Concluzie
Concluzie, substantiv feminin
Sinonime: rezultat, încheiere, consecinţă.  
 
Concluziona
Concluziona, verb
Sinonime: a conchide, a încheia, a sfârşi.  
 
Concluzionare
Concluzionare, substantiv
Sinonime: conchidere, încheiere, închidere; concluzie.  
 
Concluziune
Concluziune, substantiv
Sinonime: concluzie.  
 

Aşadar
Aşadar, adverb
Sinonime: deci, prin urmare, în concluzie, în consecinţă.  
 
Bilanţ
Bilanţ, substantiv neutru
Sinonime: socoteală, rezultat, încheiere, situație; balanță; concluzie; sold.  
 
Conchide
Conchide, verb
Sinonime: a trage concluzii, a încheia, a termina.  
 
Consecinţă
Consecinţă, substantiv feminin
Sinonime: urmare, rezultat, concluzie, efect, repercusiune, (învechit) urmă, (figurat) rod.  
 
Corolar
Corolar, substantiv neutru
Sinonime: concluzie, urmare, consecinţă.  
 
Deduce
Deduce, verb
Sinonime: a conchide, a trage concluzii, a deriva, a desprinde, (livresc) a prezuma, (învechit) a cunoaşte; a scădea.  
 
Efect
Efect, substantiv neutru
Sinonime: rezultat, rod, consecinţă, urmare, concluzie; impresie, senzaţie; (plural) echipament; acţiune, influenţă, înrâurire; (efect fotoconductiv) fotoconductibilitate; (efect de comerț) bilet la ordin, hârtie de valoare, scrisoare de schimb, titlu de credit, trată, warant.  
 
Epilog
Epilog, substantiv neutru
Sinonime: concluzie, deznodământ, final, încheiere, perorație, rezumat, sfârşit, (învechit) epilogon, (învechit) epilogos, (livresc) fine.  
 
Fine
Fine, substantiv neutru
Sinonime: capăt, deznodământ, epilog, final, încheiere, sfârşit; (locuțiune adverbială) (în fine) în sfârșit, în concluzie.  
 
Încheiere
Încheiere, substantiv feminin
Sinonime: cabaletă, capăt, concluzie, contractare, deznodământ, epilog, final, finalizare, isprăvire, îmbinare, închidere, lichidare, perfectare, semnare, sfârșire, sfârşit, terminare, (învechit) istov, (învechit) statornicire, (regional) îmbumbare.  
 
Lecție
Lecție, substantiv feminin
Sinonime: bătaie, corecţie, dojană, imputare, morală, mustrare, observaţie, pildă, povață, reproș, sfat; concluzie, conferință, curs, demonstrație, experiență, expunere, instruire, învățământ, învățătură, meditație, oră (de învățământ), prelegere, repetiție, temă; regulă de conduită; (variantă) lecțiune.  
 
Morală
Morală, substantiv feminin
Sinonime: etică; (familiar) dojană, mustrare, ceartă, observaţie; învăţătură, concluzie.  
 
Rezoluţie
Rezoluţie, substantiv feminin
Sinonime: apostilă, concluzie, decizie, hotărâre, încheiere, rezolvare, (rusism învechit) nadpis, (variantă) rezoluțiune.  
 
Rezultat
Rezultat, substantiv neutru
Sinonime: urmare, consecinţă, efect, rod, concluzie.  
 
Urmare
Urmare, substantiv feminin
Sinonime: consecinţă, concluzie, efect, rezultat, rod, repercusiune.  
 
Implicaţie (implicaţii)
Implicaţie (implicaţii), substantiv feminin
Sinonime: complicitate, concluzie, consecinţă, corolar, incidență, repercusiune, rezultat, sechelă, (variantă) implicațiune.  
 
Învăţământ
Învăţământ, substantiv
Sinonime: educație, instrucție, învățătură, (învechit) pedeapsă; concluzie, (figurat) lecție.  
 
Inferență
Inferență, substantiv
Sinonime: analogie, concluzie, deducție, generalizație, inducție, raţionament.  
 
Deducțiune
Deducțiune, substantiv
Sinonime: argumentație, concluzie, consecință, deducție, defalcare, demonstrație, justificație, logică, rezultat, silogism, sustracțiune, sustragere.  
 
Inducție
Inducție, substantiv
Sinonime: analogie, argument, concluzie, demonstrație, generalizație, inferență, justificație, raționament; electricitate, excitație, influx, producțiune, (inducție electrostatică) electrizare prin influență; (variantă) inducțiune.  
 
Deducție
Deducție, substantiv
Sinonime: deducere; argument, argumentație, concluzie, concluziune, consecință, demonstrație, explicație, justificație, raționament, silogism, sorit; defalcare, scoatere, substracție, substracțiune; (variantă) deducțiune.  
 
Deducere
Deducere, substantiv
Sinonime: decont, defalcare, discount, exonerare, exonerație, reducere, reducție, remiză, risturnă, substracție; concluzie, consecință, corolar, demonstrație, inferență, justificare, justificație, rezonament, silogism, sinteză; deducție, (învechit) deducțiune.  
 
Conchidere
Conchidere, substantiv
Sinonime: concludere, concluzionare, încheiere, terminare.  
 
Conclusiv
Conclusiv, adjectiv
Sinonime: terminativ, (variantă) concluziv.  
 
Terminaţie
Terminaţie, substantiv
Sinonime: capăt, coadă, coda, concluziune, desinenţă, extremitate, sufix, terminare.  
 
Conclude
Conclude, verb
Sinonime: a conchide, a concluziona, a încheia, a termina.  
 
Conclus
Conclus, substantiv (regional)
Sinonime: decizie, hotărâre, încheiere, (învechit) concluz.  
 
 


Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

RSS


Meniu
Dictoo.eu
Dictoo.eu
Dictoo
Dicționar