Obligat (obligată), adjectiv Sinonime:
silit, ţinut, constrâns; recunoscător, îndatorat.
Obligaţie, substantiv feminin
Sinonime:
angajament, angajare, cerință, datorie, exigență, făgăduială, făgăduință, imperativ, îndatorire, însărcinare, jurământ, motiv de recunoștință, necesitate, nevoie, obligare, obligativitate, oficiu, pretenție, promisiune, răspundere, responsabilitate, sarcină, trebuință, (figurat) comandament, (învechit și regional) juruință, (învechit și regional) niștotă, (învechit) dator, (învechit) datorință, (învechit) îndatorință, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) recerință, (livresc) servitute, (popular) legământ, (popular) legătură, (variantă) obligațiune.
Obligațional, adjectiv
Sinonime:
obligatoriu.
Obligațiune, substantiv
Sinonime:
obligație; hârtie de valoare, titlu de credit, (învechit) titlu de rentă.
Obligatoriu, adverb
Sinonime:
indispensabil, ineluctabil, inevitabil, morţiş, musai, neapărat, negreșit, numaidecât, (învechit și regional) nepristan, (învechit și regional) nesmintit, (învechit și regional) numai, (învechit) nelipsit, (rar) necesarmente.
Obligatoriu (obligatorie), adjectiv
Sinonime:
constrângător, imperios, impus, indispensabil, inevitabil, legiuit, neapărat, necesar, obligațional, (regional) obligator, (regional) obligător, (regional) obligătoriu.
Angara, substantiv feminin Sinonime:
necaz, belea, neajuns, mizerie; (învechit) bir, dare, impozit, corvoadă, obligație (în bani sau zile de lucru).
Atribuţie, substantiv feminin Sinonime:
îndatorire, însărcinare, obligaţie, sarcină; funcție, prerogativă, competență.
Bir, substantiv neutru (învechit) Sinonime:
dare, impozit, contribuţie, obligație; tribut, dajdie, adet.
Boieresc, substantiv neutru (învechit) Sinonime:
beilic, clacă, obligație, rușfet; (adjectiv) de boier, grofesc.
Canonic (canonică), adjectiv
Sinonime:
autentic, canonial, conform, convenabil, dogmatic, în spirit religios, legitim, normativ, obligatoriu, ortodox, regulamentar; (drept canonic) drept bisericesc.
Comandament, substantiv neutru
Sinonime:
autoritate, organ de comandă, organ de conducere, putere, stat-major, ștab; canon, cerință, comandă, decalog, exigență, imperativ, intimare, lege, necesitate, nevoie, normă, obligație, ordin, poruncă, precept, pretenție, regulă, trebuință, ucaz, ultimat, ultimatum.
Datorie, substantiv feminin
Sinonime:
îndatorire, obligaţie, sarcină, (învechit) dator, îndatorinţă, credit, (popular şi familiar) veresie, (Transilvania şi Oltenia) credinţă; oficiu; (livresc) servitute.
Datornic (datornică), adjectiv Sinonime:
debitor, obligat.
Debit, substantiv neutru
Sinonime:
datorie, obligaţie, lipsă, pasiv; circulație, mișcare, trafic; articulație, dicție, elocuțiune, flux; tutungerie, desfacere, plasare, vindere, vânzare.
Debitor (debitoare), adjectiv Sinonime:
datornic, dator, obligat.
Disponibil (disponibilă), adjectiv
Sinonime:
liber, fără obligaţii, la dispoziţie, neocupat, (învechit) slobod, (învechit) prisoselnic, utilizabil; vacant, vid.
Imperativ, substantiv neutru Sinonime:
necesitate, obligaţie, cerinţă, poruncă (a vremii).
Imperativ (imperativă), adjectiv Sinonime:
poruncitor, autoritar, obligatoriu, categoric.
Imperios (imperioasă), adjectiv Sinonime:
necesar, trebuincios, obligatoriu.
Impunere, substantiv feminin
Sinonime:
afirmare, bir, biruire, constrângere, contribuție, dare, impozare, impozat, impozit, impresionare, obligație, silă, taxă.
Îndatorire, substantiv feminin Sinonime:
obligaţie, sarcină; atenţie, politeţe.
Îndatoritor (îndatoritoare), adjectiv
Sinonime:
atent, serviabil, binevoitor, politicos; obligatoriu; care îndatorează.
Însărcinare, substantiv feminin Sinonime:
sarcină, îndatorire, misiune, răspundere, obligaţie.
Jurământ, substantiv neutru Sinonime:
legământ, juruinţă, obligaţie.
Juvăţ, substantiv neutru Sinonime:
ştreang, lanţ, legătură; (figurat) obligaţie.
Legat (legată), adjectiv Sinonime:
angajat, obligat, îndatorat; zdravăn, vânjos, voinic, spătos, solid; închegat, consistent, întărit, îngroşat.
Legământ, substantiv neutru Sinonime:
obligaţie, angajament, îndatorire; învoială, înţelegere, acord, convenţie, pact.
Legătură, substantiv feminin
Sinonime:
acord, angajament, aranjament, armură, bandaj, basma, boccea, coardă, combinație, comunicație, contact, contract, convenție, cravată, descântec, farmec, faşă, frânghie, funie, împreunare, îndatorire, înlănțuire, înţelegere, învoială, învoire, lanţ, legământ, legătoare, magie, mănunchi, nex, obligație, pact, pansament, raport, referință, relaţie, sarcină, sfoară, testemel, tifon, tranzacție, unire, unitate, vrajă, vrăjitorie, (grecism învechit) schesis, (livresc) contingență, (rar) snop, (rar) suită, (regional) smoc, (filozofie) (legătură universală) interdependență, (fizică) (legătură conductivă) legătură galvanică; (chimie) (legătură covalentă) covalență, (legătură de hidrogen) punte de hidrogen, (legătură electrovalentă) electrovalență, (legătură heteropolară) electrovalență, (legătură homeopolară) covalență, (legătură ionică) electrovalență.
Lege, substantiv feminin
Sinonime:
acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.
Morţiş, adverb
Sinonime:
cu orice preţ, musai, neapărat, negreșit, numaidecât, obligatoriu, (învechit și regional) nepristan, (învechit și regional) nesmintit, (învechit și regional) numai, (învechit) nelipsit, (rar) necesarmente.
Mulţumitor (mulțumitoare), adjectiv
Sinonime:
acceptabil, convingător, corespunzător, îndatorat, mulţumit, obligat, recunoscător, satisfăcător, satisfăcut, suficient, (regional) mulțămitor.
Neapărat, adverb
Sinonime:
absolut, cert, continuu, cu orice preţ, cu siguranţă, desigur, fără doar şi poate, fără îndoială, indispensabil, indubitabil, încontinuu, întruna, mereu, morţiş, necontenit, necurmat, negreşit, neîncetat, neîndoielnic, neîndoios, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, sigur, veşnic. Neapărat, adjectiv
Sinonime:
absolut, categoric, cert, fatal, indispensabil, inevitabil, necesar, obligatoriu, precis, sigur.
Necesar (necesară), adjectiv
Sinonime:
cerut, cuvenit, de trebuință, esențial, folositor, indispensabil, minimum, neapărat, nedispensabil, obligatoriu, trebuincios, trebuitor, util, vital, (învechit) recerut, (învechit) trebnic, (popular) cuviincios.
Necesitate, substantiv feminin
Sinonime:
cerinţă, exigență, folos, imperativ, nevoie, obligativitate, obligație, oportunitate, pretenție, solicitare, trebuinţă, utilitate, (figurat) comandament, (învechit și popular) treabă, (învechit și regional) lipsă, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) polză, (învechit) recerință, (popular) priință; (fiziologie) (plural articulat) nevoile, (popular, articulat) treaba.
Nevoit (nevoită), adjectiv Sinonime:
silit, constrâns, obligat, forţat, dator.
Oficiu, substantiv neutru
Sinonime:
agenţie, ajutor, cămară, cămăruţă, datorie, decizie, decret domnesc, funcție, încăpere, îndatorire, înlesnire, obligaţie, ocupaţie, odăiţă, rol, sarcină, serviciu (religios), slujbă (bisericească), (învechit) ofis; (locuţiune) (din oficiu) în mod automat.
Poruncă, substantiv feminin Sinonime:
ordin, comandă, dispoziţie, obligaţie.
Povară, substantiv feminin Sinonime:
sarcină, încărcătură, greutate, obligaţie; trudă, chin, suferinţă, apăsare.
Prescripţie, substantiv feminin Sinonime:
obligaţie, dispoziţie, prevedere; recomandaţie, reţetă; anulare, stingere, pierdere.
Pretenţie, substantiv feminin
Sinonime:
ambiție, cerere, cerinţă, deziderat, doleanță, dorință, exigenţă, fatuitate, gloriolă, ifos, imodestie, imperativ, infatuare, înfumurare, îngâmfare, moft, naz, necesitate, nevoie, obligație, orgoliu, reclamare, revendicare, revendicație, rigurozitate, sclifoseală, severitate, suficiență, trebuință, vanitate, vanterie, veleitate, (figurat) comandament, (figurat; la plural) fumuri, (grecism învechit) pretenderimă, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) pretendă, (învechit) pretenderisire, (învechit) recerință, (la plural) ifose, (regional) inaghie, (turcism învechit) teclif, (variantă) pretențiune.
Recunoştinţă, substantiv feminin
Sinonime:
gratitudine, mulţumire, obligație, (învechit și popular) mulțumită, (învechit) blagodarenie, (învechit) cunoștință.
Resort, substantiv neutru Sinonime:
mecanism, maşinărie; sector, domeniu, secţie; atribuţie, sarcină, obligaţie, serviciu.
Responsabilitate, substantiv feminin
Sinonime:
conștiința datoriei, datorie, imputabilitate, îndatorire, obligație, răspundere, sarcină, (învechit) răspuns, (învechit) răspunzătate.
Restanţă, substantiv feminin Sinonime:
rămăşiţă, rest; datorie, obligaţie.
Sarcină, substantiv feminin Sinonime:
greutate, încărcătură, povară, apăsare, balast; obligaţie, îndatorire, răspundere; misiune, calitate, slujbă, rol; graviditate.
Servitute, substantiv feminin
Sinonime:
aservire, atârnare, captivitate, constrângere, convenţie, datorie, dependență, forță, iobăgie, îndatorire, înrobire, obligaţie, robie, rumânie, sclavie, servitudine, silă, silnicie, subjugare, subordonare, supunere, șerbie, vecinătate, vecinie, violență.
Silit (silită), adjectiv Sinonime:
forţat, constrâns, nevoit, obligat; nesincer, nenatural, nefiresc.
Titlu, substantiv neutru
Sinonime:
antet, apelație, atribuţie, brevet, calitate, certificat, demnitate, denominație, denumire, designație, diplomă, drept, funcție, intitulare, manșetă, nume, numire, obligație, rang, rubricariu, subtitlu, titru, (figurat) bază legală, (învechit) spiță, (învechit) stat, (învechit) titol, (învechit) titulă, (învechit) tituluș.
Tributar (tributară), adjectiv Sinonime:
supus, obligat, datornic, dependent.
Urgenta, verb Sinonime:
a grăbi, a accelera, a da zor, a zori, a iuți. Urgenţă, substantiv
Sinonime:
grabă, imperativ, necesitate, obligație, tribut, zor, (învechit) sârguială, (Transilvania) sorgoșeală.
Angajament, substantiv
Sinonime:
asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduinţă, legământ, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parolă, (învechit şi regional) juruită, (regional) făgadă, (Transilvania) tagădaş, (Moldova) juruinţă, (învechit) promitere, sfătuit, (turcism învechit) bacalâm; îndatorire, obligaţie, sarcină, (popular) legătură.
Dator, adjectiv
Sinonime:
îndatorat, obligat. Dator, substantiv
Sinonime:
datorie, îndatorire, însărcinare, obligaţie, sarcină.
Datorinţă, substantiv
Sinonime:
datorie, îndatorire, însărcinare, obligaţie, sarcină.
Forţat, adjectiv
Sinonime:
afectat, artificial, brutal, concertat, deschis cu forța, fals, impus, nefiresc, nenatural, obligat, obligatoriu, silit, silnic, sofistic, spart, stricat, violent.
Necesarmente, adverb
Sinonime:
fatal, fatalmente, indispensabil, inevitabil, în mod necesar, în mod obligatoriu, morţiş, musai, neapărat, negreşit, numaidecât, obligatoriu.
Surucluit, adjectiv
Sinonime:
(regional) constrâns, obligat.
Scadent (scadentă), adjectiv
Sinonime:
(despre datorii, obligații) ajuns la termenul de plată, ajuns la termenul prevăzut, care trebuie achitat, care trebuie onorat.
Scutit, adjectiv
Sinonime:
adăpostit, apărat, dispensat (de o obligație), eliberat (de îndatoriri), ferit, ocrotit, păzit, protejat, sigur.
Nelipsit, adverb
Sinonime:
continuu, încontinuu, întruna, mereu, morțiș, musai, neapărat, necontenit, necurmat, negreșit, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, numaidecât, obligatoriu, permanent, pururi, veșnic.
Recerinţă, substantiv
Sinonime:
cerință, exigență, imperativ, necesitate, nevoie, obligație, pretenție, trebuință.
Nesmintit, adjectiv
Sinonime:
fix, imobil, neabătut, neclintit, nemișcat, neschimbat, stabil. Nesmintit, adverb
Sinonime:
constant, desigur, exact, fără abatere, fără schimbare, indiscutabil, în mod regulat, morțiș, musai, neapărat, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, numaidecât, obligatoriu, precis, riguros, sigur.
Neeluctabil, adjectiv
Sinonime:
fatidic, iminent, imperios, implacabil, indispensabil, ineluctabil, inevitabil, insurmontabil, obligatoriu, primordial.
Nepristan, adverb
Sinonime:
(învechit) continuu, curând, devreme, fără încetare, fuga, grabnic, imediat, iute, încontinuu, îndată, întruna, mereu, morțiș, musai, neapărat, necontenit, necurmat, negreșit, neîncetat, neîntârziat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, numaidecât, obligatoriu, permanent, pururi, rapid, repede, veșnic, (variantă) napristan.
Arierat (arierate), substantiv
Sinonime:
datorie, impozit restant, obligație financiară neonorată, rest de plată, restanță.
Îndatorință, substantiv
Sinonime:
(învechit) datorie, îndatorire, însărcinare, obligație, sarcină.
Șerbire, substantiv
Sinonime:
(învechit) servitute; (figurat) angajament, îndatorire, obligație.
Nevoinţă, substantiv
Sinonime:
anevoință, belea, bucluc, caznă, cerință, chin, dandana, dificultate, efort, exigență, forțare, greutate, impas, impediment, imperativ, inconvenient, încurcătură, lipsă, mizerie, muncă, năpastă, neajuns, necaz, necesitate, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, obligație, obstacol, opreliște, osteneală, pacoste, piedică, pocinog, pretenție, rău, sărăcie, sforțare, silință, stavilă, strădanie, străduință, supărare, trebuință, trudă, zbatere.
Indispensabilitate, substantiv
Sinonime:
imperativitate, necesitate, obligativitate.
Coobligație, substantiv
Sinonime:
obligație mutuală.
Inevitabil (inevitabilă), adjectiv
Sinonime:
cert, fatal, fatidic, iminent, imperios, implacabil, inconturnabil, indispensabil, ineluctabil, inexorabil, infailibil, inseparabil, neapărat, neevitabil, obligatoriu, sigur.
Trebuinţă, substantiv
Sinonime:
cerință, exigență, folos, imperativ, necesitate, nevoie, obligație, pretenție, solicitare, utilitate, (figurat) comandament, (învechit și popular) treabă, (învechit și regional) lipsă, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) polză, (învechit) recerință, (popular) priință.
Recunoscător, adjectiv
Sinonime:
îndatorat, obligat, redevabil, (învechit) mulțumitor.
Redevabil, adjectiv
Sinonime:
dator, debitor, îndatorat, obligat, recunoscător, tributar.
Niştotă, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
cerință, exigență, imperativ, lipsă, mizerie, necesitate, nevoie, obligație, penurie, pretenție, sărăcie, scumpete, trebuință.
Dispensat, adjectiv
Sinonime:
scutit (de o obligație).
Irefuzabil, adjectiv
Sinonime:
irecuzabil, obligatoriu.
Exigibil, adjectiv
Sinonime:
ineluctabil, necesar, obligatoriu, revendicabil, (variantă) esigibil.
Forțamente, adverb
Sinonime:
cu forța, forțat, în mod forțat, în mod necesar, necesar, obligatoriu, prin constrângere, riguros.
Obligament, substantiv (învechit)
Sinonime:
obligație, (învechit și regional) oblegământ, (învechit și regional) obligământ.
Legătuială, substantiv (popular)
Sinonime:
acord, alianță, angajament, condiție, înțelegere, învoială, obligație, pact, (variantă) legădueală.
Legătuință, substantiv
Sinonime:
angajament, angajare, învoială, laț, legătură, obligație, pact, tratat, unire.
Trebui, verb
Sinonime:
a avea ca necesitate, a avea nevoie, a avea obligația, a avea, a cadra, a constitui o necesitate, a dori, a face, a fi dator, a fi necesar (util), a fi nevoie, a fi obligatoriu, a fi posibil, a fi, a folosi, a se cădea, a se cere, a se cuveni, a se impune, a urma, a-i fi necesar, a-i fi pe plac, (învechit și popular) a căuta, (învechit) a privi, (învechit) a se dostoi, (învechit) a trebălui, (regional) a trăbui, (regional) a trâbui, (regional) a treabui, (regional) a treboi, (regional) a tribui, (regional) a trubui.
Musai, adverb
Sinonime:
chiar, cu insistență, cu încăpățânare, e absolut necesar, măcar, morțiș, neapărat, negreșit, numaidecât, obligatoriu, trebuie, (învechit și regional) nepristan, (învechit și regional) nesmintit, (învechit și regional) numai, (învechit) nelipsit, (rar) necesarmente.
Întrebuinţare, substantiv
Sinonime:
aplicare, aplicație, atribuție, consum, consumare, consumație, folosință, folosire, menire, practicare, purtare, purtat, servire, utilizare, uz, uzură, (învechit) abuz, (învechit) apucătură, (învechit) întrebuințire, (învechit) obicei, (învechit) obligativitate, (învechit) trebuință, (învechit) uzaj.
Redevență, substantiv
Sinonime:
annată, cens, contribuţie, cotă, datorie, drept, impozit, obligație, rentă, taxă, tribut, zeciuială.
Nevoire, substantiv (învechit)
Sinonime:
cerință, chin, chinuire, constrângere, dificultate, efort, exigență, greutate, imperativ, împotrivire, îngrijire, necesitate, nevoie, obligație, păgubire, pretenție, suferință, trebuință.
Constrâns, adjectiv
Sinonime:
forțat, obligat, silit, (învechit) asuprit. Constrâns, substantiv
Sinonime:
asuprire, silire.
Nepărăsit, adverb (învechit)
Sinonime:
continuu, fără odihnă, mereu, neîncetat, neîntrerupt. Nepărăsit, adjectiv
Sinonime:
neabandonat, nelăsat în părăsire, (învechit) obligatoriu.
Incumba, verb
Sinonime:
(despre sarcini, obligații) a afera, a fi impus, a reveni, a se impune, (variantă) a încumba.
