Ţâşnire, substantiv
Sinonime:
apariție, erupţie, irupere, irupţie, izbucnire, năvălire, răbufnire, săritură.
Erupţie, substantiv feminin
Sinonime:
ţâşnire, izbucnire, împroşcare, irupere, irupţie, năvălire, răbufnire, vulcanism; alergie; (astronomie) (erupţie cromosferică) erupţie solară.
Săltătură, substantiv feminin Sinonime:
salt, săritură, zvâcnire, ţâşnire.
Năvălire, substantiv
Sinonime:
asalt, atac, erupție, invazie, irupere, irupție, iureș, izbucnire, înghesuială, năpustire, năvală, răbufnire, repezire, revărsare, țâșnire, (învechit și regional) șturm, (învechit) grabă, (învechit) năbușeală, (învechit) viteză.
Zbughire, substantiv
Sinonime:
fugă, țâșnire, (învechit) tulire.
Răbufneală, substantiv
Sinonime:
bubuială, bufnitură, izbucnire, răbufnire, suflu puternic, țâșnire, (rar) răbufnitură, (regional) fermentație, (regional) răbuneală, (regional) răzbufneală, (regional) răzbugneală, (regional) răzbuneală, (regional) rebuvneală.
Răbufnire, substantiv
Sinonime:
erupție, irupere, irupție, izbucnire, năvălire, răbufneală, răbufnit, țâșnire, (rar) răbufnitură.
Țâșnit, adjectiv
Sinonime:
năpustit, sărit. Țâșnit, substantiv
Sinonime:
țâșnire.
Izbucnire, substantiv
Sinonime:
declanșare, dezlănțuire, erupție, irupere, irupție, iscare, începere, năvălire, pornire, producere, răbufnire, smucire, stârnire, țâșnire, venire, zvâcnire, (învechit și regional) scornire, (învechit) izbâcnire, (învechit) izbucneală, (învechit) prorupere, (învechit) prorupție, (variantă) zbucnire.
Erupere, substantiv
Sinonime:
azvârlire, azvârlit, erupție, izbucnire, prozărire, răbufnire, țâșnire, (învechit) erumpire.
Izvorâtură, substantiv (învechit și popular)
Sinonime:
izvorâre, izvorât, țâșnire de apă, (figurat) obârșie.
Piștit, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
curgere înceată, ieșire la suprafață, izvorâre, prelingere, scurgere, țâșnire, (învechit și regional) pișteală, (învechit și regional) piștire.