Lăcuire
Lăcuire, substantiv
Sinonime: lăcuit.  
 
Lăcuit
Lăcuit, adjectiv
Sinonime: (argotic) arestat, bătut.

Lăcuit, substantiv
Sinonime: lăcuire.  
 

Glanţ
Glanţ, substantiv neutru
Sinonime: lustru, poleială, luciu, lăcuială, glazură.  
 
Locuitor
Locuitor, substantiv
Sinonime: aborigen, autohton, băștinaș, citadin, compatriot, consătean, contadin, emigrant, emigrat, imigrant, indigen, insular, localnic, mahalagiu, mărginaș, mărginean, ocupant, persoană, resortisant, rezident, sătean, târgoveț, țăran, (figurat) suflet, (grecism învechit) simpatriot, (învechit) lăcuitor, (învechit) sălășluitor, (livresc) pământean; (la plural) orășenime, populație, târgovețime, țărănime, (învechit și regional) poporime, (învechit) poporație, (învechit) public.  
 
Locuincios
Locuincios, adjectiv (învechit)
Sinonime: locuibil, (învechit) lăcuicios.  
 
Pocosti
Pocosti, verb
Sinonime: (învechit) a lăcui, a vernisa, (învechit) a pocostui; (regional) a auri, a încondeia, a polei, a sufla; (variantă) (învechit) a pucosti.  
 
Vernisat
Vernisat, adjectiv
Sinonime: inaugurat; lăcuit, lucios.  
 
 


Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Reduceri online!
RSS


Meniu
Dictoo.eu
Dictoo.eu
Reduceri
Dicționar