Difama, verb (învechit)
Sinonime:
a defăima.
Difamant (difamantă), adjectiv
Sinonime:
defăimător, compromiţător, de rea reputaţie, ruşinos, degradant, dezonorant, infamant, înjositor, nedemn.
Difamat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
defăimat.
Difamație, substantiv
Sinonime:
defăimare, (variantă) (învechit) difamațiune.
Difamațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
defăimare, difamație.
Difamator, adjectiv
Sinonime:
defăimător, difamant.
Compromiţător, adjectiv
Sinonime:
degradant, dezonorant, infamant, înjositor, nedemn, ruşinos, (livresc) difamant, (rar) degradator, (învechit)
necinstitor, pierzător.
Imputaţie, substantiv
Sinonime:
acuzație, acuzațiune, calomnie, delațiune, difamație, imputare, incriminație, inculpare, insinuație, învinovățire, reproş, sumă plătită.
Oprobriu, substantiv
Sinonime:
afront, blam, dezaprobare, dezonoare, difamație, dispreț, ignominie, indignitate, infamie, înfierare, reprobare, rușine, vindictă publică, (figurat) lapidare, (figurat) sentință, (variantă greșită) oprobiu.
Discreditant, adjectiv
Sinonime:
compromițător, defăimător, denigrator, difamant, infamant, infamator, ponegritor.
Desconsiderator, adjectiv
Sinonime:
degradator, depreciator, difamator, disprețuitor, (învechit) dezonorator.
