Defăima, verb Sinonime:
a calomnia, a bârfi, a ponegri, a cleveti, a huli, a ocărî, a batjocori.
Defăimăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
blamare, calomniere, condamnare, critică vehementă, decădere, defăimare, defăimat, desconsiderare, detestare, hulire, înjosire, profanare, subapreciere, umilire, vorbire de rău, (învechit) defăimătură, (învechit) stigmatizare.
Defăimare, substantiv
Sinonime:
bârfire, ponegrire, calomniere, desconsiderare, umilire, batjocură, desconsideraţie, dispreț.
Defăimat, adjectiv
Sinonime:
bârfit, ponegrit, calomniat, blamat; (rar) cu reputație proastă, cu nume rău, infamant.
Defăimător, adjectiv
Sinonime:
bârfitor, calomniator, calomnios, clevetitor, denigrator, detractor, ponegritor, vituperativ.
Defăimătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
blamare, calomniere, condamnare, critică vehementă, decădere, defăimare, defăimat, desconsiderare, detestare, hulire, înjosire, profanare, subapreciere, umilire, vorbire de rău, (învechit) defăimăciune, (învechit) stigmatizare.
Defalca, verb
Sinonime:
a deconta, a deduce, a desprinde, a eșalona, a împărți, a lotiza, a repartiza, a scădea, a segmenta, a sustrage, (învechit) a cosi iarba, (învechit) a subtrahirui, (variantă) (învechit) a defălca.
Defalcare, substantiv
Sinonime:
decont, decontare, decontat, deducere, defalcat, defalcație, despărțire, desprindere, eșalonare, împărțire, lotizare, repartizare, scădere, substracție, (învechit) cosire (a ierbii), (variantă) (învechit) defălcare.
Defalcat, adjectiv
Sinonime:
decontat, despărțit, eșalonat, lotizat, repartizat, (învechit) cosit, (variantă) defălcat. Defalcat, substantiv
Sinonime:
defalcare, defalcație, (variantă) defălcat.
Defalcație, substantiv (învechit)
Sinonime:
defalcare, (variantă) defalcațiune, (variantă) defălcațiune.
Defamiliariza, verb
Sinonime:
a se dezobișnui, a se înstrăina.
Defamiliarizare, substantiv
Sinonime:
defamiliarizat, dezobișnuire, înstrăinare.
Defamiliarizat, adjectiv
Sinonime:
dezobișnuit, înstrăinat.
Defătăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
desfătare, petrecere, veselie.
Defavoare, substantiv feminin
Sinonime:
dezavantaj, discredit, dizgrație, neajuns, neșansă, pagubă; (variante) defavor, desfavoare, desfavor, disfavoare.
Defavor, substantiv
Sinonime:
defavoare, discredit, dizgrație.
Defavora, verb (învechit)
Sinonime:
a defavoriza, a dezavantaja, a discredita.
Defavorabil (defavorabilă), adjectiv
Sinonime:
neprielnic, dezavantajos, neconvenabil, nefavorabil, nepotrivit, potrivnic, vitreg, (învechit şi popular) nepriincios, neplăcut, negativ; peiorativ.
Defavorabilitate, substantiv
Sinonime:
imparțialitate, nepărtinire.
Defavorare, substantiv (învechit)
Sinonime:
defavorizare, dezavantajare, discreditare.
Defavorat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
defavorizat, dezavantajat, discreditat, (învechit) defavorit, (învechit) desfavorat, (învechit) desfavorit. Defavorat, substantiv neutru (învechit)
Sinonime:
defavorare, (învechit) defavorit, (învechit) desfavorat, (învechit) desfavorit.
Defavori, verb (învechit)
Sinonime:
a defavora.
Defavorire, substantiv (învechit)
Sinonime:
defavorare.
Defavorit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
defavorat.
Defavoriza, verb
Sinonime:
a dezavantaja, a dezmoșteni, a discredita, a frustra, a pune în dezavantaj, (figurat) a handicapa, (învechit) a defavora, (variantă) (învechit) a desfavoriza.
Defavorizare, substantiv
Sinonime:
defavorizat, dezavantajare, discreditare, frustrare, handicapare, (învechit) defavorare, (învechit) defavorat, (variantă) (învechit) desfavorizare.
Defaza, verb
Sinonime:
a realiza un defazaj.
Defazaj, substantiv
Sinonime:
decalaj, diferență.
Defazare, substantiv
Sinonime:
(tehnică) decalaj, defazaj, defazat.
Defazat, substantiv
Sinonime:
defazare.
Defeca, verb
Sinonime:
(fiziologie) a ieşi, (popular) a se căca, a se cufuri, a se scârnăvi, a se spârcâi, (regional) a se spurca.
Defecant, substantiv
Sinonime:
(reactiv chimic) dezalbuminant.
Defecare, substantiv
Sinonime:
clarificație, defecat, defecaţie, defecațiune, dezalbuminare, evacuație, ieşire, purgaţie, purificație, (eufemistic) scaun, (învechit) purgare, (popular) căcare, (popular) cufureală.
Defecat, adjectiv
Sinonime:
căcat, limpezit, precipitat; (despre zahăr) extras din sfeclă. Defecat, substantiv
Sinonime:
defecare.
Defecație (defecații), substantiv feminin
Sinonime:
defecare, defecațiune; (eliminarea materiilor fecale) evacuare, expulzare.
Defect, substantiv neutru Sinonime:
lipsă, scădere, imperfecţiune, viciu, neajuns, meteahnă, cusur, beteşug, racilă, hibă, păcat; deranjament, stricăciune. Defect, adjectiv
Sinonime:
defectat, deranjat, dereglat, stricat, (rar) detracat, smintit.
Defecta, verb
Sinonime:
a degrada, a (se) deranja, a (se) deregla, a (se) strica, (rar) a (se) detraca.
Defectare, substantiv
Sinonime:
dereglare, (livresc) disfuncţie, disfuncţionalitate; defecţiune.
Defectat, adjectiv
Sinonime:
defect, cu defect, stricat.
Defectibil, adjectiv (învechit)
Sinonime:
imperfect, slab.
Defecție, substantiv
Sinonime:
abandon, defecțiune, dezertare, dezerțiune, fugă de la datorie, trădare.
Defecţiune, substantiv
Sinonime:
defect, defectare, deranjament, dereglare, (livresc) disfuncţionalitate; abandon, apostazie, dezertare, dezerțiune, fugă de la datorie; (variantă) defecție.
Defectiv, adjectiv
Sinonime:
(gramatică) lipsit de unele forme gramaticale, nefolosit la toate formele flexionare, (învechit) scăzăţiv.
Defector, substantiv
Sinonime:
apostat, dezertor, renegat, transfug, trădător.
Defectuos, adverb
Sinonime:
incorect.
Defectuos (defectuoasă), adjectiv Sinonime:
deficitar, cu defecte, cu lipsuri, cu neajunsuri, neconvenabil.
Defectuozitate, substantiv
Sinonime:
anomalie, carență, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, iregularitate, lacună, stare de defecțiune, tară, viciu.
Defel, adverb
Sinonime:
nici într-un fel, deloc, nicidecum.
Defenda, verb (învechit)
Sinonime:
a (se) apăra, a (se) opune, (variantă) a defende. Defendă, substantiv (învechit)
Sinonime:
apărare, ocrotire, opunere, sprijinire.
Defendabil, adjectiv (învechit)
Sinonime:
defensibil, justificabil.
Abatere (abateri), substantiv feminin
Sinonime:
aberație, anomalie, contravenție, culcare pe pământ, culpabilitate, culpă, deformare, deplasare, derivă, deviație, deviere, doborâre, eroare, excepție, greșeală, infracțiune, încălcare (de norme), îndepărtare, mutare, ocolire, păcat, schimbare, vină, vinovăție, (figurat) deprimare, (figurat) rătăcire, (învechit și figurat) rătăceală, (învechit și regional) teahnă, (învechit) cusur, (învechit) săblaznă, (învechit) scandal, (învechit) smintă, (învechit) sminteală, (livresc) eres, (Oltenia, Muntenia și Moldova) ponos, (rar) prihană, (regional) greș.
Altera, verb Sinonime:
a (se) strica, a (se) degrada, a (se) descompune, a (se) modifica, a (se) deforma, a (se) îmbătrâni, a (se) învechi.
Anomalie, substantiv feminin Sinonime:
abatere, neregularitate, deviere; defect, meteahnă, monstruozitate, bizarerie.
Anormal (anormală), adjectiv
Sinonime:
neobişnuit, nefiresc, nenormal, bizar, ciudat, diform, deficient, insolit, ilogic, surprinzător; neregulat, deformat.
Apoi, adverb Sinonime:
după aceea, pe urmă, afară de aceasta; totuşi, cu toate acestea, în definitiv; prin urmare, deci, atunci, în acest caz, aşa fiind.
Apreciere, substantiv feminin
Sinonime:
evaluare, estimare; atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, onoare, preţuire, respect, sentiment, stimă, trecere, vază, (livresc) condescendenţă, deferenţă, rating, reverenţă, (învechit şi regional) seamă, (regional) preţuială, (Moldova) lefterie, (învechit) laudă, socoteală, socotinţă, (grecism învechit) sevas, (învechit) baftă, (figurat) credit; recunoaştere; aviz, expertiză, judecată, opinie, părere, verdict.
Batjocură, substantiv feminin Sinonime:
înjosire, insultă, injurie, ponegrire, defăimare, (regional) bălăcărie, ocară, umilire; bătaie de joc, batjocorire, băşcălie, luare în derâdere; înţepătură, ironie, zeflemea, sarcasm; necinstire, violare, dezonoare.
Bălăcărie, substantiv feminin Sinonime:
(regional) insultă, injurie, jignire, batjocură, ponegrire, înjosire, defăimare, ocară; vorbă urâtă (murdară).
Beteșug, substantiv neutru Sinonime:
afecțiune, infirmitate, betegie, vătămare, betejeală, slăbiciune; (figurat) cusur, meteahnă, problemă, defect, imperfecţiune, racilă; (regional) boală, morb.
Bârfă, substantiv feminin
Sinonime:
bârfeală, bârfire, bârfit, bâzâit, calomnie, calomniere, cancan, cleveteală, clevetire, clevetit, comeraj, defăimare, denigrare, discreditare, mahalagism, ponegreală, ponegrire, șoaptă, vorbă, vorbire de rău, (argotic) prostituată, (Banat) tonocie, (familiar și figurat) încondeiere, (familiar și figurat) înnegrire, (familiar) mâncătorie, (familiar) ștafetă, (învechit și regional) bârfitură, (învechit și regional) ponos, (învechit și regional) ponosluire, (învechit și regional) voroavă, (învechit) ascultătură, (învechit) balamuție, (învechit) catigorie, (învechit) clevetă, (învechit) dosnicie, (învechit) mozavirie, (popular) hulă, (popular) hulire, (popular) năpăstuire, (popular) pâră, (regional) cârcăială, (regional) lihăială, (regional) voșcot, (regional; la plural) pletcuri.
Bârfeală, substantiv feminin Sinonime:
flecăreală, pălăvrăgeală, sporovăială, trăncăneală, calomnie, cleveteală, defăimare, blasfemie, bârfă, hulă, ocară, denigrare, ponegrire, mahalagism.
Bârfi, verb Sinonime:
a flecări, a îndruga, a pălăvrăgi, a sporovăi, a trăncăni; a vorbi de rău, a cleveti, a calomnia, a denigra, a defăima, a huli, a ocărî, a ponegri, a spune minciuni.
Blasfemie, substantiv feminin Sinonime:
afront, defăimare, hulă, ocară, impietate, injurie, calomnie, bârfă, ofensă, ponegrire, profanare, bârfeală, cleveteală, sacrilegiu.
Blestema, verb Sinonime:
a afurisi; a înjura, a ocărî, a huli; a excomunica; a ponegri, a defăima.
Bomba, verb
Sinonime:
a (se) arcui, a (se) bolti, a (se) curba; a umfla, a deforma.
Bombă, substantiv feminin
Sinonime:
proiectil; cârciumă sordidă, speluncă, bordel, casă de toleranță, lupanar; (publicistică) fumigenă, știre de senzație, știre senzațională.
Bubă, substantiv feminin
Sinonime:
abces, buboi, furuncul, umflătură, (regional) cârticer; rană, plagă, leziune; (figurat) încurcătură, dificultate, complicație, deficienţă, defect, punct slab, neajuns.
Calomnia, verb
Sinonime:
a bârfi, a cleveti, a defăima, a denigra, a discredita, a huli, a minţi, a murdări (imaginea unei persoane), a ocărî, a ponegri, a se autocalomnia, a vorbi de rău.
Calomnie, substantiv feminin Sinonime:
bârfă, bârfeală, defăimare, vorbire de rău, cleveteală, hulă, ocară, ponegrire, denigrare, blasfemie; acuzație, minciună, afirmaţie mincinoasă.
Caracteristic (caracteristică), adjectiv Sinonime:
specific, distinctiv, propriu, definitoriu, caracterizant.
Caracteriza, verb Sinonime:
a determina, a defini, a încadra; a descrie, a analiza, a înfăţişa.
Cardinal (cardinală), adjectiv Sinonime:
important, de bază, principal, esenţial, fundamental, definitoriu, hotărâtor.
Carenţă, substantiv feminin Sinonime:
insuficienţă, neajuns, deficienţă, lipsă.
Caricatură, substantiv feminin Sinonime:
imagine deformată, schiță, portret satiric. Caricatura, verb
Sinonime:
a caricaturiza.
Categoric (categorică), adjectiv Sinonime:
precis, sigur, hotărât; definitiv, indiscutabil, irevocabil, necondiţionat.
Cheie (chei), substantiv feminin
Sinonime:
deschizător (de conserve), întinzător, paspartu, robinet, șperaclu; acordor, cordar, strună, croșetă, dantelă; bază, piatră unghiulară; alegorie, clarificare, cuvânt șablon, deslușire, dezlegare, elucidare, explicare, lămurire, limpezire, mijloc, precizare, rezolvare, secret, simbol, soluție, soluționare; (la plural) defileu, strâmtoare, trecătoare, vale.
Chema, verb
Sinonime:
a invita, a pofti (să vină), a convoca, (învechit, în Transilvania şi Banat) a conchema, a solicita, a provoca; a cita, a acţiona, a evoca, a supranumi, a se numi, a avea numele, (popular) a-i spune, a-i zice, (învechit) a se porecli; a se spune, a se zice, (învechit) a se pomeni; a striga, a ţipa, a urla, a zbiera; a deferi justiţiei.
Cleveteală, substantiv feminin Sinonime:
clevetire, bârfeală, denigrare, defăimare, ponegrire, bârfă, hulă, ocară, mahalagism.
Concret (concretă), adjectiv Sinonime:
palpabil, material, real; precis, clar, definit.
Condescendent (condescendentă), adjectiv Sinonime:
respectuos, politicos, amabil, binevoitor, curtenitor, deferent.
Condică, substantiv feminin
Sinonime:
caiet, catastif, registru, (rar) carte, (învechit şi regional) metrică, protocol, (învechit) caid, defter, izvod, opis, tartaj, terfelog, (turcism învechit) tefter; cod, codex, culegere de legi; dicţionar, lexicon, vocabular.
Corupe, verb
Sinonime:
a (se) degrada, a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrâna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăţa, (învechit) a (se) sminti; a seduce; a (se) deforma, a (se) strica.
Corupt (coruptă), adjectiv
Sinonime:
deformat, desfrânat, depravat, imoral, decăzut, destrăbălat, dezmăţat, neruşinat, pervertit, stricat, vicios, viciat; (livresc) libertin, (rar) deşănţat, (popular şi familiar) parşiv, (popular) deşucheat, (învechit şi regional) ruşinat, (regional) şucheat, teşmenit, (învechit) aselghicesc, demoralizat, spurcat, (figurat) putred. Corupt, substantiv
Sinonime:
alterare, corupere, (învechit) conrupt, (învechit) corumpt.
Cristaliza, verb (figurat) Sinonime:
a se închega, a se defini, a se preciza, a se fixa, a se contura.
Culoar, substantiv neutru
Sinonime:
coridor, culisă, galerie, pasaj; canion, cheie, defileu, strâmtoare, vale.
Cură, substantiv feminin Sinonime:
tratament, îngrijire, dietă. Cura, verb
Sinonime:
a apăra, a căuta, a curăţa, a defrişa, a despăduri, a dezghioca, a dezvinovăţi, a disculpa, a distruge, a îngriji, a justifica, a nimici, a potopi, a prăpădi, a scuza, a sfărâma, a trata, a zdrobi, a zvânta.
Cusur, substantiv neutru
Sinonime:
abatere, aluzie, anomalie, culpabilitate, culpă, defect, eroare, greşeală, imperfecţiune, meteahnă, patimă, păcat, racilă, rest, restanţă, vină, vinovăţie.
Delapida, verb
Sinonime:
a sustrage, a defrauda, a deturna, a-şi însuşi, (rar) a frauda, (învechit şi familiar) a sfeterisi.
Demonstraţie, substantiv feminin
Sinonime:
defilare, manifestare, manifestație, miting, protestație; argument, argumentare, deducție, dovedire, exhibiţie, explicație, inducție, justificație, probă, silogism, teoremă; (variantă) demonstrațiune.
Denatura, verb
Sinonime:
a deforma, a falsifica, a schimba, a caricaturiza, a răstălmăci, a modifica, a strica, a contraface, a altera, a stâlci, a escamota, a măslui, a mistifica, (figurat) a silui, (învechit, figurat) a sminti, a strâmba.
Deranja, verb
Sinonime:
a răvăşi, a răscoli, a învălmăşi; (figurat) a tulbura, a stingheri, a stânjeni, a incomoda; a se obosi, a se osteni, a face eforturi, a zăpăci, (regional) a răntui, a rostopoli, a strica, a se defecta, a încurca, a jena, a supăra, (livresc) a conturba, a importuna, a inoportuna, (rar) a sinchisi, (popular) a zăticni, (Moldova şi Bucovina) a zăhăi, (învechit) a sminti, a perturba.
Deranjament, substantiv neutru
Sinonime:
defecţiune, perturbare, dereglare, defectare, defect, stricăciune; diaree, indigestie, tulburare.
Deranjat (deranjată), adjectiv
Sinonime:
răvăşit, răscolit, stânjenit, stingherit, defectat, tulburat, în neorânduială, mutat din loc, zăpăcit, ciufulit, defect, stricat.
Derula, verb
Sinonime:
a desface, a desfăşura, a întinde, a defila, a (se) perinda, a (se) prefira, a (se) succeda.
Desfigura, verb
Sinonime:
a (se) urâţi, a (se) deforma, a (se) denatura, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) sluţi, a (se) strâmba, (popular şi familiar) a (se) scălâmbăia, a (se) scofâlci, (popular) a (se) hâzi, (Moldova şi Bucovina) a (se) şonţi, (învechit) a (se) grozăvi; a ecorșa, a jupui, a estropia.
Despuia, verb
Sinonime:
a dezbrăca, a excerpta; a asupri, a coji, a defolia, a deposeda, a descoji, a desfrunzi, a exploata, a împila, a împovăra, a jefui, a jupui, a năpăstui, a năpârli, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prăda, a prigoni, a scutura, a tiraniza, a urgisi.
Determina, verb
Sinonime:
a cauza, a pricinui; a preciza, a deduce, a stârni, a provoca, a impulsiona, a condiţiona, a decide, a calcula; a defini, (învechit) a mărgini, a răspica; a fixa, a hotărî, a stabili, a statornici, (învechit) a defige, a însemna, a statori; a complini.
Determinabil (determinabilă), adjectiv
Sinonime:
calculabil, definisabil, limitabil, măsurabil, precizabil.
Determinat (determinată), adjectiv
Sinonime:
precizat, stabilit, hotărât, limitat, delimitat, caracterizat, ales, decis, definit, fixat, identificat, marcat; curajos, energic, ferm.
Detonaţie, substantiv feminin
Sinonime:
bubuitură, deflagrație, detunătură, explozie, fulminație, zgomot.
Detracat (detracată), adjectiv
Sinonime:
smintit, stricat, ţicnit, dezechilibrat, defect, defectat, deranjat, dereglat, tulburat, zdruncinat.
Detractor (detractoare), substantiv masculin şi substantiv feminin
Sinonime:
calomniator, defăimător, bârfitor, clevetitor, denigrator.
Deturna, verb
Sinonime:
a delapida, a fura, a sustrage, a-şi însuşi, a defrauda.
Dezavantaj, substantiv neutru
Sinonime:
dezagrement, inconvenient, neajuns, defavoare, (figurat) handicap; prejudiciu, pagubă; inferioritate.
Dezechilibrat (dezechilibrată), adjectiv
Sinonime:
descumpănit, tulburat, dezorientat; deficitar, cu pierderi, în pagubă, zdruncinat, (figurat) dezaxat, (livresc, figurat) detracat.
Difamant (difamantă), adjectiv
Sinonime:
defăimător, compromiţător, de rea reputaţie, ruşinos, degradant, dezonorant, infamant, înjositor, nedemn.
Discredita, verb
Sinonime:
a compromite, a descalifica, a defăima, a ponegri, a calomnia.
Dispreţui, verb
Sinonime:
a nesocoti, a desconsidera, a subaprecia, (învechit) a defăima, a mepriza, a ocărî.
Distinctiv (distinctivă), adjectiv
Sinonime:
caracteristic, definitoriu, deosebitor, distinct, dominant, particular, propriu, specific, tipic, (învechit) dinstinctiv, (învechit) distintiv, (învechit) însușit.
Escamota, verb Sinonime:
a denatura, a falsifica, a deforma, a contraface.
Exagera, verb
Sinonime:
a da proporţii, a mări, a augmenta, a amplifica, a îngroşa, a intensifica, a deforma, a denatura, (învechit) a asupri, (familiar) a încornora; (figurat) a încărca, a înflori, a supradimensiona, a umfla.
Explicabil (explicabilă), adjectiv
Sinonime:
justificabil, motivabil, de înţeles, accesibil, comprehensibil, definisabil, inteligibil.
Explozie, substantiv feminin
Sinonime:
crepitație, comoție, deflagrație, detunare, detonaţie, răbufnire, izbucnire, explodare, fulminație; manifestație.
Expulza, verb
Sinonime:
a izgoni, a surghiuni, a exila, a expatria, a relega; a destitui, a licenția; a da afară, a sili să iasă; (medicină) a scuipa, a defeca, a excreta, a expectora, a urina, a voma.
Falie, substantiv feminin
Sinonime:
casură, crachelură, crevasă, fantă, fisură, fractură, interstițiu, spărtură, renură, ruptură, despicătură, (geologie) paraclază; deficiență, feblețe, slăbiciune.
Fals, substantiv neutru Sinonime:
denaturare, înşelare, contrafacere, plăsmuire, deformare, escamotare.
Falsifica, verb
Sinonime:
a altera, a contraface, a corupe, a denatura, a înşela, a schimba, a deforma, a plastografia, a plăsmui, a măslui.
Fildeş, substantiv neutru
Sinonime:
colţ, ivoriu, defensă; elefant.
Final (finală), adjectiv
Sinonime:
ultim, cel din urmă, extrem; de scop, definitiv.
Finisa, verb
Sinonime:
a definitiva, a termina, a încheia, a completa.
Finisaj, substantiv neutru
Sinonime:
afinaj, finisare, finiție, definitivare, încheiere, perfecționare.
Fixa, verb
Sinonime:
a (se) stabili, a pironi, a imobiliza, a împietri, a înţepeni; a (se) stabiliza, a (se) statornici; a (se) hotărî, a se decide; a rândui, a ordona, a dispune, a norma, a prescrie; a (se) prinde, (regional) a proţăpi, a pune, a (se) pecetlui, a asambla, a se agăţa, a amplasa, a posta, a aținti, a-i rămâne, (figurat) a se grava, a se imprima, a se întipări, a se săpa, (învechit, figurat) a se tipări, a alege, a institui, a determina, a preciza, (învechit) a defige, a însemna, a statori, a calcula, a consfinți.
Fraudă, substantiv feminin
Sinonime:
(familiar) coţcărie, (figurat) mâncătorie, (livresc) malversaţie, delapidare, escrocherie, excrocherie, hoţie, înşelăciune, înşelătorie, pungăşie, şarlatanie, şmecherie. Frauda, verb
Sinonime:
a defrauda, a delapida, a falsifica, a sustrage, a trișa, a truca.
Fundamental (fundamentală), adjectiv Sinonime:
esenţial, de prim ordin, principal, de căpetenie, de bază, definitoriu, hotărâtor, capital, cardinal, important.
Gata, adjectiv
Sinonime:
definitivat, finisat, isprăvit, lichid, pregătit, terminat. Gata, adverb
Sinonime:
aproape (să), cât p-aci să, dispus să, în stare să, mai, pe cale de, pe punctul de. Gata, interjecție
Sinonime:
adio, ajunge, destul. Găta, verb
Sinonime:
a epuiza, a găti, a isprăvi, a încheia, a sfârşi, a termina.
Greş, substantiv neutru
Sinonime:
abatere, culpabilitate, culpă, cusur, defect, eroare, greşeală, păcat, vină.
Greşeală, substantiv feminin
Sinonime:
abatere, cusur, defect, deficienţă, eroare, gafă, hibă, imperfecţiune, incorectitudine, inexactitate, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, rătăcire, scădere, scrânteală, slăbiciune, viciu, vină, vinovăţie, (învechit) greșală, (regional) greșa, (regional) grișea.
Grozăvi, verb
Sinonime:
a face pe grozavul, a face pe viteazul, a (se) deforma, a (se) desfigura, a se îngâmfa, a se lăuda, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) sluţi, a (se) strâmba, a (se) urâţi, a-și da aere, a-şi da importanţă.
Hibă, substantiv feminin (popular)
Sinonime:
cusur, defect, deficienţă, greşeală, imperfecţiune, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, nevoie, păcat, scădere, slăbiciune, viciu.
Hoţie, substantiv feminin Sinonime:
furt, fraudă, defraudare, tâlhărie, pungăşie, găinărie, jaf, rapt.
Hulă, substantiv feminin (popular)
Sinonime:
afront, batjocură, bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, blasfemie, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, injurie, insultă, jignire, ocară, ofensă, ponegreală, ponegrire, ruşine, sacrilegiu; (Muntenia, Transilvania) surpare, desprindere; balansare, oscilare, tangaj, (prin extindere) furtună pe mare.
Huli, verb (popular)
Sinonime:
a batjocori, a bârfi, a blama, a blasfemia, a calomnia, a cleveti, a da-n tărbacă, a defăima, a denigra, a discredita, a face de ocară, a insulta, a înnegri, a ocărî, a pângări, a ponegri, a profana, a supune unui sacrilegiu, a trata cu hule, a vorbi de rău.
Impecabil (impecabilă), adjectiv Sinonime:
ireproşabil, fără defect, perfect, desăvârşit, fără cusur.
Imperfect (imperfectă), adjectiv Sinonime:
nedesăvârşit, cu defect, deficient.
Imperfecţiune, substantiv feminin Sinonime:
defect, cusur, scădere, neajuns, lipsă.
Impracticabil (impracticabilă), adjectiv
Sinonime:
defect, degradat, desfundat, dificil, inabordabil, inaccesibil, infrecventabil, inutilizabil, necarosabil, rău, stricat.
Inadecvat (inadecvată), adjectiv
Sinonime:
deficient, dezadaptat, impropriu, inadaptat, inapt, inoportun, neadecvat, necorespunzător, nepotrivit, (variantă) inadecuat.
Injurie, substantiv feminin Sinonime:
jignire, insultă, ocară, hulă, batjocură, defăimare, ponegrire.
Injurios (injurioasă), adjectiv Sinonime:
jignitor, insultător, defăimător, agresiv, cinic.
Iremediabil (iremediabilă), adjectiv
Sinonime:
definitiv, distrus, fără leac, incurabil, iremisibil, ireparabil, ireversibil, nevindecabil, pierdut.
Ireparabil (ireparabilă), adjectiv Sinonime:
de nereparat, stricat definitiv, iremediabil, distrus.
Irevocabil (irevocabilă), adjectiv
Sinonime:
categoric, decisiv, definitiv, fără apel, fix, hotărât, invariabil, iremediabil, ireversibil, necondiţionat, nerevocabil, schimbat, sigur, stabilit.
Încondeia, verb Sinonime:
a împodobi; (figurat) a defăima, a calomnia, a bârfi, a ponegri, a înnegri.
Justificabil (justificabilă), adjectiv
Sinonime:
comprehensibil, explicabil, just, motivabil, remisibil, scuzabil, sustenabil, tolerabil, (învechit) defendabil.
Lăbărţa, verb Sinonime:
a se lărgi, a se întinde, a se deforma.
Lăzui, verb Sinonime:
a despăduri, a defrişa, a curăţa terenul.
Lichea, substantiv feminin
Sinonime:
cusur, defect, deficiență, derbedeu, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lepădătură, lipsă, meteahnă, mizerabil, neajuns, netrebnic, om de nimic, păcat, pungaș, pușlama, scădere, scârnăvie, secătură, slăbiciune, șmecher, ticălos, viciu, (argou) sichimea, (familiar) cutră, (familiar) marțafoi, (figurat) căzătură, (figurat) otreapă, (figurat) zdreanță, (învechit și regional) pujlău, (învechit) ștrengar, (Moldova) nandralău, (Moldova) poghibală, (popular și familiar) cioflingar, (regional) orbete, (regional) oșiștie, (regional) postoroncă, (regional) pujlă, (regional, figurat) loază, (Transilvania și Maramureș) techergheu.
Lipsă, substantiv feminin Sinonime:
absenţă, inexistenţă; imperfecţiune, defect, lacună, scădere, omisiune, scăpare, carenţă; nevoie, sărăcie, neajunsuri, privaţiune, mizerie.
Luminiş, substantiv neutru Sinonime:
poiană, rariște, loc defrişat.
Mahalagism, substantiv masculin Sinonime:
bârfeală, bârfă, clevetire, cleveteală, defăimare, calomnie.
Maleabil (maleabilă), adjectiv
Sinonime:
adaptabil, deformabil, ductil, elastic, extensibil, flasc, flexibil, moale, modelabil, plastic; (figurat; despre caracter) acomodabil, acomodant, adaptabil, ascultător, conciliant, docil, elastic, influențabil, laxist, maniabil, mlădios, plecat, suplu, supus.
