Pierde, verb Sinonime:
a dispărea, a pieri, a se face nevăzut; (reflexiv) a leşina, a agoniza, a se sfârşi, a muri; a se rătăci, a se răzleţi; (figurat) a se zăpăci, a se emoţiona, a se intimida, a se încurca, a se speria.
Pierde-vară, substantiv masculin
Sinonime:
leneș, târâie-brâu, trândav, (familiar) cronofag, (regional) suflă-n-vânt.
Pierdere, substantiv feminin Sinonime:
pagubă, stricăciune, distrugere, risipire, irosire; dispariţie, absenţă, stingere, moarte; înfrângere, neizbândă.
Aiura, verb Sinonime:
a delira, a vorbi într-aiurea, a-şi pierde şirul, a bate câmpii, a divaga.
Ameţi, verb
Sinonime:
a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) buimăci, a (se) căli, a (se) cârpi, a (se) chercheli, a (se) ciupi, a (se) dezechilibra, a (se) îmbăta, a (se) magnetiza, a (se) matosi, a (se) năuci, a (se) oțeli, a (se) pili, a (se) sfinți, a (se) tămâia, a (se) trăsni, a (se) turci, a (se) turmenta, a (se) turti, a (se) ului, a (se) zăpăci, a avea amețeală, a deveni buimatic, a pricinui amețeală, a se pierde (cu firea), a-şi pierde luciditatea, (argou) a (se) mahi, (argou) a (se) matoli, (familiar) a (se) învinoșa, (învechit) a (se) cebălui, (livresc) a (se) griza, (Moldova) a (se) chefălui, (Moldova, Bucovina și Transilvania) a (se) tehui, (popular) a (se) bâigui, (popular) a (se) turlăci, (prin Transilvania) a (se) amnări, (rar) a (se) târnosi, (regional) a (se) flecui, (regional) a (se) hăbăuci, (regional) a (se) uimăci, (Transilvania și Banat) a (se) șumeni.
Amuţi, verb Sinonime:
a tăcea (deodată), a-și pierde graiul, a deveni mut(ă).
Anemia, verb (reflexiv) Sinonime:
a slăbi, a (se) debilita, a-şi pierde puterile, a deveni anemic.
Bâlbâi, verb
Sinonime:
a bălmăji, a blodogori, a bogonisi, a bolborosi, a da în bâlbă, a se gângăvi, a se gângâi, a se încurca, a vorbi incoerent, a vorbi neînțeles, a-și pierde șirul vorbelor, (Banat) a pâtcăi, (impropriu) a se zbate (într-un lichid), (învechit) a se bolbâi, (regional) a clocoti, (regional) a se blibăi, (regional) a tântăvi, (regional) a trăncăni, (Transilvania și Oltenia) a șișcăvi, (variantă) a se bălbăi, (variantă) a se bălbui, (variantă) a se bâlbăi.
Buimăci, verb (reflexiv) Sinonime:
a se ameţi, a se aiuri, a se zăpăci, a se pierde, a se năuci, a se ului, a se prosti, a se îndobitoci, a se tâmpi.
Capota, verb Sinonime:
a se răsturna, a se rostogoli, a se da de-a rostogolul, a se prăbuşi; (figurat) a rata, a pierde, a eşua. Capotă, substantiv
Sinonime:
acoperiș pliabil; mantou; prezervativ.
Căpia, verb Sinonime:
a înnebuni, a se zăpăci, a se ţicni, a se scrânti, a-şi pierde minţile; a pierde măsura.
Cheltui, verb
Sinonime:
a arunca, a azvârli, a irosi, a împrăştia, a prăpădi, a risipi, a zvârli, a pierde, (livresc) a prodiga, (învechit şi regional) a prăda, (regional) a mătrăşi, a părădui, (Transilvania) a spesa, (învechit) a răşchira, (grecism învechit) a afierosi, (figurat) a înghiţi, a mânca, a păpa, a toca; a consuma; a desface, a plasa, a vinde.
Cheltuială, substantiv feminin Sinonime:
plată; (figurat) consum, pierdere, risipă, irosire.
Chiulangiu, substantiv masculin Sinonime:
leneş, pierde-vară.
Cioflingar, substantiv masculin Sinonime:
om de nimic, secătură, pierde-vară, vagabond.
Codi, verb
Sinonime:
a da înapoi, a ezita, a pregeta, a se coi, a se feri, a se îndoi, a sta la îndoială, a șovăi, (figurat) a oscila, (învechit și figurat) a se atârna, (învechit și figurat) a se cumpăni, (învechit și figurat) a se legăna, (învechit și popular) a lenevi, (învechit și popular) a pierde vremea, (învechit) a lipsi, (învechit) a se cruța, (Moldova) a se cioșmoli, (prin Oltenia) a se scârciumi, (regional) a se îngăima, (regional) a se nedumeri, (regional) a tântăvi.
Consuma, verb
Sinonime:
a întrebuința, a folosi, a utiliza; a mânca, a îngurgita; a nimici, a distruge; a se istovi, a se obosi, a se slei; (învechit) a metahirisi; a pierde; a bea; a cheltui; (figurat) a înghiţi; a intra, a merge; a (se) epuiza, a (se) isprăvi, a (se) sfârşi, a (se) termina, (regional) a (se) găti, (figurat) a (se) topi; a zbuciuma, a chinui.
Decava, verb Sinonime:
a ruina, a se distruge, a sărăci, a-şi pierde averea.
Deces, substantiv neutru
Sinonime:
decedare, dispariție, exitus, extincție, încetare din viață, moarte, pieire, prăpădire, răposare, repaus, repauzare, sfârșit, stingere, sucombare, (argotic) mierleală, (argotic) mierlire, (argotic) verdeș, (ironic) crăpare, (învechit si popular) săvârșire, (învechit) petrecanie, (învechit) petrecere, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) prăpăditură, (învechit) pristăvire, (învechit) săvârșenie, (învechit) săvârșit, (învechit) scădere, (învechit) sconcenie, (popular) pierzanie, (popular) pierzare, (regional) pieiște, (regional) topenie.
Deficit, substantiv neutru Sinonime:
pierdere, lipsă, defect, neajuns, pagubă.
Degenera, verb Sinonime:
a se degrada, a se altera, a-şi pierde forţa, a decădea, a regresa, a se agrava.
Derbedeu, substantiv masculin
Sinonime:
vagabond, haimana, lichea, pierde-vară, haidamac, puşlama, golan, (popular şi familiar) teleleu, (regional) hârbar, hârbareţ, uliţar, (Moldova) dulandragiu, (prin Oltenia) jarcalete, (Moldova) lainic, (prin Muntenia) teacăr, (Moldova şi Transilvania) uliţarnic, (Transilvania şi Banat) vandralău, vandraş, vandroc, vandrocaş, (prin Transilvania) verbuncaş, (învechit) ştrengar, zamparagiu, (învechit, în Transilvania) buduşlău, (familiar) bate-poduri.
Despera, verb Sinonime:
a exaspera, a deznădăjdui, a-şi pierde speranţa.
Dezechilibrat (dezechilibrată), adjectiv
Sinonime:
descumpănit, tulburat, dezorientat; deficitar, cu pierderi, în pagubă, zdruncinat, (figurat) dezaxat, (livresc, figurat) detracat.
Deznădăjdui, verb
Sinonime:
a despera, a-şi pierde nădejdea, (învechit) a apelpisi.
Dezvăţa, verb Sinonime:
a (se) dezobişnui, a (se) dezbăra, a-şi pierde obişnuinţa.
Dispărea, verb
Sinonime:
a se stinge, a muri, a pieri; a nu se mai vedea, a se ascunde, a nu mai exista; (figurat) a o şterge, (familiar, la figurat) a se dizolva, a se eclipsa, a se evapora, a se volatiliza; a se pierde, (regional) a se prăpădi, (figurat) a se mistui, a se scufunda; a fugi, (popular) a lipsi, a apune, a risipi, a înceta.
Enerva, verb
Sinonime:
a (se) irita, a-şi ieşi din fire, a (se) înfuria, a-şi ieşi din pepeni, a-şi ieşi din ţâţâni (balamale), a (se) supăra, a (se) surescita, a aţâţa, a întărâta, a indispune, a-şi pierde cumpătul, a călca pe nervi, a sâcâi, a-și ieși din sărite, a agasa, a necăji, a plictisi, (livresc) a tracasa, (popular) a ciudi, a zădărî, (regional) a zăhătui, (Moldova) a chihăi, (Banat) a zăgălui, (Moldova şi Bucovina) a zăhăi, (învechit) a scârbi, (popular, la figurat) a ardeia, (regional, la figurat) a scociorî.
Exploda, verb Sinonime:
a face explozie, a detona; a se sfărâma, a se zdrobi, a împroşca; (figurat) a răbufni, a izbucni, a-şi pierde răbdarea, a-şi pierde cumpătul, a-şi ieşi din pepeni, a-i sări muştarul.
Fâstâci, verb
Sinonime:
a se zăpăci, a se intimida, a se încurca, (regional) a se teşmeni, a se ului, (Transilvania) a se îngăimăci, (Oltenia, Muntenia şi Transilvania) a se rătuti, (figurat) a se pierde.
Folosi, verb
Sinonime:
a (se) întrebuinţa, a (se) servi, a (se) sluji, a (se) utiliza, a ajuta, a aplica, a avea folos, a beneficia, a câştiga, a circula, a consuma, a face uz, a fi de folos, a fi util, a pierde, a practica, a prii, a profita, a recurge, a trage folos, a uza, (învechit și popular) a prinde, (regional) a vestegălui.
Gură-cască, substantiv masculin
Sinonime:
haimana, nătăfleț, om absent, om dezinteresat, om distrat, om neglijent, pierde-vară, prost, vagabond.
Haidamac, substantiv masculin
Sinonime:
bătăuş, coblizan, derbedeu, golan, lungan, om fără căpătâi, pierde-vară, prostălău, ştrengar, vlăjgan; bâtă, ciomag, măciucă.
Haimana, substantiv feminin Sinonime:
derbedeu, vagabond, om fără căpătâi, pierde-vară, om de nimic, fluieră vânt, golan.
Hoinar (hoinară), adjectiv Sinonime:
vagabond, haimana, derbedeu, pierde-vară, gură-cască, târâie-brâu, plimbăreţ, fără căpătâi, rătăcitor, pribeag, drumeț.
Izbucni, verb Sinonime:
a erupe, a ţâşni, a stropi, a împroşca, a răbufni, a năvăli; (figurat) a exploda, a-și ieşi din fire, a-şi pierde răbdarea.
Înfuria, verb Sinonime:
a aţâţa, a monta, a scoate din sărite, a scoate din pepeni, a scoate din ţâţâni, a scoate din fire, a scoate din răbdări, a-şi pierde sărita, a-i sări ţandăra, a nu şti de el, a-i sări muştarul, a vedea roşu, a (se) mânia, a (se) supăra rău.
Înnebuni, verb Sinonime:
a scoate din minţi, a-şi pierde minţile, a nu mai fi în toate minţile, a se țicni.
Înstrăina, verb
Sinonime:
a aliena, a emigra, a expatria, a fura, a lua pe ascuns și pe nedrept, a pierde afecțiunea, a pleca, a pribegi, a se depărta, a se dezrădăcina, a se exila, a se îndepărta (sufletește), a străina, a sustrage, a transmite (prin vânzare) un drept, a-şi însuşi, a-și părăsi familia, a-și părăsi locul de naștere, a-și părăsi locul de reședință, (variantă) a (se) înstreina.
Întârzia, verb Sinonime:
a zăbovi, a rămâne (undeva), a pierde vremea, a nu sosi la timp, a veni târziu.
Jigări, verb Sinonime:
a slăbi, a se sfriji, a-şi pierde vlaga, a deveni neputincios.
Lainic (lainică), adjectiv (popular) Sinonime:
leneş, trândav, pierde-vară, gură-cască, haimana, vagabond; mişel, potlogar.
Lefteri, verb (popular) Sinonime:
a sărăci, a rămâne fără bani, a pierde averea.
Leneş (leneșă), adjectiv Sinonime:
trândav, puturos, pierde-vară, indolent, inactiv; domol, încet, molâu, molcom.
Lenevi, verb Sinonime:
a trândăvi, a sta inactiv, a pierde vremea, a chiuli.
Moarte, substantiv feminin
Sinonime:
asasinat, crăpare, crimă, decedare, deces, dispariţie, epidemie, eutanasie, exitus, expiere, extincție, homicid, molimă, mortalitate, obștescul sfârșit, omor, omorâre, omucidere, pieire, prăpădire, răposare, răposat, repaus, repauzare, sfârșit, somnul de veci, stingere, sucombare, ucidere, (argou) mierleală, (argou) mierlire, (argou) verdeș, (figurat) adormire, (figurat) mormânt, (învechit și popular) săvârșire, (învechit) deșugubină, (învechit) murire, (învechit) murte, (învechit) omucid, (învechit) petrecanie, (învechit) petrecere, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) prăpăditură, (învechit) pristăvire, (învechit) săvârșenie, (învechit) săvârșit, (învechit) sângi, (învechit) scădere, (învechit) sconcenie, (învechit) ucigătură, (popular) pierzanie, (popular) pierzare, (regional) pieiște, (regional) topenie.
Orbi, verb Sinonime:
a-şi pierde vederea, a nu vedea; a înşela, a amăgi, a deruta.
Osteni, verb Sinonime:
a obosi, a depune efort, a pierde puterea, a (se) extenua, a (se) istovi; a (se) strădui, a (se) trudi, a (se) munci.
Pagubă, substantiv feminin Sinonime:
pierdere, lipsă, daună; stricăciune, distrugere.
Păgubi, verb Sinonime:
a pierde, a fi în pagubă.
Pieri, verb Sinonime:
a muri, a se stinge, a deceda; a se ofili, a se usca; a se distruge, a se nimici, a se nărui, a se spulbera, a se risipi, a se pierde; a se face nevăzut, a dispărea.
Pierzanie, substantiv feminin
Sinonime:
amărăciune, catastrofă, corupție, decadență, decădere, decedare, deces, degradare (morală), depravare, desfrânare, desfrâu, desperare, destrăbălare, dezastru, dezmăț, dispariție, disperare, durere, imoralitate, jale, masacru, măcel, moarte, năruire, nenorocire, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzare, prăbușire, prăpăd, prăpădire, primejdie de moarte, răposare, ruină, sfârșit, stingere, stricăciune, sucombare, suferință (mare), ucidere în masă, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putrefacție, (figurat) putreziciune, (învechit și figurat) putrejune, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) pieire, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (popular) avort, (rar) deșănțare, (regional) pieiște.
Prăpădi, verb Sinonime:
a se distruge, a se nimici; (regional) a se pierde, a dispărea, a se risipi, a se irosi; a muri, a deceda.
Prescrie, verb Sinonime:
a indica, a recomanda; a se stinge, a se anula, a se pierde.
Prescripţie, substantiv feminin Sinonime:
obligaţie, dispoziţie, prevedere; recomandaţie, reţetă; anulare, stingere, pierdere.
Răci, verb Sinonime:
a îngheţa, a refrigera; a fi gripat; a-şi pierde însufleţirea, a deveni indiferent, a fi apatic.
Răpune, verb
Sinonime:
a anihila, a asasina, a bate, a birui, a copleşi, a covârși, a cuprinde, a distruge, a doborî, a extermina, a face să piardă, a împovăra, a înfrânge, a întrece, a învinge, a lipsi de viață, a mântui, a muri, a năpădi, a nimici, a omorî, a pierde, a potopi, a prăpădi, a răzbi, a sfărâma, a sfârși, a suprima, a ucide, a zdrobi, a zvânta, a-și pierde viața.
Rătăci, verb Sinonime:
a se pierde, a se răzleţi, a pierde drumul; a-şi pierde mintea, a înnebuni, a deveni nebun; a se împrăştia, a se risipi, a se răspândi; a hoinări, a colinda, a pribegi, a vagabonda, a umbla în neştire, a umbla brambura.
Rătuti, verb (popular) Sinonime:
a se zăpăci, a-şi pierde capul, a înnebuni.
Scădea, verb Sinonime:
a reduce, a micşora, a diminua, a împuţina, a scurta, a pierde, a concentra; a reține, a opri; a detaşa, a defalca, a desprinde; (figurat) a se potoli, a descreşte, a se domoli; a scăpăta, a apune.
Scăpa, verb Sinonime:
a se elibera, a se desprinde, a se salva; a se debarasa, a se descotorosi, a renunţa, a da drumul; a apune, a scăpăta, a fi în declin; a pierde, a nu mai apuca, a nu mai prinde; a nu lua în seamă, a omite, a pierde din vedere, a nesocoti.
Scăpăta, verb Sinonime:
a apune, a asfinţi, a se însera; a aluneca, a cădea, a se cufunda, a fi în declin; a sărăci, a-și pierde averea.
Scăzământ, substantiv neutru Sinonime:
reducere, scădere, micşorare, lipsă, pierdere.
Scrânti, verb Sinonime:
a luxa, a se fractura; (figurat) a se zăpăci, a se ţicni, a-şi pierde dreapta judecată.
Seca, verb Sinonime:
a usca, a asana, a goli; a se pierde, a se termina, a dispărea (despre o apă); (figurat) a stoarce, a istovi, a vlăgui, a slei; (figurat) a se atrofia, a se veşteji, a paraliza.
Sminteală, substantiv feminin
Sinonime:
abatere, aiureală, bătaie, ciomăgeală, culpabilitate, culpă, daună, defect, dificultate, eroare, greșeală, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nebunie, necaz, neconformare, neplăcere, nevoie, obstacol, opreliște, pagubă, păcat, piedică, pierdere, prejudiciu, scrânteală, stavilă, stricăciune, țicneală, vină, vinovăție, zăpăceală, (familiar) țăcăneală.
Sminti, verb Sinonime:
a-şi pierde minţile, a înnebuni; a înşela, a păcăli; a greşi; a clinti, a deplasa; a strica, a vătăma; (popular) a răstălmăci, a altera.
Speria, verb Sinonime:
a (se) înspăimânta, a (se) înfricoşa, a (se) tulbura, a se buimăci, a (se) zăpăci, a-şi pierde firea, a tresălta, a-şi pierde cumpătul.
Stricăciune, substantiv feminin
Sinonime:
avarie, corupție, daună, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, deteriorare, dezmăț, hernie, imoralitate, lepră, lezare, pagubă, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierdere, pierzanie, pierzare, prejudiciu, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putreziciune, (învechit și popular) pricaz, (învechit și regional) smintă, (învechit și regional) sminteală, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (învechit) scădere, (învechit) stricare, (învechit) stricătură, (învechit) vătămătură, (învechit, figurat) putrejune, (popular) vătămare, (prin Banat) ștetă, (rar) deșănțare, (rar, figurat) putrefacție.
Şubrezi, verb Sinonime:
a-şi pierde vigoarea, a slăbi, a deveni fragil, a se degrada.
Tembel (tembelă), adjectiv Sinonime:
nepăsător, indiferent, indolent, lăsător, pierde-vară, trândav, molatec, inactiv, leneş, apatic.
Târâie-brâu, substantiv masculin (invariabil) Sinonime:
pierde-vară, leneş, neisprăvit, fără căpătâi.
Trândav (trândavă), adjectiv
Sinonime:
inactiv, leneș, nelucrător, pierde-vară, puturos.
Ţicni, verb Sinonime:
a se sminti, a se zăpăci, a înnebuni, a-şi pierde mintea, a se ţăcăni, a se prosti.
Uita, verb Sinonime:
a pierde din vedere, a nu-şi aduce aminte, a omite, a nu da urmare, a neglija, a nu se mai preocupa, a nu se mai gândi, a nu ţine seama, a trece cu vederea, a se dezinteresa; (reflexiv) a privi, a-şi îndrepta privirea, a vedea, a observa.
Uitare, substantiv feminin
Sinonime:
amnezie, dezinteres, dispariție, inexistență, memorie scurtă, neaducere aminte, neant, neființă, neglijare, nimic, omitere, pierdere din memorie, pierzanie, privire, rătăcire morală, uitat, uitucie, (figurat) reverie, (figurat) visare, (învechit) negrijire, (învechit) uităciune, (rar) priveliște.
Ulițar, substantiv masculin (popular)
Sinonime:
derbedeu, golan, haimana, pierde-vară, vagabond.
Vagabond (vagabondă), adjectiv Sinonime:
hoinar, rătăcitor, nestabil, nestatornic, inconstant; haimana, derbedeu, fără căpătâi, pierde-vară.
Vătămătură, substantiv feminin
Sinonime:
colică, crampă, daună, hâitură, hernie, lovitură, pagubă, paralizie, pelagră, pierdere, prejudiciu, rană, schilodire, spasm, stricăciune, surpătură.
Zăbovi, verb Sinonime:
a întârzia, a amâna, a-şi pierde vremea.
Leucoree, substantiv feminin
Sinonime:
(medicină) pierdere albă, pierdere vaginală, (învechit) scursură, (popular) poală albă, (prin Transilvania și Muntenia) scurgere, (regional) morăiață, (regional) scursoare.
Spermatoree (spermatoree), substantiv feminin
Sinonime:
(medicină) pierdere seminală, poluție, (învechit) săblaznă.
Smintă (sminte), substantiv feminin
Sinonime:
(regional) abatere, alienare, alienație, boală mintală, culpabilitate, culpă, daună, defect, demență, eroare, greșeală, nebunie, pagubă, păcat, pierdere, prejudiciu, sminteală, smintire, stricăciune, țicneală, vină, vinovăție, (variantă; învechit) smântă.
Asurzire, substantiv
Sinonime:
afonizare, asurzeală, asurzie, asurzime, asurzit, asurzitură, pierderea auzului, surzenie, zăpăcire, (regional) alăuzire, (regional) alăuzit, (regional) surzitură.
Avort, substantiv
Sinonime:
(medicină) întrerupere de sarcină, (popular) lepădare, lepădat, pierdere, pierzanie, (regional) străpeală.
Avorta, verb
Sinonime:
(medicină) a întrerupe o sarcină, (popular) a lepăda, (popular) a pierde, (popular) a stârpi, (prin Banat) a copili; (figurat) a eșua; (variantă) a aborta.
Avaniță, substantiv (regional)
Sinonime:
aventurier, intrus, om fără căpătâi, pierde-vară, străin, venetic.
Deperdiție, substantiv
Sinonime:
(franțuzism) pierdere, diminuare.
Decedare, substantiv
Sinonime:
decedat, deces, dispariție, exitus, extincție, încetare din viață, moarte, pieire, prăpădire, răposare, repauzare, sfârșit, stingere, sucombare, (argou) mierleală, (argou) mierlire, (argou) verdeș, (ironic) crăpare, (învechit și popular) săvârșire, (învechit) petrecanie, (învechit) petrecere, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) prăpăditură, (învechit) pristăvire, (învechit) săvârșenie, (învechit) săvârșit, (învechit) scădere, (învechit) sconcenie, (limbajul bisericesc) repaus, (popular) pierzanie, (popular) pierzare, (regional) pieiște, (regional) topenie.
Decolora, verb
Sinonime:
a-și pierde culoarea, a ieşi, a se spălăci, (regional) a se serbezi, a se spălătoci; (figurat) a se șterge, a păli.
Deficient, adjectiv
Sinonime:
defectuos, care este în deficit, care este în pierdere, care este în pagubă.
Desfrunzi, verb
Sinonime:
a (se) defolia, (figurat) a (se) despuia, a despuia de frunze, a-și pierde frunzele, a-și lepăda frunzișul, a rămâne fără frunze, a se dezgoli.
Desperechea, verb
Sinonime:
a-și pierde perechea, a deveni incomplet; a (se) descompleta.
Bălălău, adjectiv (regional)
Sinonime:
bălăbănit, (regional) bănănău. Bălălău, substantiv (regional)
Sinonime:
molatic, neghiob, pierde-vară, prost, prostănac, smintit, țicnit.
Dezacorda, verb
Sinonime:
a face să se dezacordeze, a (se) discorda, a-și pierde acordul, a (se) desincroniza; a fi în dezacord, a distona.
Dezagrega, verb
Sinonime:
a se desface în părțile constitutive, a se dezintegra, a-și pierde coeziunea, a se decompoza, a se diviza, a se fracționa, a se putrifica, a se scinda, a se separa.
Dezamăgire, substantiv
Sinonime:
decepţie, deziluzie, (familiar, figurat) dezumflare; pierdere a iluziilor, înșelare a speranțelor.
Dezarticula, verb
Sinonime:
a luxa, a ieși din articulații, a se disloca, a se scrânti, a ieși din încheieturi; (figurat) a se sfărâma, a se spulbera, a se dezagrega; a-și pierde coeziunea, a se dezmembra.
Dezgheţa, verb
Sinonime:
a redeveni lichid, a se muia la căldură, a (se) dezmorţi, a se încălzi; a-și pierde sfiala, a deveni vioi.
Fana, verb
Sinonime:
a-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji.
Hemoragie, substantiv
Sinonime:
(învechit) sângerătură, sângerare, deperdiție, curgere; (hemoragie nazală) epistaxis; (la figurat) pierdere de capital.
Hămesi, verb
Sinonime:
a chinui foamea (pe cineva), a doborî foamea (pe cineva), a fi foarte flămând, a fi lihnit de foame, a flămânzi (peste măsură), a lăsa să moară de foame, a leșina de foame, a lihni, a-și pierde puterile; (variante) a hămeși, a hămisi, a hămnesi, a hemesi, a hemeși, a himisi.
Pricăz, substantiv
Sinonime:
animozitate, ceartă, conflict, daună, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispoziţie, dispută, divergenţă, gâlceavă, hotărâre, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, ordin, pagubă, pierdere, poruncă, prejudiciu, stricăciune, vrajbă, zâzanie.
