Respinge, verb Sinonime:
a refuza, a nu primi, a nu admite, a nu accepta, a dezaproba, a repudia, a nu recunoaşte, a nu consimţi, a nu voi, a nu fi de acord; a pune pe fugă, a risipi, a bate, a înfrânge.
Respingere, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, excludere, inacceptare, înfierare, neacceptare, neadmitere, neaprobare, recuzare, refuz, refuzare, rejectare, rejectat, renegare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, repudiere, repulsie, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) prihană, (învechit) recuzație, (popular) osândire.
Alunga, verb
Sinonime:
a (se) fugări, a depărta, a exila, a expulza, a goni, a izgoni, a îndepărta, a înlătura, a ostraciza, a prigoni, a proscrie, a pune pe fugă, a răzmeri, a relega, a repudia, a respinge, a sictiri, a speria, a surghiuni, a trimite departe, a ușui, (Banat și Transilvania) a zogorni, (despre vite) a fi în rut, (familiar și figurat) a mătura, (familiar) a mătrăși, (figurat) a elimina, (figurat) a mazili, (figurat) a se succeda, (învechit și popular) a oropsi, (învechit și regional) a împulăi, (învechit și regional) a întiri, (învechit și regional) a mâna, (învechit și regional) a tăia, (învechit) a împinge, (învechit) a lepăda, (învechit) a pogoni, (învechit) a rășchira, (învechit) a urgisi, (popular) a hâșâi, (popular) a zgorni, (prin Oltenia și Banat) a sprânji, (prin Transilvania) a poteri, (regional) a coloti, (regional) a gorgoni, (regional) a hăicăi, (regional) a huciui, (regional) a hurătui, (regional) a tintiri, (regional) a tiohăi, (regional) a tutăi, (regional) a tutui, (regional) a zgoni, (regional) a zogoni, (Transilvania și Banat) a dudui, (Transilvania și Maramureș) a țipa, (Transilvania) a păfuga.
Declina, verb
Sinonime:
a refuza, a respinge, a renunţa, a abandona; a apune, a scăpăta, a asfinţi, a coborî, a dispărea, a pieri; (gramatică) (învechit) a (se) pleca.
Dezavua, verb
Sinonime:
a dezaproba, a se desolidariza, a contrazice, a blama, a condamna, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza.
Goni, verb
Sinonime:
a alerga, a alunga, a căuta, a chinui, a fugări, a fugi (după cineva), a hăitui, a izgoni, a mâna, a pune pe fugă, a respinge, a sâcâi, a se grăbi, a surghiuni, a urmări (în fugă); a împerechea, a se împreuna.
Lepăda, verb
Sinonime:
a abandona, a abjura, a afurisi, a alunga, a anatemiza, a arunca, a avorta, a azvârli, a blestema, a deborda, a descărca, a excomunica, a expulza, a goni, a izgoni, a înlătura, a lua, a năpârli, a nega, a nu mai fi de acord, a părăsi, a refuza, a renega, a renunţa, a respinge, a scoate, a se apăra, a se depărta, a se dezbăra, a se dezbrăca, a se dezice, a se dezvinovăți, a se feri, a se îndepărta, a se lăsa, a se păzi, a se schimba, a trage, a vărsa, a voma, a vomita, a zvârli, a-şi muta gândul, (învechit) a scutura, (regional) a lăpăda, (regional) a țipa.
Prihană, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
abatere, acuzare, acuzație, blam, blamare, condamnare, culpabilitate, culpă, cusur, defect, dezaprobare, eroare, greșeală, impuritate, imputare, imputație, înfierare, învinovățire, învinuire, meteahnă, murdărie, neaprobare, necinste, pată, păcat, pângărire, profanare, reprobare, reproș, respingere, spurcare, stigmatizare, vină, vinovăție, (învechit) prighană, (învechit) prihănie, (învechit) prihănire.
Protesta, verb Sinonime:
a reclama, a se plânge, a fi nemulţumit, a se împotrivi, a se opune, a dezaproba, a respinge.
Recrimina, verb
Sinonime:
a acuza, a învinovăţi, a replica, a reproșa, a respinge prin contraacuzare, a retorca.
Recuza, verb Sinonime:
a respinge, a nu admite, a nu recunoaşte, a tăgădui, a nega, a nu fi de acord.
Refula, verb Sinonime:
a respinge, a împinge, a alunga, a deplasa; a acumula, a condensa, a se aduna.
Refuz, substantiv neutru Sinonime:
respingere, neprimire, neacceptare, negare, renunţare.
Refuza, verb Sinonime:
a respinge, a nu primi, a nu accepta; a nu consimţi, a nu voi, a se priva, a renunţa.
Renega, verb Sinonime:
a tăgădui, a nega, a repudia, a abjura, a nu recunoaște, a se lepăda, a se dezice, a respinge, a recuza.
Reproba, verb
Sinonime:
a blama, a condamna, a considera condamnabil, a critica, a dezaproba, a nu încuviința, a respinge.
Repudia, verb Sinonime:
a respinge, a renega, a refuza, a nu recunoaşte, a tăgădui.
Repulsie, substantiv feminin
Sinonime:
antipatie, aversiune, dezgust, greață, îngrețoșare, oroare, ostilitate, pornire, repugnanță, resentiment, resimțământ, respingere, scârbă, silă, (învechit) urât, (popular și familiar) lehamite, (popular și figurat) saț, (rar) nesuferire, (variantă) repulsiune.
Risipi, verb Sinonime:
a împrăştia, a se răspândi, a spulbera, a irosi, a părădui, a degrada, a arunca, a cheltui; a pune pe fugă, a respinge, a înfrânge; a pieri, a dispărea, a se spulbera, a se nărui, a surpa, a distruge, a ruina, a prăbuşi, a nimici.
Trânti, verb Sinonime:
a lovi, a pocni; a arunca, a zvârli; a culca, a doborî, a lungi; a respinge, a lăsa la examen.
Blamare, substantiv
Sinonime:
blam, condamnare, condamnațiune, dezaprobare, dezavuare, facere de râs, înfierare, neaprobare, păcălire, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) prihană, (popular) osândire.
Denega, verb
Sinonime:
a contesta, a contrazice, a (se) dezice, a dezavua, a infirma, a nega, a obiecta, a refuza, a respinge, a tăgădui.
Dezaprobare, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare, (livresc) dezavuare, reprehensiune, (rar) reprobaţiune, sancţionare, (popular) osândire, (învechit) prihană, (figurat) veştejire.
Dezaproba, verb
Sinonime:
a blama, a condamna, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza, (livresc) a dezavua, (rar) a sancţiona, (popular) a osândi, (învechit) a mustra, a protesta, (figurat) a veşteji.
Dezavuare, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, desolidarizare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare.
Refutație, substantiv (franțuzism)
Sinonime:
refutare, respingere, combatere, obiecție, prolepsă.
Excludere, substantiv
Sinonime:
anatemă, dare afară, eliminare, excluziune, interzicere, îndepărtare, înlăturare, respingere, scoatere; (variante învechite) eschidere, eschiudere, escludere.
Recuzaţie, substantiv
Sinonime:
apostazie, dezmințire, recuzare, refuzare, respingere.
Neacceptare, substantiv
Sinonime:
inacceptare, negativism, refuz, refuzare, respingere.
Neaprobare, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, înfierare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) prihană, (popular) osândire.
Refulare, substantiv
Sinonime:
autocenzură, înăbușire, îndesare, respingere.
Inacceptare, substantiv
Sinonime:
denegație, neacceptare, opoziție, recuzație, refuz, rejecție, respingere, veto.
Rejecție, substantiv
Sinonime:
dare înapoi, respingere.
Rejet, substantiv
Sinonime:
abandon, ejecție, eliminare, evacuație, excluziune, inacceptare, neacceptare, recuzație, refuz, repudiere, respingere, veto; (geologie) denivelare (produsă de o falie); (procedeu de versificație) enjambement, ingambament.
Reprobare, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, înfierare, neaprobare, reprehensiune, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) prihană, (învechit) reprubare, (popular) osândire.
Reprobațiune, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, critică, dezaprobare, înfierare, neaprobare, objurgație, objurgațiune, reprobare, reproș, respingere, stigmatizare, vituperare, vituperație.
Înfierare, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, înfierat, însemnare, neaprobare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) pecetluire, (învechit) prihană, (popular) osândire, (regional) săgnire.
Refutare, substantiv
Sinonime:
combatere, confutație, contradicție, denegație, negație, obiecție, prolepsă, refutaţie, respingere, (învechit) refutațiune.
Combatere, substantiv
Sinonime:
contestare, disputare, duelare, eliminare, luptare, luptă, respingere.
Neadmitere, substantiv
Sinonime:
neacceptare, nerecunoaștere, refuz, respingere.
Refuzare, substantiv
Sinonime:
recuzare, refuz, respingere.
Negare, substantiv
Sinonime:
contestare, negație, respingere, tăgăduire.
Repusa, verb
Sinonime:
a produce un efect de recul, a respinge, a retrimite, a rezista victorios.
Renegare, substantiv
Sinonime:
abjurare, apostazie, contestare, dezavuare, dezmințire, erezie, herezie, lepădare, negare, negație, palinodie, renunțare, repudiere, respingere, retractare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, trădare, (învechit) rezignare, (învechit) tagă, (învechit) tăgăduință.
Repudiere, substantiv
Sinonime:
abandon, despărțire, divorț, rejet, renegare, renunțare, respingere, ruptură.
Stigmatizare, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, înfierare, înfierat, neaprobare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, (figurat) veștejire, (învechit) pecetluire, (învechit) prihană, (popular) osândire.
Condemnare, substantiv (învechit)
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, condamnațiune, dezaprobare, înfierare, neaprobare, osândă, pedeapsă, pedepsire, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit și regional) lege, (învechit și regional) ștraf, (învechit) certare, (învechit) judecată, (învechit) oblicire, (învechit) pilduire, (învechit) prihană, (livresc) dezavuare, (livresc) penitență, (livresc) reprehensiune, (popular) osândire, (regional) pedepsie.
Sancţionare, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, confirmare, consacrare, consfințire, dezaprobare, înfierare, întărire, neaprobare, pedepsire, penalizare, ratificare, reprobare, respingere, sancțiune, stigmatizare, validare, (învechit) sacrare, (învechit) sancțiunare.
Rejecta, verb
Sinonime:
a arunca înapoi, a relansa, a retrimite; a declina, a recuza, a refuza, a respinge.
Reiepta, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a refuza, a rejecta, a respinge.
Reprubare, substantiv (învechit)
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, înfierare, neaprobare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) prihană, (popular) osândire.
Reprobație, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, condamnațiune, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, reprobațiune, respingere, stigmatizare, (învechit) reprubare.
Dezagreare, substantiv
Sinonime:
denegare, displacere, inacceptare, neacceptare, respingere.
Împingere, substantiv
Sinonime:
expulsie, ghiontire, îmboldire, îmbrânceală, îmbrâncire, îmbrâncitură, împins, împinsătură, înghionteală, înghiontire, luptă, mers din greu, (figurat) izgonire, (figurat) respingere, (ironic) mituire, (învechit) dovedire, (regional) înghioldeală, (regional) înghioldire, (regional) înieptare.
Îndărăta, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a da îndărăt, a respinge, a se înapoia, a se întoarce, a se retrage, (învechit și regional) a îndărăpta.
Recuzare, substantiv
Sinonime:
refuzare, respingere, sustragere, (învechit) recuzație, (învechit) recuză.