Destituție, substantiv
Sinonime:
concediere, dare afară, destituire, destituțiune, disponibilizare, îndepărtare, licențiere, revocație.
Revocație, substantiv (învechit)
Sinonime:
anulare, anulație, contramandare, destituire, destituție, invalidare, redibiție, retractare, revocare, reziliere; (variante) revocațiune, (rar) revocăciune.
Expulsie, substantiv
Sinonime:
defecație, delivrență, destituție, ejectare, ejecție, eliminare, emisie, epurație, eructație, evacuație, evicțiune, excluziune, excomunicare, excreție, exil, expatriere, expectorație, expulsiune, îndepărtare, licențiere, micțiune, ostracism, proscripție, puniție, radiere, rejet, relegație, revocare, vomisment.
Licențiere, substantiv
Sinonime:
concediere, destituire, destituție, disponibilizare, excluziune, lock-out, revocație, trimitere în șomaj.
