Defăima
Defăima, verb
Sinonime: a calomnia, a bârfi, a ponegri, a cleveti, a huli, a ocărî, a batjocori.  
 
Defăimăciune
Defăimăciune, substantiv (învechit)
Sinonime: blamare, calomniere, condamnare, critică vehementă, decădere, defăimare, defăimat, desconsiderare, detestare, hulire, înjosire, profanare, subapreciere, umilire, vorbire de rău, (învechit) defăimătură, (învechit) stigmatizare.  
 
Defăimare
Defăimare, substantiv
Sinonime: bârfire, ponegrire, calomniere, desconsiderare, umilire, batjocură, desconsideraţie, dispreț.  
 
Defăimat
Defăimat, adjectiv
Sinonime: bârfit, ponegrit, calomniat, blamat; (rar) cu reputație proastă, cu nume rău, infamant.  
 
Defăimător
Defăimător, adjectiv
Sinonime: bârfitor, calomniator, calomnios, clevetitor, denigrator, detractor, ponegritor, vituperativ.  
 
Defăimătură
Defăimătură, substantiv (învechit)
Sinonime: blamare, calomniere, condamnare, critică vehementă, decădere, defăimare, defăimat, desconsiderare, detestare, hulire, înjosire, profanare, subapreciere, umilire, vorbire de rău, (învechit) defăimăciune, (învechit) stigmatizare.  
 
Defalca
Defalca, verb
Sinonime: a deconta, a deduce, a desprinde, a eșalona, a împărți, a lotiza, a repartiza, a scădea, a segmenta, a sustrage, (învechit) a cosi iarba, (învechit) a subtrahirui, (variantă) (învechit) a defălca.  
 
Defalcare
Defalcare, substantiv
Sinonime: decont, decontare, decontat, deducere, defalcat, defalcație, despărțire, desprindere, eșalonare, împărțire, lotizare, repartizare, scădere, substracție, (învechit) cosire (a ierbii), (variantă) (învechit) defălcare.  
 
Defalcat
Defalcat, adjectiv
Sinonime: decontat, despărțit, eșalonat, lotizat, repartizat, (învechit) cosit, (variantă) defălcat.

Defalcat, substantiv
Sinonime: defalcare, defalcație, (variantă) defălcat.  
 
Defalcație
Defalcație, substantiv (învechit)
Sinonime: defalcare, (variantă) defalcațiune, (variantă) defălcațiune.  
 
Defamiliariza
Defamiliariza, verb
Sinonime: a se dezobișnui, a se înstrăina.  
 
Defamiliarizare
Defamiliarizare, substantiv
Sinonime: defamiliarizat, dezobișnuire, înstrăinare.  
 
Defamiliarizat
Defamiliarizat, adjectiv
Sinonime: dezobișnuit, înstrăinat.  
 
Defătăciune
Defătăciune, substantiv (învechit)
Sinonime: desfătare, petrecere, veselie.  
 
Defavoare
Defavoare, substantiv feminin
Sinonime: dezavantaj, discredit, dizgrație, neajuns, neșansă, pagubă; (variante) defavor, desfavoare, desfavor, disfavoare.  
 
Defavor
Defavor, substantiv
Sinonime: defavoare, discredit, dizgrație.  
 
Defavora
Defavora, verb (învechit)
Sinonime: a defavoriza, a dezavantaja, a discredita.  
 
Defavorabil (defavorabilă)
Defavorabil (defavorabilă), adjectiv
Sinonime: neprielnic, dezavantajos, neconvenabil, nefavorabil, nepotrivit, potrivnic, vitreg, (învechit şi popular) nepriincios, neplăcut, negativ; peiorativ.  
 
Defavorabilitate
Defavorabilitate, substantiv
Sinonime: imparțialitate, nepărtinire.  
 
Defavorare
Defavorare, substantiv (învechit)
Sinonime: defavorizare, dezavantajare, discreditare.  
 
Defavorat
Defavorat, adjectiv (învechit)
Sinonime: defavorizat, dezavantajat, discreditat, (învechit) defavorit, (învechit) desfavorat, (învechit) desfavorit.

Defavorat, substantiv neutru (învechit)
Sinonime: defavorare, (învechit) defavorit, (învechit) desfavorat, (învechit) desfavorit.  
 
Defavori
Defavori, verb (învechit)
Sinonime: a defavora.  
 
Defavorire
Defavorire, substantiv (învechit)
Sinonime: defavorare.  
 
Defavorit
Defavorit, adjectiv (învechit)
Sinonime: defavorat.  
 
Defavoriza
Defavoriza, verb
Sinonime: a dezavantaja, a dezmoșteni, a discredita, a frustra, a pune în dezavantaj, (figurat) a handicapa, (învechit) a defavora, (variantă) (învechit) a desfavoriza.  
 
Defavorizare
Defavorizare, substantiv
Sinonime: defavorizat, dezavantajare, discreditare, frustrare, handicapare, (învechit) defavorare, (învechit) defavorat, (variantă) (învechit) desfavorizare.  
 
Defaza
Defaza, verb
Sinonime: a realiza un defazaj.  
 
Defazaj
Defazaj, substantiv
Sinonime: decalaj, diferență.  
 
Defazare
Defazare, substantiv
Sinonime: (tehnică) decalaj, defazaj, defazat.  
 
Defazat
Defazat, substantiv
Sinonime: defazare.  
 
Defeca
Defeca, verb
Sinonime: (fiziologie) a ieşi, (popular) a se căca, a se cufuri, a se scârnăvi, a se spârcâi, (regional) a se spurca.  
 
Defecant
Defecant, substantiv
Sinonime: (reactiv chimic) dezalbuminant.  
 
Defecare
Defecare, substantiv
Sinonime: clarificație, defecat, defecaţie, defecațiune, dezalbuminare, evacuație, ieşire, purgaţie, purificație, (eufemistic) scaun, (învechit) purgare, (popular) căcare, (popular) cufureală.  
 
Defecat
Defecat, adjectiv
Sinonime: căcat, limpezit, precipitat; (despre zahăr) extras din sfeclă.

Defecat, substantiv
Sinonime: defecare.  
 
Defecație (defecații)
Defecație (defecații), substantiv feminin
Sinonime: defecare, defecațiune; (eliminarea materiilor fecale) evacuare, expulzare.  
 
Defect
Defect, substantiv neutru
Sinonime: lipsă, scădere, imperfecţiune, viciu, neajuns, meteahnă, cusur, beteşug, racilă, hibă, păcat; deranjament, stricăciune.

Defect, adjectiv
Sinonime: defectat, deranjat, dereglat, stricat, (rar) detracat, smintit.  
 
Defecta
Defecta, verb
Sinonime: a degrada, a (se) deranja, a (se) deregla, a (se) strica, (rar) a (se) detraca.  
 
Defectare
Defectare, substantiv
Sinonime: dereglare, (livresc) disfuncţie, disfuncţionalitate; defecţiune.  
 
Defectat
Defectat, adjectiv
Sinonime: defect, cu defect, stricat.  
 
Defectibil
Defectibil, adjectiv (învechit)
Sinonime: imperfect, slab.  
 
Defecție
Defecție, substantiv
Sinonime: abandon, defecțiune, dezertare, dezerțiune, fugă de la datorie, trădare.  
 
Defecţiune
Defecţiune, substantiv
Sinonime: defect, defectare, deranjament, dereglare, (livresc) disfuncţionalitate; abandon, apostazie, dezertare, dezerțiune, fugă de la datorie; (variantă) defecție.  
 
Defectiv
Defectiv, adjectiv
Sinonime: (gramatică) lipsit de unele forme gramaticale, nefolosit la toate formele flexionare, (învechit) scăzăţiv.  
 
Defector
Defector, substantiv
Sinonime: apostat, dezertor, renegat, transfug, trădător.  
 
Defectuos
Defectuos, adverb
Sinonime: incorect.  
 
Defectuos (defectuoasă)
Defectuos (defectuoasă), adjectiv
Sinonime: deficitar, cu defecte, cu lipsuri, cu neajunsuri, neconvenabil.  
 
Defectuozitate
Defectuozitate, substantiv
Sinonime: anomalie, carență, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, iregularitate, lacună, stare de defecțiune, tară, viciu.  
 
Defel
Defel, adverb
Sinonime: nici într-un fel, deloc, nicidecum.  
 
Defenda
Defenda, verb (învechit)
Sinonime: a (se) apăra, a (se) opune, (variantă) a defende.

Defendă, substantiv (învechit)
Sinonime: apărare, ocrotire, opunere, sprijinire.  
 
Defendabil
Defendabil, adjectiv (învechit)
Sinonime: defensibil, justificabil.  
 
Abatere (abateri)
Abatere (abateri), substantiv feminin
Sinonime: aberație, anomalie, contravenție, culcare pe pământ, culpabilitate, culpă, deformare, deplasare, derivă, deviație, deviere, doborâre, eroare, excepție, greșeală, infracțiune, încălcare (de norme), îndepărtare, mutare, ocolire, păcat, schimbare, vină, vinovăție, (figurat) deprimare, (figurat) rătăcire, (învechit și figurat) rătăceală, (învechit și regional) teahnă, (învechit) cusur, (învechit) săblaznă, (învechit) scandal, (învechit) smintă, (învechit) sminteală, (livresc) eres, (Oltenia, Muntenia și Moldova) ponos, (rar) prihană, (regional) greș.  
 
Altera
Altera, verb
Sinonime: a (se) strica, a (se) degrada, a (se) descompune, a (se) modifica, a (se) deforma, a (se) îmbătrâni, a (se) învechi.  
 
Anomalie
Anomalie, substantiv feminin
Sinonime: abatere, neregularitate, deviere; defect, meteahnă, monstruozitate, bizarerie.  
 
Anormal (anormală)
Anormal (anormală), adjectiv
Sinonime: neobişnuit, nefiresc, nenormal, bizar, ciudat, diform, deficient, insolit, ilogic, surprinzător; neregulat, deformat.  
 
Apoi
Apoi, adverb
Sinonime: după aceea, pe urmă, afară de aceasta; totuşi, cu toate acestea, în definitiv; prin urmare, deci, atunci, în acest caz, aşa fiind.  
 
Apreciere
Apreciere, substantiv feminin
Sinonime: evaluare, estimare; atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, onoare, preţuire, respect, sentiment, stimă, trecere, vază, (livresc) condescendenţă, deferenţă, rating, reverenţă, (învechit şi regional) seamă, (regional) preţuială, (Moldova) lefterie, (învechit) laudă, socoteală, socotinţă, (grecism învechit) sevas, (învechit) baftă, (figurat) credit; recunoaştere; aviz, expertiză, judecată, opinie, părere, verdict.  
 
Batjocură
Batjocură, substantiv feminin
Sinonime: înjosire, insultă, injurie, ponegrire, defăimare, (regional) bălăcărie, ocară, umilire; bătaie de joc, batjocorire, băşcălie, luare în derâdere; înţepătură, ironie, zeflemea, sarcasm; necinstire, violare, dezonoare.  
 
Bălăcărie
Bălăcărie, substantiv feminin
Sinonime: (regional) insultă, injurie, jignire, batjocură, ponegrire, înjosire, defăimare, ocară; vorbă urâtă (murdară).  
 
Beteșug
Beteșug, substantiv neutru
Sinonime: afecțiune, infirmitate, betegie, vătămare, betejeală, slăbiciune; (figurat) cusur, meteahnă, problemă, defect, imperfecţiune, racilă; (regional) boală, morb.  
 
Bârfă
Bârfă, substantiv feminin
Sinonime: bârfeală, bârfire, bârfit, bâzâit, calomnie, calomniere, cancan, cleveteală, clevetire, clevetit, comeraj, defăimare, denigrare, discreditare, mahalagism, ponegreală, ponegrire, șoaptă, vorbă, vorbire de rău, (argotic) prostituată, (Banat) tonocie, (familiar și figurat) încondeiere, (familiar și figurat) înnegrire, (familiar) mâncătorie, (familiar) ștafetă, (învechit și regional) bârfitură, (învechit și regional) ponos, (învechit și regional) ponosluire, (învechit și regional) voroavă, (învechit) ascultătură, (învechit) balamuție, (învechit) catigorie, (învechit) clevetă, (învechit) dosnicie, (învechit) mozavirie, (popular) hulă, (popular) hulire, (popular) năpăstuire, (popular) pâră, (regional) cârcăială, (regional) lihăială, (regional) voșcot, (regional; la plural) pletcuri.  
 
Bârfeală
Bârfeală, substantiv feminin
Sinonime: flecăreală, pălăvrăgeală, sporovăială, trăncăneală, calomnie, cleveteală, defăimare, blasfemie, bârfă, hulă, ocară, denigrare, ponegrire, mahalagism.  
 
Bârfi
Bârfi, verb
Sinonime: a flecări, a îndruga, a pălăvrăgi, a sporovăi, a trăncăni; a vorbi de rău, a cleveti, a calomnia, a denigra, a defăima, a huli, a ocărî, a ponegri, a spune minciuni.  
 
Blasfemie
Blasfemie, substantiv feminin
Sinonime: afront, defăimare, hulă, ocară, impietate, injurie, calomnie, bârfă, ofensă, ponegrire, profanare, bârfeală, cleveteală, sacrilegiu.  
 
Blestema
Blestema, verb
Sinonime: a afurisi; a înjura, a ocărî, a huli; a excomunica; a ponegri, a defăima.  
 
Bomba
Bomba, verb
Sinonime: a (se) arcui, a (se) bolti, a (se) curba; a umfla, a deforma.

Bombă, substantiv feminin
Sinonime: proiectil; cârciumă sordidă, speluncă, bordel, casă de toleranță, lupanar; (publicistică) fumigenă, știre de senzație, știre senzațională.  
 
Bubă
Bubă, substantiv feminin
Sinonime: abces, buboi, furuncul, umflătură, (regional) cârticer; rană, plagă, leziune; (figurat) încurcătură, dificultate, complicație, deficienţă, defect, punct slab, neajuns.  
 
Calomnia
Calomnia, verb
Sinonime: a bârfi, a cleveti, a defăima, a denigra, a discredita, a huli, a minţi, a murdări (imaginea unei persoane), a ocărî, a ponegri, a se autocalomnia, a vorbi de rău.  
 
Calomnie
Calomnie, substantiv feminin
Sinonime: bârfă, bârfeală, defăimare, vorbire de rău, cleveteală, hulă, ocară, ponegrire, denigrare, blasfemie; acuzație, minciună, afirmaţie mincinoasă.  
 
Caracteristic (caracteristică)
Caracteristic (caracteristică), adjectiv
Sinonime: specific, distinctiv, propriu, definitoriu, caracterizant.  
 
Caracteriza
Caracteriza, verb
Sinonime: a determina, a defini, a încadra; a descrie, a analiza, a înfăţişa.  
 
Cardinal (cardinală)
Cardinal (cardinală), adjectiv
Sinonime: important, de bază, principal, esenţial, fundamental, definitoriu, hotărâtor.  
 
Carenţă
Carenţă, substantiv feminin
Sinonime: insuficienţă, neajuns, deficienţă, lipsă.  
 
Caricatură
Caricatură, substantiv feminin
Sinonime: imagine deformată, schiță, portret satiric.

Caricatura, verb
Sinonime: a caricaturiza.  
 
Categoric (categorică)
Categoric (categorică), adjectiv
Sinonime: precis, sigur, hotărât; definitiv, indiscutabil, irevocabil, necondiţionat.  
 
Cheie (chei)
Cheie (chei), substantiv feminin
Sinonime: deschizător (de conserve), întinzător, paspartu, robinet, șperaclu; acordor, cordar, strună, croșetă, dantelă; bază, piatră unghiulară; alegorie, clarificare, cuvânt șablon, deslușire, dezlegare, elucidare, explicare, lămurire, limpezire, mijloc, precizare, rezolvare, secret, simbol, soluție, soluționare; (la plural) defileu, strâmtoare, trecătoare, vale.  
 
Chema
Chema, verb
Sinonime: a invita, a pofti (să vină), a convoca, (învechit, în Transilvania şi Banat) a conchema, a solicita, a provoca; a cita, a acţiona, a evoca, a supranumi, a se numi, a avea numele, (popular) a-i spune, a-i zice, (învechit) a se porecli; a se spune, a se zice, (învechit) a se pomeni; a striga, a ţipa, a urla, a zbiera; a deferi justiţiei.  
 
Cleveteală
Cleveteală, substantiv feminin
Sinonime: clevetire, bârfeală, denigrare, defăimare, ponegrire, bârfă, hulă, ocară, mahalagism.  
 
Concret (concretă)
Concret (concretă), adjectiv
Sinonime: palpabil, material, real; precis, clar, definit.  
 
Condescendent (condescendentă)
Condescendent (condescendentă), adjectiv
Sinonime: respectuos, politicos, amabil, binevoitor, curtenitor, deferent.  
 
Condică
Condică, substantiv feminin
Sinonime: caiet, catastif, registru, (rar) carte, (învechit şi regional) metrică, protocol, (învechit) caid, defter, izvod, opis, tartaj, terfelog, (turcism învechit) tefter; cod, codex, culegere de legi; dicţionar, lexicon, vocabular.  
 
Corupe
Corupe, verb
Sinonime: a (se) degrada, a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrâna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăţa, (învechit) a (se) sminti; a seduce; a (se) deforma, a (se) strica.  
 
Corupt
Corupt (coruptă), adjectiv
Sinonime: deformat, desfrânat, depravat, imoral, decăzut, destrăbălat, dezmăţat, neruşinat, pervertit, stricat, vicios, viciat; (livresc) libertin, (rar) deşănţat, (popular şi familiar) parşiv, (popular) deşucheat, (învechit şi regional) ruşinat, (regional) şucheat, teşmenit, (învechit) aselghicesc, demoralizat, spurcat, (figurat) putred.

Corupt, substantiv
Sinonime: alterare, corupere, (învechit) conrupt, (învechit) corumpt.  
 
Cristaliza
Cristaliza, verb (figurat)
Sinonime: a se închega, a se defini, a se preciza, a se fixa, a se contura.  
 
Culoar
Culoar, substantiv neutru
Sinonime: coridor, culisă, galerie, pasaj; canion, cheie, defileu, strâmtoare, vale.  
 
Cură
Cură, substantiv feminin
Sinonime: tratament, îngrijire, dietă.

Cura, verb
Sinonime: a apăra, a căuta, a curăţa, a defrişa, a despăduri, a dezghioca, a dezvinovăţi, a disculpa, a distruge, a îngriji, a justifica, a nimici, a potopi, a prăpădi, a scuza, a sfărâma, a trata, a zdrobi, a zvânta.  
 
Cusur
Cusur, substantiv neutru
Sinonime: abatere, aluzie, anomalie, culpabilitate, culpă, defect, eroare, greşeală, imperfecţiune, meteahnă, patimă, păcat, racilă, rest, restanţă, vină, vinovăţie.  
 
Delapida
Delapida, verb
Sinonime: a sustrage, a defrauda, a deturna, a-şi însuşi, (rar) a frauda, (învechit şi familiar) a sfeterisi.  
 
Demonstraţie
Demonstraţie, substantiv feminin
Sinonime: defilare, manifestare, manifestație, miting, protestație; argument, argumentare, deducție, dovedire, exhibiţie, explicație, inducție, justificație, probă, silogism, teoremă; (variantă) demonstrațiune.  
 
Denatura
Denatura, verb
Sinonime: a deforma, a falsifica, a schimba, a caricaturiza, a răstălmăci, a modifica, a strica, a contraface, a altera, a stâlci, a escamota, a măslui, a mistifica, (figurat) a silui, (învechit, figurat) a sminti, a strâmba.  
 
Deranja
Deranja, verb
Sinonime: a răvăşi, a răscoli, a învălmăşi; (figurat) a tulbura, a stingheri, a stânjeni, a incomoda; a se obosi, a se osteni, a face eforturi, a zăpăci, (regional) a răntui, a rostopoli, a strica, a se defecta, a încurca, a jena, a supăra, (livresc) a conturba, a importuna, a inoportuna, (rar) a sinchisi, (popular) a zăticni, (Moldova şi Bucovina) a zăhăi, (învechit) a sminti, a perturba.  
 
Deranjament
Deranjament, substantiv neutru
Sinonime: defecţiune, perturbare, dereglare, defectare, defect, stricăciune; diaree, indigestie, tulburare.  
 
Deranjat (deranjată)
Deranjat (deranjată), adjectiv
Sinonime: răvăşit, răscolit, stânjenit, stingherit, defectat, tulburat, în neorânduială, mutat din loc, zăpăcit, ciufulit, defect, stricat.  
 
Derula
Derula, verb
Sinonime: a desface, a desfăşura, a întinde, a defila, a (se) perinda, a (se) prefira, a (se) succeda.  
 
Desfigura
Desfigura, verb
Sinonime: a (se) urâţi, a (se) deforma, a (se) denatura, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) sluţi, a (se) strâmba, (popular şi familiar) a (se) scălâmbăia, a (se) scofâlci, (popular) a (se) hâzi, (Moldova şi Bucovina) a (se) şonţi, (învechit) a (se) grozăvi; a ecorșa, a jupui, a estropia.  
 
Despuia
Despuia, verb
Sinonime: a dezbrăca, a excerpta; a asupri, a coji, a defolia, a deposeda, a descoji, a desfrunzi, a exploata, a împila, a împovăra, a jefui, a jupui, a năpăstui, a năpârli, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prăda, a prigoni, a scutura, a tiraniza, a urgisi.  
 
Determina
Determina, verb
Sinonime: a cauza, a pricinui; a preciza, a deduce, a stârni, a provoca, a impulsiona, a condiţiona, a decide, a calcula; a defini, (învechit) a mărgini, a răspica; a fixa, a hotărî, a stabili, a statornici, (învechit) a defige, a însemna, a statori; a complini.  
 
Determinabil (determinabilă)
Determinabil (determinabilă), adjectiv
Sinonime: calculabil, definisabil, limitabil, măsurabil, precizabil.  
 
Determinat (determinată)
Determinat (determinată), adjectiv
Sinonime: precizat, stabilit, hotărât, limitat, delimitat, caracterizat, ales, decis, definit, fixat, identificat, marcat; curajos, energic, ferm.  
 
Detonaţie
Detonaţie, substantiv feminin
Sinonime: bubuitură, deflagrație, detunătură, explozie, fulminație, zgomot.  
 
Detracat (detracată)
Detracat (detracată), adjectiv
Sinonime: smintit, stricat, ţicnit, dezechilibrat, defect, defectat, deranjat, dereglat, tulburat, zdruncinat.  
 
Detractor (detractoare)
Detractor (detractoare), substantiv masculin şi substantiv feminin
Sinonime: calomniator, defăimător, bârfitor, clevetitor, denigrator.  
 
Deturna
Deturna, verb
Sinonime: a delapida, a fura, a sustrage, a-şi însuşi, a defrauda.  
 
Dezavantaj
Dezavantaj, substantiv neutru
Sinonime: dezagrement, inconvenient, neajuns, defavoare, (figurat) handicap; prejudiciu, pagubă; inferioritate.  
 
Dezechilibrat (dezechilibrată)
Dezechilibrat (dezechilibrată), adjectiv
Sinonime: descumpănit, tulburat, dezorientat; deficitar, cu pierderi, în pagubă, zdruncinat, (figurat) dezaxat, (livresc, figurat) detracat.  
 
Difamant (difamantă)
Difamant (difamantă), adjectiv
Sinonime: defăimător, compromiţător, de rea reputaţie, ruşinos, degradant, dezonorant, infamant, înjositor, nedemn.  
 
Discredita
Discredita, verb
Sinonime: a compromite, a descalifica, a defăima, a ponegri, a calomnia.  
 
Dispreţui
Dispreţui, verb
Sinonime: a nesocoti, a desconsidera, a subaprecia, (învechit) a defăima, a mepriza, a ocărî.  
 
Distinctiv (distinctivă)
Distinctiv (distinctivă), adjectiv
Sinonime: caracteristic, definitoriu, deosebitor, distinct, dominant, particular, propriu, specific, tipic, (învechit) dinstinctiv, (învechit) distintiv, (învechit) însușit.  
 
Escamota
Escamota, verb
Sinonime: a denatura, a falsifica, a deforma, a contraface.  
 
Exagera
Exagera, verb
Sinonime: a da proporţii, a mări, a augmenta, a amplifica, a îngroşa, a intensifica, a deforma, a denatura, (învechit) a asupri, (familiar) a încornora; (figurat) a încărca, a înflori, a supradimensiona, a umfla.  
 
Explicabil (explicabilă)
Explicabil (explicabilă), adjectiv
Sinonime: justificabil, motivabil, de înţeles, accesibil, comprehensibil, definisabil, inteligibil.  
 
Explozie
Explozie, substantiv feminin
Sinonime: crepitație, comoție, deflagrație, detunare, detonaţie, răbufnire, izbucnire, explodare, fulminație; manifestație.  
 
Expulza
Expulza, verb
Sinonime: a izgoni, a surghiuni, a exila, a expatria, a relega; a destitui, a licenția; a da afară, a sili iasă; (medicină) a scuipa, a defeca, a excreta, a expectora, a urina, a voma.  
 
Falie
Falie, substantiv feminin
Sinonime: casură, crachelură, crevasă, fantă, fisură, fractură, interstițiu, spărtură, renură, ruptură, despicătură, (geologie) paraclază; deficiență, feblețe, slăbiciune.  
 
Fals
Fals, substantiv neutru
Sinonime: denaturare, înşelare, contrafacere, plăsmuire, deformare, escamotare.  
 
Falsifica
Falsifica, verb
Sinonime: a altera, a contraface, a corupe, a denatura, a înşela, a schimba, a deforma, a plastografia, a plăsmui, a măslui.  
 
Fildeş
Fildeş, substantiv neutru
Sinonime: colţ, ivoriu, defensă; elefant.  
 
Final (finală)
Final (finală), adjectiv
Sinonime: ultim, cel din urmă, extrem; de scop, definitiv.  
 
Finisa
Finisa, verb
Sinonime: a definitiva, a termina, a încheia, a completa.  
 
Finisaj
Finisaj, substantiv neutru
Sinonime: afinaj, finisare, finiție, definitivare, încheiere, perfecționare.  
 
Fixa
Fixa, verb
Sinonime: a (se) stabili, a pironi, a imobiliza, a împietri, a înţepeni; a (se) stabiliza, a (se) statornici; a (se) hotărî, a se decide; a rândui, a ordona, a dispune, a norma, a prescrie; a (se) prinde, (regional) a proţăpi, a pune, a (se) pecetlui, a asambla, a se agăţa, a amplasa, a posta, a aținti, a-i rămâne, (figurat) a se grava, a se imprima, a se întipări, a se săpa, (învechit, figurat) a se tipări, a alege, a institui, a determina, a preciza, (învechit) a defige, a însemna, a statori, a calcula, a consfinți.  
 
Fraudă
Fraudă, substantiv feminin
Sinonime: (familiar) coţcărie, (figurat) mâncătorie, (livresc) malversaţie, delapidare, escrocherie, excrocherie, hoţie, înşelăciune, înşelătorie, pungăşie, şarlatanie, şmecherie.

Frauda, verb
Sinonime: a defrauda, a delapida, a falsifica, a sustrage, a trișa, a truca.  
 
Fundamental (fundamentală)
Fundamental (fundamentală), adjectiv
Sinonime: esenţial, de prim ordin, principal, de căpetenie, de bază, definitoriu, hotărâtor, capital, cardinal, important.  
 
Gata
Gata, adjectiv
Sinonime: definitivat, finisat, isprăvit, lichid, pregătit, terminat.

Gata, adverb
Sinonime: aproape (să), cât p-aci să, dispus să, în stare să, mai, pe cale de, pe punctul de.

Gata, interjecție
Sinonime: adio, ajunge, destul.

Găta, verb
Sinonime: a epuiza, a găti, a isprăvi, a încheia, a sfârşi, a termina.  
 
Greş
Greş, substantiv neutru
Sinonime: abatere, culpabilitate, culpă, cusur, defect, eroare, greşeală, păcat, vină.  
 
Greşeală
Greşeală, substantiv feminin
Sinonime: abatere, cusur, defect, deficienţă, eroare, gafă, hibă, imperfecţiune, incorectitudine, inexactitate, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, rătăcire, scădere, scrânteală, slăbiciune, viciu, vină, vinovăţie, (învechit) greșală, (regional) greșa, (regional) grișea.  
 
Grozăvi
Grozăvi, verb
Sinonime: a face pe grozavul, a face pe viteazul, a (se) deforma, a (se) desfigura, a se îngâmfa, a se lăuda, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) sluţi, a (se) strâmba, a (se) urâţi, a-și da aere, a-şi da importanţă.  
 
Hibă
Hibă, substantiv feminin (popular)
Sinonime: cusur, defect, deficienţă, greşeală, imperfecţiune, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, nevoie, păcat, scădere, slăbiciune, viciu.  
 
Hoţie
Hoţie, substantiv feminin
Sinonime: furt, fraudă, defraudare, tâlhărie, pungăşie, găinărie, jaf, rapt.  
 
Hulă
Hulă, substantiv feminin (popular)
Sinonime: afront, batjocură, bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, blasfemie, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, injurie, insultă, jignire, ocară, ofensă, ponegreală, ponegrire, ruşine, sacrilegiu; (Muntenia, Transilvania) surpare, desprindere; balansare, oscilare, tangaj, (prin extindere) furtună pe mare.  
 
Huli
Huli, verb (popular)
Sinonime: a batjocori, a bârfi, a blama, a blasfemia, a calomnia, a cleveti, a da-n tărbacă, a defăima, a denigra, a discredita, a face de ocară, a insulta, a înnegri, a ocărî, a pângări, a ponegri, a profana, a supune unui sacrilegiu, a trata cu hule, a vorbi de rău.  
 
Impecabil (impecabilă)
Impecabil (impecabilă), adjectiv
Sinonime: ireproşabil, fără defect, perfect, desăvârşit, fără cusur.  
 
Imperfect (imperfectă)
Imperfect (imperfectă), adjectiv
Sinonime: nedesăvârşit, cu defect, deficient.  
 
Imperfecţiune
Imperfecţiune, substantiv feminin
Sinonime: defect, cusur, scădere, neajuns, lipsă.  
 
Impracticabil (impracticabilă)
Impracticabil (impracticabilă), adjectiv
Sinonime: defect, degradat, desfundat, dificil, inabordabil, inaccesibil, infrecventabil, inutilizabil, necarosabil, rău, stricat.  
 
Inadecvat (inadecvată)
Inadecvat (inadecvată), adjectiv
Sinonime: deficient, dezadaptat, impropriu, inadaptat, inapt, inoportun, neadecvat, necorespunzător, nepotrivit, (variantă) inadecuat.  
 
Injurie
Injurie, substantiv feminin
Sinonime: jignire, insultă, ocară, hulă, batjocură, defăimare, ponegrire.  
 
Injurios (injurioasă)
Injurios (injurioasă), adjectiv
Sinonime: jignitor, insultător, defăimător, agresiv, cinic.  
 
Iremediabil (iremediabilă)
Iremediabil (iremediabilă), adjectiv
Sinonime: definitiv, distrus, fără leac, incurabil, iremisibil, ireparabil, ireversibil, nevindecabil, pierdut.  
 
Ireparabil (ireparabilă)
Ireparabil (ireparabilă), adjectiv
Sinonime: de nereparat, stricat definitiv, iremediabil, distrus.  
 
Irevocabil (irevocabilă)
Irevocabil (irevocabilă), adjectiv
Sinonime: categoric, decisiv, definitiv, fără apel, fix, hotărât, invariabil, iremediabil, ireversibil, necondiţionat, nerevocabil, schimbat, sigur, stabilit.  
 
Încondeia
Încondeia, verb
Sinonime: a împodobi; (figurat) a defăima, a calomnia, a bârfi, a ponegri, a înnegri.  
 
Justificabil (justificabilă)
Justificabil (justificabilă), adjectiv
Sinonime: comprehensibil, explicabil, just, motivabil, remisibil, scuzabil, sustenabil, tolerabil, (învechit) defendabil.  
 
Lăbărţa
Lăbărţa, verb
Sinonime: a se lărgi, a se întinde, a se deforma.  
 
Lăzui
Lăzui, verb
Sinonime: a despăduri, a defrişa, a curăţa terenul.  
 
Lichea
Lichea, substantiv feminin
Sinonime: cusur, defect, deficiență, derbedeu, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lepădătură, lipsă, meteahnă, mizerabil, neajuns, netrebnic, om de nimic, păcat, pungaș, pușlama, scădere, scârnăvie, secătură, slăbiciune, șmecher, ticălos, viciu, (argou) sichimea, (familiar) cutră, (familiar) marțafoi, (figurat) căzătură, (figurat) otreapă, (figurat) zdreanță, (învechit și regional) pujlău, (învechit) ștrengar, (Moldova) nandralău, (Moldova) poghibală, (popular și familiar) cioflingar, (regional) orbete, (regional) oșiștie, (regional) postoroncă, (regional) pujlă, (regional, figurat) loază, (Transilvania și Maramureș) techergheu.  
 
Lipsă
Lipsă, substantiv feminin
Sinonime: absenţă, inexistenţă; imperfecţiune, defect, lacună, scădere, omisiune, scăpare, carenţă; nevoie, sărăcie, neajunsuri, privaţiune, mizerie.  
 
Luminiş
Luminiş, substantiv neutru
Sinonime: poiană, rariște, loc defrişat.  
 
Mahalagism
Mahalagism, substantiv masculin
Sinonime: bârfeală, bârfă, clevetire, cleveteală, defăimare, calomnie.  
 
Maleabil (maleabilă)
Maleabil (maleabilă), adjectiv
Sinonime: adaptabil, deformabil, ductil, elastic, extensibil, flasc, flexibil, moale, modelabil, plastic; (figurat; despre caracter) acomodabil, acomodant, adaptabil, ascultător, conciliant, docil, elastic, influențabil, laxist, maniabil, mlădios, plecat, suplu, supus.  
 
 


Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

RSS


Meniu
Dictoo.eu
Dictoo.eu
Dictoo
Dicționar