concesiona, a consimţi, a îndupleca, a îngădui, a învoi, a da voie, a încuviinţa, a lăsa, a permite, a primi.  
 
Concesie
Concesie, substantiv feminin
Sinonime: îngăduinţă, permisiune, trecere cu vederea.  
 
Concurs
Concurs, substantiv neutru
Sinonime: acord, ajutor, alpiniadă, aport, aprobare, asentiment, aviz, balcaniadă, campionat, colaborare, competiţie, confruntare, consimțământ, consimțire, contribuție, cupă, examen, îngăduință, întrecere, învoială, învoire, joc, meci, olimpiadă, partidă, permisiune, serviciu, spartachiadă, sprijin, șalanj, turneu, universiadă, voie, voință, vrere, (figurat) întâlnire, (învechit și regional) faliment, (învechit) concurșum, (învechit) încuviințare, (la plural) oficii.  
 
Cumsecade
Cumsecade, adjectiv
Sinonime: binecrescut, blajin, blând, bun, calm, cinstit, corect, corespunzător, cu purtări bune, cuviincios, de bună credinţă, de ispravă, de treabă, educat, îngăduitor, înțelegător, loial, omenos, onest, pașnic, politicos, potrivit, prietenos, tolerant, (învechit) omenit.

Cumsecade, adverb
Sinonime: bine, convenabil, cum se cere, cum se cuvine, la locul lui, omenește, perfect, strașnic, (învechit și regional) tare.  
 
Da
Da, verb
Sinonime: a oferi, a dărui, a acorda, a preda, a înmâna, a întinde, a furniza, a procura, a împrumuta, a dona, a ceda, a transmite, a atribui, a conferi, a plăti, a restitui, a jertfi, a vinde, a deplasa, a ajunge, a abate, a nimeri, a aluneca, a întoarce, a arunca, a împrăştia, a izbi, a trage, a face, a produce, a rodi, a apărea, a scoate, a provoca, a hărăzi, a îngădui, a permite, a desfăşura, a susţine, a trasa, a fâţâi, a cerne, a vopsi, a unge, a cădea, a ura; a azvârli, a întâmpla, a juca, a năpusti, a năvăli, a pomeni, a precipita, a prezenta, a repezi, a reprezenta, a sări, a tăbărî, a tălmăci, a traduce, a transpune, a veni, a zvârli.

Da, adverb
Sinonime: desigur, fireşte, (învechit şi regional) dar, (turcism, în Moldova) helbet.  
 
Dezlegare
Dezlegare, substantiv feminin
Sinonime: rezolvare, soluţie, lămurire; voie, permisiune, îngăduire, încuviinţare, aprobare, acord.  
 
Dispensă
Dispensă, substantiv feminin
Sinonime: scutire, permisie; autorizaţie, îngăduinţă.

Dispensa, verb
Sinonime: a se lipsi, a renunţa; a scuti, a exonera, a se sustrage.  
 
Ierta
Ierta, verb
Sinonime: a trece cu vederea, a absolvi, a scuti, a îngădui.  
 
Împăciuitor (împăciuitoare)
Împăciuitor (împăciuitoare), adjectiv
Sinonime: conciliant, conciliator, îngăduitor, pacificator, (învechit) împăcăcios, (învechit) înduplecător.  
 
Încuviinţa
Încuviinţa, verb
Sinonime: a aproba, a consimţi, a fi de acord, a îngădui, a permite.  
 
Învoi
Învoi, verb
Sinonime: a (se) angaja, a (se) tocmi, a (se) uni, a accepta, a adera la, a admite, a aproba, a concilia, a consimţi, a conveni, a face pe voie, a fi în concordanță, a încuviința, a îngădui, a lăsa, a pactiza, a permite, a primi, a se împăca, a se îndupleca, a se înțelege, a se potrivi, a se reconcilia, a se vorbi, a trăi în bună înțelegere, a voi, a vrea, (Banat) a se toldui, (grecism învechit) a se simfonisi, (învechit și popular) a se prinde, (învechit și regional) a se grăi, (învechit și regional) a se pleca, (învechit) a aprobălui, (învechit) a favoriza, (învechit) a fi de acord, (învechit) a mulțumi, (învechit) a ogodi, (învechit) a pristăni, (învechit) a se lovi, (învechit) a se târgui, (învechit) a veni, (livresc) a concede, (Moldova și Bucovina) a pozvoli, (popular) a se ajunge, (popular) a se pogodi, (prin Muntenia) a se îndogăți.  
 
Învoială
Învoială, substantiv feminin
Sinonime: acord, angajament, angajare, aprobare, aranjament, asentiment, aviz, combinație, condiție, consimţământ, consimțire, contract, convenţie, împăcare, încuviințare, îngăduință, îngăduire, înţelegere, învoire, legământ, pact, permisie, permisiune, tranzacție, voie, voință, vorbă, vrere, (argou) șustă, (învechit și popular) legătură, (învechit și regional) poslușanie, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) așezământ, (învechit) concesie, (învechit) concurs, (învechit) cuvânt, (învechit) pozvol, (învechit) sfat, (învechit) simfonie, (învechit) sulf, (învechit) șart, (învechit) volnicie, (Moldova și Bucovina) pozvolenie, (popular) târg, (popular) tocmeală, (popular) tocmire, (prin Banat) pogoadă, (prin Muntenia) prinsoare, (prin Oltenia și Banat) pogodeală, (regional) tocmă.  
 
Lăsa
Lăsa, verb
Sinonime: a părăsi, a abandona, a ceda, a renunţa, a lepăda; a învoi, a îngădui, a permite, a admite, a accepta; a produce, a întipări, a provoca; a se apleca, a se îndoi, a se denivela.  
 
Legal (legală)
Legal (legală), adjectiv
Sinonime: admis, conform legii, drept, edictal, îngăduit, legiuit, normal, permis.  
 
Licit (licită)
Licit (licită), adjectiv
Sinonime: admis, autorizat, îngăduit, legal, legitim, permis, regulat, tolerat.  
 
Mărinimie
Mărinimie, substantiv feminin
Sinonime: bărbăție, bravură, bunătate, bunăvoinţă, culanță, curaj, cutezanță, dărnicie, dârzenie, forță morală, generozitate, încumetare, îndrăzneală, îngăduință, înțelegere, liberalitate, milă, munificență, neînfricare, noblețe, semeție, temeritate, (familiar) galantonie, (figurat) larghețe, (învechit și popular) milostenie, (învechit) filotimie, (învechit) magnanimitate, (învechit) marinimie, (învechit) marinimozitate, (învechit) mărime, (învechit) priință, (turcism învechit) musaadea.  
 
Mărinimos (mărinimoasă)
Mărinimos (mărinimoasă), adjectiv
Sinonime: ales, binevoitor, bun, compătimitor, culant, darnic, galant, galanton, generos, îngăduitor, înțelegător, măreț, milos, milostiv, munificent, nobil, plin de măreție, plin de mărinimie, (figurat) larg, (învechit) dăruitor, (învechit) filotim, (învechit) magnanim, (învechit) marinim, (învechit) marinimos, (învechit) milosârd, (învechit) priincios, (învechit) priitor.  
 
Milostenie
Milostenie, substantiv feminin
Sinonime: ajutor, altruism, binefacere, bunăvoință, clemenţă, danie, grație, har, iertare, indulgenţă, îndurare, îngăduință, înțelegere, mărinimie, milă, milostivire, ofrandă, pomană.  
 
Milostiv (milostivă)
Milostiv (milostivă), adjectiv
Sinonime: milos, îndurător, bun, blând; binevoitor, îngăduitor, iertător, clement, indulgent.  
 
Mulţumi
Mulţumi, verb
Sinonime: a accepta, a admite, a aproba, a avea de ajuns, a bucura, a compensa, a consimți, a despăgubi, a exprima gratitudine, a fi recunoscător, a gratifica, a încuviința, a îndupleca, a îngădui, a învoi, a lăsa, a nu pretinde mai mult, a permite, a primi, a răsplăti, a răspunde la o urare, a răspunde la un salut, a recompensa, a satisface, a se limita, a se socoti satisfăcut, a spune mulțumesc, (Banat, Transilvania și Moldova) a joi, (învechit) a blagodari, (popular) a îndestula, (variantă) a mulțămi.  
 
Omenos (omenoasă)
Omenos (omenoasă), adjectiv
Sinonime: agreabil, blând, bun, cumsecade, de treabă, îngăduitor, înţelegător, milos, plăcut, plin de omenie, uman, (învechit) omenit.  
 
Opri
Opri, verb
Sinonime: a stăvili, a înceta, a curma, a bara, a întrerupe, a stopa, a împiedica, a nu îngădui, a ţine pe loc; a zăbovi, a rămâne undeva, a staţiona; a (se) stăpâni, a (se) înfrâna, a (se) abţine.  
 
Pacient (pacientă)
Pacient (pacientă), adjectiv
Sinonime: răbdător, supus, ascultător, îngăduitor, obedient.  
 
Paciență
Paciență, substantiv feminin
Sinonime: răbdare, îngăduinţă, supunere, ascultare, obedienţă.  
 
Păsui
Păsui, verb
Sinonime: a îngădui, a permite, a lăsa, a admite, a tolera; a învoi, a da răgaz, a amâna.  
 
Permis
Permis, substantiv neutru
Sinonime: acreditare, agrement, autorizație, bilet de tranzit, certificat, consimțământ, dispensă, exeat, învoire, licență, pasavant, permisie, permisiune, viză, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) pitac.

Permis, adjectiv
Sinonime: acceptat, admis, admisibil, autorizat, consimțit, încuviințat, îngăduit, legal, legitim, licit, tolerat.  
 
Permisiune
Permisiune, substantiv feminin
Sinonime: învoire, încuviinţare, îngăduire, autorizaţie, voie; aprobare.  
 
Permite
Permite, verb
Sinonime: a încuviinţa, a aproba, a autoriza, a admite; (reflexiv) a îndrăzni, a cuteza, a (-şi) îngădui; a tolera, a accepta, a suporta, a răbda.  
 
Slobozenie
Slobozenie, substantiv feminin
Sinonime: libertate, autonomie, independenţă; permisiune, îngăduinţă, voie, aprobare, dezlegare.  
 
Suferi
Suferi, verb
Sinonime: a suporta, a îndura, a răbda; a tolera, a admite, a îngădui, a permite, a consimţi.  
 
Suporta
Suporta, verb
Sinonime: a îndura, a răbda, a suferi; a admite, a tolera, a îngădui; a susţine, a rezista la (ceva), a purta.  
 
Tolera
Tolera, verb
Sinonime: a permite, a admite, a îngădui, a suporta, a îndura, a răbda.  
 
Volnicie
Volnicie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: acord, aprobare, asentiment, autonomie, autoritate, autorizaţie, aviz, calitate, capacitate, cădere, competenţă, consimţământ, consimţire, destoinicie, drept, independenţă, încuviinţare, îndreptăţire, îngăduinţă, învoială, învoire, libertate, neatârnare, permisiune, pregătire, pricepere, seriozitate, suveranitate, valoare, voie, voință, vrednicie, vrere.  
 
Amânare
Amânare, substantiv
Sinonime: amânat, încetinire, întârziere, moratoriu, păsuială, păsuire, prelungire, prolongație, prorogare, prorogație, răgaz, retard, suspendare, tărăgănare, tergiversare, zăbavă, (învechit și regional) răzbun, (popular) îngăduință, (popular) îngăduire, (rar) tergiversațiune, (Transilvania) tămândare.  
 
Clement
Clement, adjectiv
Sinonime: iertător, indulgent, îndurător, îngăduitor, milostiv.  
 
Compătimitor
Compătimitor, adjectiv
Sinonime: binevoitor, îngăduitor, înţelegător, mărinimos, milos, milostiv, (învechit) milosârd, priincios, priitor.  
 
Concesiv
Concesiv, adjectiv
Sinonime: indulgent, îngăduitor, tolerant, (învechit) răbdător.  
 
Cruţător
Cruţător, adjectiv
Sinonime: econom; bun, îndurător, îngăduitor, milos, milostiv.  
 
Intoleranță
Intoleranță, substantiv
Sinonime: dogmatism, exclusivism, fanatism, intransigență, lipsă de toleranță, lipsă de îngăduință, neîngăduință, neîngăduire, netoleranță, sectarism, șovinism; alergie.  
 
Mansuetudine
Mansuetudine, substantiv
Sinonime: altruism, benignitate, blândețe, bunătate, filantropie, generozitate, îngăduință, răbdare, magnanimitate, milă, omenie.  
 
Îndritui
Îndritui, verb
Sinonime: a autoriza, a îndreptăţi, a îngădui, a justifica, a permite.  
 
Iertăciune
Iertăciune, substantiv
Sinonime: iertare, îngăduință, permisiune, scuză.  
 
Volnici
Volnici, verb
Sinonime: a (se) strădui, a accepta, a admite, a canoni, a căzni, a chinui, a concepe, a dezrobi, a elibera, a emancipa, a forţa, a frământa, a împuternici, a îndreptăți, a îngădui, a învesti cu drepturi, a lăsa liber, a libera, a munci, a necăji, a osteni, a permite, a răbda, a salva, a scăpa, a scoate, a sforţa, a sili, a suferi, a suporta, a tolera, a trudi, a zbate, a zbuciuma, a-și da silința.  
 
Mizericordos
Mizericordos, adjectiv
Sinonime: bun, îndurător, îngăduitor, milos, milostiv, (variantă) mizericordios.  
 
Remisiv
Remisiv, adjectiv
Sinonime: ascultător, docil, iertător, îngăduitor, supus.  
 
Permisiv
Permisiv, adjectiv
Sinonime: indulgent, îngăduitor, laxist, liberal, tolerant.  
 
Păsuire
Păsuire, substantiv
Sinonime: amânare, păsuială, prelungire, răgaz, (învechit și regional) răzbun, (popular) îngăduință, îngăduire.  
 
Musaadea
Musaadea, substantiv
Sinonime: (învechit) bunăvoință, favoare, îngăduință, înțelegere, mărinimie, milă, protecție; licență, permis.  
 
Milosârdnic
Milosârdnic, adjectiv
Sinonime: bun, îndurător, îngăduitor, milos, milostiv.  
 
Milostivnic
Milostivnic, adjectiv
Sinonime: bun, îndurător, îngăduitor, milos, milostiv.  
 
Obicni
Obicni, verb
Sinonime: a accepta, a admite, a concepe, a îndura, a îngădui, a învăța să, a pătimi, a păți, a permite, a primi, a răbda, a suferi, a suporta, a tolera, a trage.  
 
Pozvol
Pozvol, substantiv
Sinonime: acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere.  
 
Pozvolenie
Pozvolenie, substantiv
Sinonime: acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere.  
 
Posluşanie
Posluşanie, substantiv
Sinonime: (învechit) acord, aprobare, ascultare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, dezlegare, dispoziție, funcție, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, muncă, permisiune, post, serviciu, slujbă, supunere, voie, voință, vrere; (variante) posloșanie, poslujenie, poslușenie, puslușanie.  
 
Ogodi
Ogodi, verb
Sinonime: (învechit) a accepta, a admite, a agodi, a aproba, a aștepta, a consimți, a fi plăcut, a încuviința, a îndupleca, a îngădui, a îngriji, a învoi, a lăsa, a permite, a plăcea, a primi, a respecta, a se târgui, a se tocmi, a trăi după plac, a trăi liber, a vedea de.  
 
Milosârd
Milosârd, adjectiv
Sinonime: (învechit) binevoitor, bun, compătimitor, îndurător, îngăduitor, înțelegător, mărinimos, milos, milostiv.  
 
Neriguros
Neriguros, adjectiv
Sinonime: fugitiv, indulgent, îngăduitor, sumar, superficial, tolerant.  
 
Pozvoli
Pozvoli, verb
Sinonime: (regional) a accepta, a admite, a aproba, a autoriza, a consimți, a încuviința, a îndupleca, a îngădui, a învoi, a lăsa, a permite, a primi.  
 
Pozvolire
Pozvolire, substantiv
Sinonime: (învechit) autorizație, încuviințare, îngăduință, permisiune.  
 
Pristui
Pristui, verb
Sinonime: (regional) a conviețui, a îndura, a îngădui, a pătimi, a păți, a răbda, a suferi, a suporta, a tolera, a trage, a se ascunde.  
 
Agădăi
Agădăi, verb (învechit)
Sinonime: a îngădui, (învechit) a agădui.  
 
Încuviinţare
Încuviinţare, substantiv
Sinonime: acceptare, acord, admitere, aprobare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere, (învechit și regional) poslușanie, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) concurs, (învechit) pozvol, (învechit) sfat, (învechit) volnicie, (Moldova și Bucovina) pozvolenie.  
 
Răbdare
Răbdare, substantiv
Sinonime: chin, durere, indulgență, încercare, îngăduință, îngăduire, nădejde, patimă, păs, pătimire, perseverență, speranță, stăruință, suferință, tenacitate, toleranță, (învechit) târpenie, (livresc) paciență.

Răbdare, substantiv
Sinonime: (cu valoare de imperativ) Așteaptă!  
 
Iertător
Iertător, adjectiv
Sinonime: absolutoriu, clement, indulgent, îndurător, îngăduitor, milostiv, tolerant.  
 
Toleranţă
Toleranţă, substantiv
Sinonime: abatere, acutumanță, derogație, indulgență, îngăduință, îngăduire, mansuetudine, (învechit) răbdare, (popular) îngăduială, (rar) tolerantism.  
 
Tolerantism
Tolerantism, substantiv
Sinonime: indulgență, îngăduință, îngăduire, toleranță.  
 
Tolerant
Tolerant, adjectiv
Sinonime: acomodant, benign, bun, complezent, comprehensiv, concesiv, culant, debonar, deferent, iertător, indulgent, îngăduitor, laxist, magnanim, pacient, permisiv, (învechit) îndurător, (învechit) latitudinar, (învechit) răbdător.  
 
Priincios
Priincios, adjectiv (popular)
Sinonime: adecvat, avantajos, binevenit, binevoitor, bun, compătimitor, favorabil, fericit, folositor, indicat, îngăduitor înțelegător, mărinimos, milos, milostiv, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice.  
 
Priinţă
Priinţă, substantiv (popular)
Sinonime: ajutor, amabilitate, bunăvoință, câștig, cinste, credință, devotament, fidelitate, folos, îngăduință, înțelegere, mărinimie, milă, necesitate, prietenie, profit, serviabilitate, serviciu, simpatie, statornicie, trebuință, utilitate, (învechit) prielnicie.  
 
Honipsi
Honipsi, verb (învechit)
Sinonime: a digera, a distruge, a mistui; (de obicei în construcții negative) a îngădui, a simpatiza, a suferi, a suporta, a tolera.  
 
Omenit
Omenit, adjectiv (învechit)
Sinonime: amabil, binevoitor, blând, bun, cinstit, cumsecade, îngăduitor, înțelegător, omenos, onest, onorabil, onorat, prețuit, respectabil, respectat, stimabil, stimat, venerabil.  
 
Miloserdnic
Miloserdnic, adjectiv (învechit)
Sinonime: bun, îndurător, îngăduitor, milos, milostiv, (variantă) milosârdnic.  
 
Tolerare
Tolerare, substantiv
Sinonime: acceptare, îngăduire, permitere, suportare, toleranță, (învechit) îngăduială.  
 
Permitere
Permitere, substantiv
Sinonime: acceptare, aprobare, autorizare, încuviințare, îngăduire, învoire, tolerare.  
 
Învoința
Învoința, verb (învechit)
Sinonime: a acorda, a da voie, a încuviința, a îngădui, a permite.

Învoință, substantiv (învechit)
Sinonime: acord, concordanță, consimțământ, învoire.  
 
Învoințare
Învoințare, substantiv (învechit)
Sinonime: încuviințare, îngăduință, permisiune.  
 
Autorizare
Autorizare, substantiv
Sinonime: abilitare, autenticitate, autorizație, autorizațiune, delegare, exequatur, foc verde, împuternicire, împuternicit, îndreptățire, îngăduire, învestitură, permisiune, permitere, plenipotență, (învechit) hochimat, (învechit) îndrituire, (învechit) pozvolenie, (rar) autorizat.  
 
Mâlcomișare
Mâlcomișare, substantiv (învechit)
Sinonime: blândețe, îngăduință, smerenie.  
 
Suportare
Suportare, substantiv
Sinonime: admitere, îndurare, îngăduire, permitere, răbdare, susținere, tolerare, (învechit) suferire.  
 
Suportiv
Suportiv, adjectiv
Sinonime: încurajator, îngăduitor, înțelegător, permisiv, sprijinitor, susținător, tolerant.  
 
 


Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

RSS


Meniu
Dictoo.eu
Dictoo.eu
Dictoo
Dicționar