Piuă, substantiv
Sinonime:
adăpătoare, broască, jgheab, piuliță, scobitură, troacă, uluc, vas de pisat, (învechit și regional) mortier, (învechit și regional) pivă, (învechit) fabrică de postav, (învechit) menghină, (învechit) săcăluș, (învechit) tun primitiv, (popular) dârstă, (regional) mojar, (regional) treasc, (Transilvania și Bucovina) ștează, (Transilvania și Maramureș) vâltoare, (Transilvania) dubă. Piua, verb (popular)
Sinonime:
a da la piuă, a zdrobi (în piuă), (regional) a pisa, (regional) a piui. Piua, interjecție
Sinonime:
atenție.
Piui, verb
Sinonime:
a scoate piuituri, a șuiera, a țiui, a vâjâi, (regional) a pieuna, (regional) a pioci, (regional) a piscui, (regional) a piuli, (regional) a piuni, (regional) a piura, (regional) a piuri, (regional) a se văicări, (regional) a țistui, (variantă) a piauni, (variantă) a pioni; (regional) a piua.
Piuială, substantiv
Sinonime:
piuit, piuitură, șuierat, șuierătură, țiuit, țiuitură, vâjâit, vâjâitură.
Piuit, substantiv
Sinonime:
piuire, piuitură, șuierat, șuierătură, țiuit, țiuitură, vâjâit, vâjâitură, (rar) piuială, (regional) pieunat, (regional) piscuit.
Piuitor, adjectiv
Sinonime:
ascuţit, piţigăiat, scurt și ascuțit, subţire, șuierător, ţiuitor, vâjâitor.
Piuitură, substantiv
Sinonime:
ciripit, piuială, piuire, piuit, șuierat, șuierătură, țiuit, ţiuitură, vâjâit, vâjâitură, (regional) pieunat, (regional) piscuit.
Piuliţă, substantiv
Sinonime:
contrapiuliță, mojar, mutelcă, pisolniță, piuă, piuliță-fluture, piușoară, piuță, (învechit) târșie, (Moldova și Oltenia) solniță, (Moldova) chisău, (regional) gâscă.
Piuneză, substantiv
Sinonime:
cuișor, (variantă) pioneză.
Piuscul, substantiv (învechit)
Sinonime:
canaf, ciucure, (variantă) pischiul, (variantă) piușchiul.
Atenţie, substantiv feminin Sinonime:
concentrare, băgare de seamă, grijă, interes; (figurat) amabilitate, solicitudine, bunăvoinţă, politeţe; cadou, dar. Atenţie, interjecție
Sinonime:
păzea! piua! şase! şest! zexe!
Chisău, substantiv neutru (regional) Sinonime:
piuliţă.
Dubă, substantiv feminin
Sinonime:
camionetă, autodubă; (figurat) puşcărie, temniţă, închisoare, arest, buhai, ocnă, penitenciar, piuă.
Gaşcă, substantiv feminin
Sinonime:
grup, ceată, bandă, cârdăşie, clică. Gâscă, substantiv feminin
Sinonime:
boţ, broască, bulz, cocoloş, mutelcă, piuliţă, şurubelniţă; (figurat) femeie proastă, naivă, credulă, bleagă.
Lăptoc, substantiv neutru Sinonime:
scoc, uluc, piuă.
Palavrăgi, verb
Sinonime:
a bate apa-n piuă, a bârfi, a cleveti, a flecări, a îndruga, a sporovăi, a spune lucruri fără importanță, a spune palavre, a tăifăsui, a trăncăni, a vorbi mult și fără rost, (variantă) a pălăvrăgi.
Pisa, verb
Sinonime:
a sfărâma, a zdrobi, a fărâmiţa, a mărunţi; (figurat) a sâcâi, a tracasa, a plictisi, a cicăli, a agasa, a enerva, a supăra; (învechit şi popular) a smicura, a zdrumica, (regional) a pisălogi, a pisăza, (familiar) a pisăgi; a bate, a bătători, a bătuci, a bodogăni, a dăscăli, a decortica, a îndesa, a piua, a presa.
Pițigăiat (pițigăiată), adjectiv
Sinonime:
ascuţit, debil, delicat, firav, fragil, gingaș, pirpiriu, plăpând, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuț, strident, subţire, șubred, (rar) piuitor, (regional) înțiglat.
Râșniță, substantiv feminin
Sinonime:
măcinător, măsea, morișcă, piatră de moară, pipotă, pisălog, piuliță, rânză, râșnicioară, stomac, (argotic) ceas, (argotic) mașinărie, (familiar) gură, (învechit și regional) rășniță, (prin Transilvania) melesteu, (regional) daralău, (regional) dărălău, (regional) făcău, (regional) răjniță, (regional) râjniță.
Treasc, substantiv neutru Sinonime:
piuă.
Adăpătoare, substantiv
Sinonime:
jgheab, troacă, uluc, (popular) teică, (învechit şi regional) scoc, (regional) moldă, vălău, (Bucovina şi Transilvania) halău, (Muntenia, Oltenia şi Banat) piuă.
Broască, substantiv
Sinonime:
(zoologie) (Banat) mioarcă; (broască de iarbă) brotăcel; (botanică) (regional) limba-soacrei, palmă-cu-spini; (broasca-apei) (Muntenia) paşă; (tehnică) (prin Banat) bravă, (prin Transilvania) zar; (regional) piuliţă, tigaie; brotac, căpătâi, cap, căpăţână, cioc, sovârf; drug; şurubelniţă.
Cipcii, verb
Sinonime:
a ciripi, a piui; a pleoscăi, a plescăi, a se bălăci.
Ciripi, verb
Sinonime:
a bâigui, a pirui, a piui, (prin Oltenia) a ştiorlâcăi; a divulga, a face destăinuiri.
Cuişor, substantiv
Sinonime:
cui (mic), cuișoară, cuiuţ, piuneză, (învechit) broșă, (învechit) cataramă, (învechit; la cataramă) dinte.
Dârstar, substantiv
Sinonime:
piuar.
Dârstă, substantiv
Sinonime:
piuă.
Făcăluit, adjectiv
Sinonime:
bătut, frecat, sleit, (regional) râşnit, zolit, zdrobit, făcut piure.
Pi, interjecție
Sinonime:
piu, ptiu.
Drâstă, substantiv
Sinonime:
piuă de bătut, (variantă) dârstă.
Piscui, verb
Sinonime:
a ciripi, a piui; a orăcăi; (figurat) a vorbi cu voce subțire; (regional) a cânta din fluier; (regional, despre mămăligă) a răsufla.
Piscuit, substantiv
Sinonime:
piuire, piuit, piuitură.
Haubiţă, substantiv
Sinonime:
mojar, mortier, piuliță.
Clavetă, substantiv
Sinonime:
(tehnică) caboșon, pană, piuneză, tachet.
Târşie, substantiv
Sinonime:
mutelcă, piuliţă.
Măiugar, substantiv
Sinonime:
piuar.
Menghinegiu, substantiv
Sinonime:
piuar.
Pisolniţă, substantiv
Sinonime:
(regional) mojar, piuă, piuliţă.
Macorteață, substantiv
Sinonime:
(regional) chisoi, piuliță, strachină mare; (variante) marcateț, mărcoteț.
Pieunat, substantiv
Sinonime:
(regional) piuire, piuit, piuitură.
Solniţă, substantiv
Sinonime:
piuliță, (Banat) solăriță, (Muntenia, Dobrogea și prin Moldova) sărar, (popular) sărăriță, (prin Maramureș și Bucovina) slatină, (regional) ocniță, (regional) sarniță, (regional) sărărie, (regional) sărător, (regional) sărelniță.
Piperniță, substantiv
Sinonime:
piuliță, râșniță; (botanică) piperul-lupului, popilnic, (piperniţă-de-grădină) cimbru.
Cirip, substantiv
Sinonime:
ciripit, piuit.
Ciricăi, verb
Sinonime:
a cârâi, a ciripi, a piui, (figurat) a bălmăji, (variantă) a circăi.
Ciripeală, substantiv
Sinonime:
ciripire, ciripit, piuit; (argou) denunț; (regional) fiertură, mămăligă.
Pivar, substantiv
Sinonime:
piuar, proprietar de piuă, (regional) ștezar.
Şuierătură, substantiv
Sinonime:
fâsâitură, fluier, fluierat, fluierătură, păcăneală, păcănire, păcănit, păcănitură, pârâitură, piuit, piuitură, răpăit, sâsâitură, șuier, șuierare, șuierat, țăcăneală, țăcănire, țăcănit, țăcănitură, țiuit, țiuitură, vâjâială, vâjâire, vâjâit, vâjâitură, vuiet, (rar) piuială.
Mortier, substantiv
Sinonime:
bombardă, mortar, mortariu, obuzier, (învechit și regional) mojar, (învechit şi regional) piuă, (învechit) cumbara, (învechit) haubiţă, (învechit) mortiar, (învechit) săcăluș, (variantă) mortieră.
Țistui, verb
Sinonime:
a calma, a domoli, a face tăcere, a impune tăcere, a îmblânzi, a îmbuna, a împăca, a liniști, a modera, a piui, a potoli, a șuiera, a tempera, a țiui, a vâjâi.
Piocit, substantiv
Sinonime:
(biologie) celulă de puroi, leucocit degenerescent; (regional) pioceală, pioncăneală, piuitură. Piocit, adjectiv (regional)
Sinonime:
bleg, indispus, pițigăiat.
Pioci, verb (regional)
Sinonime:
a piui, a vorbi cu voce subțire (pițigăiată), a vorbi încet, (regional) a pioncăi, (regional) a pioncăni.
Strohăni, verb (regional)
Sinonime:
a bate în piuă.
Pliscoti, verb (regional)
Sinonime:
a clefăi, a lovi (cu bățul sau cu palma), a piui, a plescăi, (variantă) a plioscoti.
Beep, substantiv
Sinonime:
bip, piuit, țiuit.
Bip, substantiv
Sinonime:
beep, piuit, țiuit.
Mutelcă, substantiv
Sinonime:
piuliță, șurubelniță, (învechit) târșie; (regional) coarbă, gâscă, mitră, mutarcă, mutearcă, mutercă.
Învelit, adjectiv
Sinonime:
acoperit, astupat, căptușit, îmbrăcat, împachetat, înfășurat, pieptănat, rotofei, (învechit) învăscut, (popular) învăluit, (regional) îmbrobodit, (regional) trecut prin piuă, (variantă) (învechit) învălit. Învelit, substantiv
Sinonime:
acoperire, îmbrăcare, înfășurare, învelire, (popular) învăluire, (variantă) (învechit) învălit.
Pioschiol, substantiv (învechit)
Sinonime:
canaf, ciucure, (învechit) piuscul.
Copeneață, substantiv (regional)
Sinonime:
cutie, pisălog, piuliță, (învechit) măjeriu, (regional) pisător; (variante) copăneață, copenece, copineață.
Învăigi, verb (regional)
Sinonime:
a piua, (regional) a învăiegi.
Văiagă, substantiv (regional)
Sinonime:
covată, piuă, (variantă) veiagă, (variantă) voiagă.
Văiegar, substantiv (regional)
Sinonime:
piuar; (variante) văigar, vigar, voiegar.
Văieghea, verb (regional)
Sinonime:
(despre țesături) a piua.