Veget, adjectiv
Sinonime:
deştept, neadormit, treaz, vesel, voios.
Vegeta, verb
Sinonime:
a trăi, a creşte, a se dezvolta; (depreciativ) a exista inutil, a lâncezi, a-şi consuma timpul, a stagna, a trena.
Vegetăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
vegetație.
Vegetal, adjectiv
Sinonime:
(învechit) plantar; (plancton vegetal) fitoplancton.
Vegetală, substantiv
Sinonime:
arbust, graminee, plantă; extras din plante.
Vegetare, substantiv
Sinonime:
inactivitate, lâncezire, stagnare, vegetație.
Vegetarian, adjectiv
Sinonime:
erbivor, ierbivor, fitofag, frugivor.
Vegetarianism, substantiv
Sinonime:
xerofagie, (învechit) vegetarism.
Vegetarism, substantiv (învechit)
Sinonime:
vegetarianism.
Vegetaţie, substantiv feminin
Sinonime:
creştere, excrescenţă, floră, înveliş vegetal, (plural) plante, prerie, verdeaţă, verdură, (variantă) vegetațiune, (vegetație nazală) polip.
Vegetațiune, substantiv
Sinonime:
vegetație.
Vegetativ, adjectiv
Sinonime:
vegetațional, (figurat) apatic, (figurat) inactiv, (figurat) pasiv, (învechit) vegetabil, (învechit) vegetal, (învechit) vegetător.
Vegetativitate, substantiv (rar)
Sinonime:
pasivitate.
Vegetător, adjectiv (învechit)
Sinonime:
vegetal, vegetativ.
Apatic (apatică), adjectiv
Sinonime:
delăsător, fără energie, impasibil, inactiv, indiferent, indolent, inert, lăsător, leneș, letargic, moale, molâu, nepăsător, nesimţitor, pasiv, placid, tembel, (figurat) amorf, (figurat) flasc, (figurat) rece, (figurat) vegetativ, (regional) nebriștit.
Creşte, verb
Sinonime:
a spori, a se dezvolta, a evolua; a educa, a îngriji un copil; a se umfla, a dospi; a se înălţa, (învechit şi popular) a odrăsli, a sălta, a (se) zburătăci, a trăi, a vegeta, a se regenera; (prin Transilvania) a scula; a cultiva, a înmulţi, a extinde, a (se) mări, (livresc) a (se) augmenta, a se îndesi, a majora, a (se) ridica, a se sui, a se urca, a se intensifica, a se înteţi, a se adânci; a avansa, a înainta, a progresa, a propăşi.
Dezvolta, verb
Sinonime:
a mări, a extinde, a amplifica, a lua amploare, a creşte; a produce, a degaja, a emana, a evolua, a se împlini; a trăi, a vegeta; a avansa, a înainta, a progresa, a propăşi, (învechit) a (se) pricopsi, a spori, (grecism învechit) a prohorisi.
Dezvoltare, substantiv feminin
Sinonime:
creştere, mărire, amplificare, extindere; spor, progres, înaintare; (biologie) (dezvoltare embrionară) embriogeneză, embriogenie; vegetaţie; evoluţie, curs, desfăşurare, mers, (Muntenia) şiretenie, degajare.
Floră, substantiv feminin Sinonime:
flori, vegetaţie, lumea vegetală.
Germina, verb
Sinonime:
a apărea, a da germen, a ieşi, a începe să se dezvolte, a începe un ciclu nou de vegetație, a încolţi, a miji, a prinde viaţă, a răsări, a se naşte.
Gol, substantiv neutru
Sinonime:
cavitate, gaură, lacună, lipsă, loc lipsit de așezări, loc lipsit de vegetație, spațiu liber, vid.
Lâncezi, verb Sinonime:
a boli, a tânji, a vegeta, a stagna, a sta inactiv, a nu face nimic.
Mană, substantiv feminin
Sinonime:
belşug, abundenţă, îmbelşugare, îndestulare, prisos, bogăţie, berechet; rugină la vegetale. Mâna, verb
Sinonime:
a îndemna, a sili; a mişca, a împinge; a se grăbi. Mână, substantiv feminin
Sinonime:
braţ, membru superior, palmă, pumn, (învechit și regional) brâncă, (popular și familiar) labă; (mână curentă) balustradă; (mână de lucru) forță de muncă; (botanică) (mâna-Maicii-Domnului) (regional) palma-sfintei-Mării; (tehnică) bată, braț, crac, furcă, margine, mâner, pervaz, spetează, stâlp, (regional) ciocan, (regional) condac, (regional) cotoi, (regional) cujbă; calitate, cocârlă, condiție, femeiușcă, fofează, grijă, hădărag, leucă, mănunchi, mănușă, măsea, muierușcă, pază, posesiune, rang, schimbătoare, seamă, stare, stăpânire, teapă, titirez, treaptă.
Pasivitate, substantiv feminin
Sinonime:
apatie, chietism, delăsare, dezinteres, impasibilitate, inactivitate, inacțiune, indiferență, indolență, inerție, insensibilitate, moliciune, neactivitate, nepăsare, placiditate, prostrație, resemnare, ședere, tembelism, (figurat) moțăială, (figurat) răceală, (grecism învechit) adiaforie, (învechit) neacțiune, (învechit) negrijă, (învechit) negrijință, (învechit) nelucrare, (învechit) tembelâc, (popular) nemișcare, (rar) indiferentism, (rar) neîngrijire, (rar) pasivism, (rar) vegetativitate, (regional) târomeală, (regional) zăcășeală.
Planta, verb Sinonime:
a sădi, a pune în pământ, a îngropa. Plantă, substantiv feminin Sinonime:
vegetală.
Stagna, verb
Sinonime:
a (se) bălti, a băltăci, a fi în nemișcare, a lâncezi, a nu curge, a nu înainta, a nu progresa, a nu se dezvolta, a nu se mişca, a schiopăta, a sta, a trena, a vegeta, (rar, figurat) a tânji.
Creştere, substantiv feminin
Sinonime:
dezvoltare, mărire, înălţare, înmulţire, extindere, sporire, augmentare, umflare, majorare, suire, urcare, vegetaţie, regenerare, educare, cultură, ridicare, dospire, intensificare; evoluţie, înaintare, mers-înainte, progres, propăşire.
Aerocist, substantiv neutru
Sinonime:
(botanică) veziculă aeriană pe organe vegetale uşurând plutirea unor plante.
Aerofitobionte, substantiv feminin la plural
Sinonime:
(botanică) organisme vegetale aerobe.
Acățele, substantiv neutru la plural (regional)
Sinonime:
(organ vegetal ca un fir în spirală propriu plantelor agățătoare) cârcel.
Adenoidită, substantiv
Sinonime:
(medicină) vegetație.
Fitoparazit, substantiv
Sinonime:
parazit al plantelor, parazit vegetal.
Chimie, substantiv
Sinonime:
agrochimie, alchimie, biogeochimie, carbochimie, citochimie, cosmochimie, criochimie, electrochimie, fotochimie, geochimie, hidrochimie, hidrogeochimie, histochimie, iatrochimie, imunochimie, magnetochimie, microchimie, neurochimie, petrochimie, plasmochimie, radiochimie, stereochimie, termochimie, ultramicrochimie, zoochimie, (chimie anorganică) chimie minerală, (chimie biologică) biochimie, (chimie vegetală) fitochimie.
Con, substantiv
Sinonime:
(geografie) (con de dejecţie) agestru; (botanică) (popular) pară, (regional) cocean, cucuruz, păpuşoi; (botanică) (con vegetativ) vârf vegetativ; (con pirometric) pirometru ceramic; (con Seger) pirometru ceramic. Con, prefix
Sinonime:
co; împreună cu.
Plancton, substantiv
Sinonime:
bacterioplancton, hidroplancton, nanoplancton, picoplancton; (plancton animal) zooplancton, (plancton atmosferic) aeroplancton, (plancton oceanic) oceanoplancton, (plancton sezonier) meroplancton, (plancton vegetal) fitoplancton.
Biologie, substantiv
Sinonime:
agrobiologie, amfibiologie, antropobiologie, astrobiologie, bacteriologie, citologie, cronobiologie, etnobiologie, exobiologie, fotobiologie, genetică, geobiologie, hidrobiologie, histologie, microbiologie, neurobiologie, protobiologie, radiobiologie, sociobiologie, (biologia aeroplanctonului) aerobiologie, (biologie animală) zoobiologie, (biologie vegetală) fitobiologie.
Frugivor, adjectiv
Sinonime:
carpofag, erbivor, fructivor, granivor, vegetarian.
Erbivor, adjectiv
Sinonime:
(rar) plantivor; (și cu rol de substantiv) fitofag, frugivor, vegetarian.
Fitopatologie, substantiv
Sinonime:
patologie vegetală, patologia plantelor.
Fitogen, adjectiv
Sinonime:
de origine vegetală, fitogenic.
Fitoplancton, substantiv
Sinonime:
(botanică) antoplancton, plancton vegetal.
Fitofag, adjectiv
Sinonime:
erbivor, vegetarian.
Fitosociologie, substantiv
Sinonime:
fitocenologie, sociologie vegetală.
Verdură, substantiv
Sinonime:
gazon, verde, verdeaţă, vegetație.
Marcotaj, substantiv
Sinonime:
(înmulțire vegetativă) marcotare.
Polip, substantiv
Sinonime:
(medicină) excrescență, papilom, tumoare, vegetație, vegetații adenoide.
Sad, substantiv
Sinonime:
bărboasă, butaş, categorie, chip, cultură, fel, ferment, gen, grădină, livadă, maia, neam, pepinieră, plantă, pomet, răsad, sadină, sămânţă, soi, sort, specie, tip, varietate, vegetală, viță nouă, (învechit) pusoare.
Mocni, verb
Sinonime:
a acri, a altera, a arde înăbușit (fără flacără), a arde sub cenușă, a descompune, a fermenta, a fi pe punctul de a se stinge, a fierbe, a împuţi, a înăcri, a lâncezi, a macera, a sta inactiv, a sta posomorât și tăcut, a strica, a vegeta, a zăcea, a-și trece vremea fără folos, (regional) a mocăi, (Moldova) a se uda, a se muia, a se umezi.
Pleşuvi, verb
Sinonime:
a cheli, a deveni pleșuv, a pierde părul de pe cap; a rămâne fără vegetație, a se dezgoli de verdeață.
Pleșuvit, adjectiv
Sinonime:
chel, chelit, pleșuv, rămas fără păr, (învechit și popular) pleș; arid, ars de soare, pârjolit, rămas fără vegetație, uscat.
Paleobotanică, substantiv
Sinonime:
paleofitologie, paleontologie vegetală.
Rezină, substantiv
Sinonime:
ceară vegetală, colofan, galipot, gomă, lac, mastic, rășină, terebentină, vernis.
Sociologie, substantiv
Sinonime:
antropologie, etnologie, etnosociologie, microsociologie, polemologie, (sociologie vegetală) fitosociologie.
Oligotrih, adjectiv
Sinonime:
(despre vegetale) puțin păros.
Pseudodicotomie, substantiv
Sinonime:
dicotomie vegetală falsă, pseudodichotomie, pseudopolitomie.
Fitobiologie, substantiv
Sinonime:
biologie vegetală, botanică.
Seta, verb
Sinonime:
a fixa, a regla, a stabili. Seta, verb (învechit)
Sinonime:
a înseta. Setă, substantiv
Sinonime:
(biologie) păr vegetal țepos.
Uscăcios, adjectiv
Sinonime:
arid, costeliv, fără umezeală, jigărit, lipsit de umezeală, lipsit de vegetație, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sărăcăcios, secetos, sfrijit, slab, slăbănog, sterp, uscat, uscățiv.
Fructivor, adjectiv
Sinonime:
acinivor, bacivor, carpofag, frugivor, glandivor, nucivor; (cu sens asemănător) vegetarian.
Fitofiziologie, substantiv
Sinonime:
fiziologie vegetală.
Fitotoxină, substantiv
Sinonime:
toxină vegetală.
Fitohormon, substantiv
Sinonime:
(botanică) hormon vegetal.
Fitotomie, substantiv
Sinonime:
(biologie) anatomie vegetală.
Fitopleuston, substantiv
Sinonime:
pleuston vegetal.
Fitocenoză, substantiv
Sinonime:
(biogeografie) agrofitocenoză, asociație vegetală, biocenoză vegetală, scrub, tomillares.
Fitogenetică, substantiv
Sinonime:
genetică vegetală.
Veghetație, substantiv (învechit)
Sinonime:
vegetație.
Fitoblast, substantiv
Sinonime:
(biologie) celulă vegetală tânără.
Hil, substantiv
Sinonime:
(botanică) cicatrice vegetală.
Botanofag, adjectiv
Sinonime:
erbivor, vegetarian.
Cenotaxon, substantiv
Sinonime:
(fitosociologie) asociație vegetală, sintaxon.
Veghetativ, adjectiv (învechit)
Sinonime:
vegetativ.