Încelui, verb (învechit)
Sinonime:
a (se) înșela, a constata că a fost înșelat, a decepționa, a momi, (regional) a celui.
Înceluială, substantiv (învechit)
Sinonime:
autoînșelare, decepție, înșelare, (regional) celuială, (regional) celuire.
Înceluitor, adjectiv (învechit)
Sinonime:
autoînșelat, decepționat, înșelat, înșelător, (regional) celuitor.
Celuire, substantiv
Sinonime:
ademenire, amăgire, decepție, înşelare, înşelăciune, înşelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trişare; (regional) celuială, celuit, celuitură, înceluială, înceluire, înceluit, înceluitură.
Deluzoriu, adjectiv
Sinonime:
amăgitor, iluzoriu, înșelător, păcălitor, (învechit) păcăleț, (rar) falacios, (regional) celuitor, (regional) înceluitor.