Canin, substantiv
Sinonime:
(anatomie) colţ.
Canin (canină), adjectiv Sinonime:
câinesc, de câine.
Colţ, substantiv
Sinonime:
bucată, fărâmă; loc retras, refugiu, ascunziş, cotlon, ungher, unghi, (regional) corn, cot, (Oltenia şi Transilvania) ungheţ; extremitate; (colţul gurii) comisură; canin, dinte, măsea, zimţ; ţintă, (regional) cui; (botanică) (colţul-babei) (regional) păducheriţă, păducherniţă, păduchele-calului, păduchele-elefantului.
Incisiv, substantiv
Sinonime:
dinte, canin.
Cinodont, substantiv
Sinonime:
dinte canin.
