Declinaţie, substantiv
Sinonime:
declinare, desinență, dezinență.
Declinațiune, substantiv
Sinonime:
declinație. Declinățiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
declinație.
Declinator, substantiv
Sinonime:
busolă, (învechit) declinatoriu.
Flexiune, substantiv feminin
Sinonime:
arcuire, curbare, încovoiere, îndoire, mlădiere, modificare, schimbare, transformare; (gramatică) (flexiune nominală) declinare, declinaţie, (învechit) plecare.
Declinare, substantiv
Sinonime:
(gramatică) declinaţie, flexiune nominală, (învechit) plecare.
Desinenţă, substantiv
Sinonime:
(gramatică) afix, declinație, terminație.
Plecare, substantiv
Sinonime:
afecțiune, aplecare, aplicație, aptitudine, ascultare, atașament, atracție, chemare, compliment, dar, declinare, declinație, deplasare, ducă, ducere, flexiune nominală, gând ascuns, har, imbold, impuls, intenție, închinăciune, înclinare, înclinație, înzestrare, mătanie, mergere, mers, plecăciune, ploconeală, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, prosternare, respect, reverență, simpatie, smerenie, start, supunere, talent, temenea, vocație, (franțuzism învechit) depart.
Neacceptat, adjectiv
Sinonime:
cenzurat, contestat, declinat, dezaprobat, eliminat, exclus, interzis, nepermis, prohibit, proscris, recuzat, refuzat, rejectat, respins.
Declinăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
declinație.
