Afurisire, substantiv
Sinonime:
afurisanie, afuriseală, afurisenie, afurisit, anatemă, anatemizare, blestem, blestemare, excomunicare, jurare, (învechit) proclețenie, (învechit) procleție.
Afurisenie, substantiv feminin
Sinonime:
afurisire, afurisit, anatemă, blestem, excludere, excomunicare, (învechit) proclețenie, (învechit) procleție, (variantă) afurisanie.
Anatemă, substantiv
Sinonime:
afurisenie, afurisire, blestem, excludere, excomunicare, osândire, ostracizare, (învechit) proclețenie, (învechit) procleție, (variantă) anaftemă, (variantă) anaftimă. Anatema, verb (învechit)
Sinonime:
a anatemiza.
Excomunicare, substantiv
Sinonime:
afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, (învechit) procleţenie, procleţie, proscriere.
Anatemizare, substantiv
Sinonime:
afurisire, anatemare, anatemat, anatematizare, anatematizat, anatemisire, anatemisit, anatemizat, damnație, excomunicare, proclețire.
Procleţenie, substantiv
Sinonime:
afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, excomunicare.
Procleţie, substantiv
Sinonime:
afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, duplicitate, excomunicare, falsitate, făţărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleşug.
Anatemisire, substantiv (învechit)
Sinonime:
afurisire, anatemizare, (variantă) anatemesire.
Anatematizare, substantiv (învechit)
Sinonime:
afurisire, anatemare, anatemat, anatematizat, anatemisire, anatemisit, anatemizare, anatemizat, proclețire.
Proclețire, substantiv (învechit)
Sinonime:
afurisire, anatemizare, condamnare.