Ascultare, substantiv
Sinonime:
audiere; chestionare, examinare, interogare, (învechit) procitanie; cuminţenie, docilitate, supunere, (livresc) obedienţă, (rar) cuminţie, sumisiune, supuşenie, (învechit) ascultământ, plecăciune, subordinaţie.
Ascultăreț, adjectiv (învechit)
Sinonime:
ascultător.
Asculta, verb Sinonime:
a auzi, a fi atent, a audia, a da ascultare, a trage cu urechea; a se supune, a se conforma, a lua în consideraţie.
Audiţie, substantiv feminin Sinonime:
ascultare, recepție, recepționare; probă, încercare, examen, test.
Disciplină, substantiv feminin
Sinonime:
ordine, supunere, ascultare, conformare, regulă, rânduială; branşă, ştiinţă, obiect.
Executa, verb
Sinonime:
a face, a făuri, a întocmi, a alcătui, a confecţiona, a realiza; a se supune, a da ascultare, (popular şi familiar) a meşteri, a meşterui, a efectua, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a săvârşi, (învechit şi popular) a plini, a săvârși, a desfășura, a cânta, a aplica, (învechit) a zapcii.
Obedienţă, substantiv feminin Sinonime:
supunere, ascultare, docilitate, conformism.
Paciență, substantiv feminin Sinonime:
răbdare, îngăduinţă, supunere, ascultare, obedienţă.
Plecăciune, substantiv feminin
Sinonime:
ascultare, cuminţenie, docilitate, închinăciune, modestie, respect, reverenţă, smerenie, supunere, temenea.
Procitanie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
ascultare, chestionare, examen, examinare, interogare, recapitulare, recitire, repetare, repetiţie, revedere.
Supunere, substantiv feminin
Sinonime:
ascultare, aservire, capitulare, conformism, dependență, ipoteză, închinare, înrobire, obedienţă, presupunere, prezumție, prostituție, respect, robie, robire, smerenie, subjugare, subordonare, supoziție, (figurat) înfeudare, (figurat) îngenunchere.
Audiere, substantiv
Sinonime:
ascultare.
Chestionare, substantiv
Sinonime:
ascultare.
Cuminţie, substantiv
Sinonime:
ascultare, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, docilitate, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, supunere, tact.
Docilitate, substantiv
Sinonime:
ascultare, blândețe, flexibilitate, maleabilitate, maniabilitate, supunere.
Examinare, substantiv
Sinonime:
analiză, cercetare, observare, observaţie, scrutare, studiere, studiu, (popular) iscodire, (învechit) iscoadă, ispită, ispitire, ascultare, consultare.
Subordinaţie, substantiv
Sinonime:
ascultare, cuminţenie, docilitate, subordonare, supunere.
Posluşanie, substantiv
Sinonime:
(învechit) acord, aprobare, ascultare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, dezlegare, dispoziție, funcție, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, muncă, permisiune, post, serviciu, slujbă, supunere, voie, voință, vrere; (variante) posloșanie, poslujenie, poslușenie, puslușanie.
Audițiune, substantiv
Sinonime:
ascultare, audiție, casting, concert, interogare, recital.
Conformare, substantiv
Sinonime:
adaptare, armonizare, ascultare, complianță, potrivire, punere de acord, supunere.
Audiat, substantiv
Sinonime:
ascultare, audiere, interogare, reaudiere.
Ascultăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
ascultare.
Ascultământ, substantiv (învechit)
Sinonime:
ascultare, cumințenie, docilitate, supunere.
Ascultătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
ascultare, bârfă.
Interogare, substantiv
Sinonime:
ascultare, chestionare, examinare, interogație, interogațiune, interpelare, intervievare, întrebare, (învechit) procitanie.
Complianță, substantiv
Sinonime:
acord, ascultare, conformare, conformitate, flexibilitate, observanță, suplețe, supunere.
Plecare, substantiv
Sinonime:
afecțiune, aplecare, aplicație, aptitudine, ascultare, atașament, atracție, chemare, compliment, dar, declinare, declinație, deplasare, ducă, ducere, flexiune nominală, gând ascuns, har, imbold, impuls, intenție, închinăciune, înclinare, înclinație, înzestrare, mătanie, mergere, mers, plecăciune, ploconeală, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, prosternare, respect, reverență, simpatie, smerenie, start, supunere, talent, temenea, vocație, (franțuzism învechit) depart.
Spionare, substantiv
Sinonime:
ascultare, colectare de informații, iscodire, iscodit, observare, pândă, pândire, spionaj, spionat, supraveghere, urmărire, urmărit, (învechit și regional) spionărie, (învechit) observație, (învechit) spionagiu, (învechit) spionătură, (învechit) spionie, (învechit) spionlâc, (popular) cercare, (rar) pândit.
Sumisiune, substantiv
Sinonime:
alejanță, ascultare, aservire, cumințenie, docilitate, supunere, (învechit) sujecțiune.
Auzitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
ascultare, auz, auzire, auzit, bârfire, înțelegere, reputație, tradiție orală, veste, zvon, (regional) miros urât.
Auzire, substantiv
Sinonime:
ascultare, auz, auzit, bârfire, înțelegere, veste, zvon, (învechit) auzitură, (învechit) reputație, (învechit) tradiție orală, (regional) miros urât.
Exauzi, verb (învechit)
Sinonime:
a asculta, a da ascultare, a înțelege, a satisface, (variantă) a esauzi.
