Renunţare, substantiv
Sinonime:
abandon, abandonare, cedare, demisionare, dezertare, părăsire, (figurat) capitulare, (învechit) renunțiare, (învechit) repășire.
Abandon (abandonuri), substantiv neutru Sinonime:
abdicare, apostazie, capitulare, concesionare, oprire, părăsire, rejectare, lepădare, renunţare, resemnare.
Abnegaţie, substantiv feminin Sinonime:
devotament, tragere de inimă, dăruire, altruism, sacrificiu, renunțare.
Devotament, substantiv neutru
Sinonime:
abnegație, atașament, cinste, credință, dăruire, fidelitate, lealitate, renunţare, statornicie, (învechit și regional) priință, (învechit) devotare, (învechit) devotațiune, (învechit) devoțiune, (învechit) sadacat; (variante) (franțuzism învechit) devoiement, (franțuzism învechit) devuement.
Privațiune, substantiv feminin
Sinonime:
abstinență, abținere, indigență, insuficiență, lipsă, mizerie, nevoie, privare, renunțare, sărăcie.
Pustnicie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
abstinenţă, ascetism, asceză, claustrare, izolare, renunțare, schimnicie, sihăstrie, (figurat) singurătate, (rar) schimnicit, (variantă) pusnicie, (variantă) pustenecie.
Refuz, substantiv neutru Sinonime:
respingere, neprimire, neacceptare, negare, renunţare.
Abdicare (abdicări), substantiv feminin
Sinonime:
cedare, renunțare, (figurat) coborâre, (figurat) coborât, (învechit) abdicație, (învechit) abdicațiune, (învechit) paretisire, (învechit) prostire.
Abjurare (abjurări), substantiv feminin
Sinonime:
abjurație, lepădare, renegare, renunțare publică la o idee (la o doctrină).
Capitulare, substantiv
Sinonime:
(militărie) cedare, predare, (învechit) închinare; renunţare.
Cedare, substantiv
Sinonime:
renunţare, (figurat) capitulare.
Demisie, substantiv
Sinonime:
abandon, abdicare, renunțare; (învechit) paretisire, paretisis, prostire.
Dezvăț, substantiv
Sinonime:
debarasare, dezbărare, dezobișnuință, dezobișnuire, dezvățare, înțărcare, înțărcat, lecuire, renunțare, scăpare, vindecare, (rar) spunere, (variantă) (învechit) desvăț.
Fatalism, substantiv
Sinonime:
cauzalitate, determinism, predestinare, predestinaţie; abandon, pasivitate, renunțare, resignație, resemnare.
Retractare, substantiv
Sinonime:
abjurație, apostazie, confirmație, palinodie, renegare, renunțare.
Resignație, substantiv
Sinonime:
abandon, abdicare, abjurare, demisie, fatalism, pasivitate, renunțare, resemnare, resignare, retractare, (variantă) resignațiune.
Capitulație, substantiv
Sinonime:
abandonare, abdicare, armistiție, înfrângere, renunțare, (variantă) capitulațiune.
Apostazie, substantiv
Sinonime:
abandon, abjurație, răzvrătire, renegare, renunțare, repudiere, retractare, revoltă, trădare, (variantă) apostasie.
Abstențiune, substantiv
Sinonime:
abstenționism, abstinență, abținere, neutralitate, nonbeligeranță, nonintervenție, privațiune, renunțare.
Abnegațiune, substantiv
Sinonime:
abnegare, abnegație, devotament (extrem), lepădare, renunțare, sacrificiu (voluntar).
Resemnare, substantiv
Sinonime:
abandon, acceptare, împăcare (cu răul), renunțare, (învechit) resemnaţie, (învechit) resignare, (învechit) resignație.
Renegare, substantiv
Sinonime:
abjurare, apostazie, contestare, dezavuare, dezmințire, erezie, herezie, lepădare, negare, negație, palinodie, renunțare, repudiere, respingere, retractare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, trădare, (învechit) rezignare, (învechit) tagă, (învechit) tăgăduință.
Resemnaţie, substantiv
Sinonime:
abnegație, detașare, dezinteresare, renunțare, resemnare, (învechit) resignare.
Repudiere, substantiv
Sinonime:
abandon, despărțire, divorț, rejet, renegare, renunțare, respingere, ruptură.
Abdicație, substantiv (învechit)
Sinonime:
abandon, abdicare, capitulare, demisie, desistare, renunțare, resignare, (variantă) abdicațiune.
Desistare, substantiv
Sinonime:
abandon, abdicare, abținere, desistat, lăsare, renunțare, retragere, (variantă) dezistare.
Abandonare, substantiv
Sinonime:
abandon, desistare, părăsire, renunțare.
Închinare, substantiv
Sinonime:
acceptare, adorare, aplecare, aprobare, asfințit, capitulare, chefuire, consacrare, dedicare, dedicație, destinare, devotament, devotare, închinat, înclinare, ofertă, ofrandă, plecare, plecăciune, predare, prosternare, rugă, rugăciune, salutare, subjugare, supunere, toast, (învechit și regional) ocinaș, (învechit) adăpostire, (învechit) închinăciune, (învechit) închinătură, (învechit) lăsare prin testament, (învechit) molitvă, (învechit) odihnă, (învechit) renunțare la o slujbă, (învechit) rugare, (învechit) rugăminte, (rar) prosternație.
Descernire, substantiv (învechit)
Sinonime:
renunțare la doliu.
Dezapropriație, substantiv (învechit)
Sinonime:
abandon, renunțare, (figurat) depersonalizare, (variantă) dezapropriare, (variantă) dezapropiație.
Lepădare, substantiv
Sinonime:
abjurare, aruncare, azvârlire, călugărire, descălțare, dezbrăcare, dezicere, lepădat, negare, nemenționare, părăsire, refuz, renegare, renunțare, rupere, zvârlire, (popular) avort, (popular) scuipat, (popular) vomă, (variantă) lăpădare.
Abandonat, adjectiv
Sinonime:
delăsat, deșertat, fără familie, inutilizat, lăsat în paragină, nefrecventat, nepopulat, neterminat, părăsit, repudiat, uitat, vid, (învechit și popular) oropsit, (învechit și regional) năpustit. Abandonat, substantiv
Sinonime:
abandon, renunțare.
Repășire, substantiv (învechit)
Sinonime:
dare înapoi, îndepărtare, renunțare, retragere, tragere înapoi.
Dehlemetire, substantiv (regional)
Sinonime:
dispensare, renunțare, (regional) dehlemetit.
Dispensare, substantiv
Sinonime:
desărcinare, descărcare, dezlegare, dispensă, exonerare, exonerație, iertare, renunțare, scutire, (regional) dehlemetire.