Vrăjitor, substantiv
Sinonime:
alchimist, aruspice, astrolog, augur, cartomancian, chiromant, clarvăzător, divinator, exorcist, fachir, fetișist, invocator, mag, magician, medium, necromant, preot, profet, șaman, șarlatan, taumaturg, vaticinator, vindecător, vizionar, (învechit) vâlfă; (popular) descântător, fermecător, vraci; (regional) farmazon, (Transilvania) șișcoi.
Astrolog, substantiv masculin
Sinonime:
astronom, cititor în stele, mag, magician, vrăjitor, (învechit) matematic, (învechit) stelar, (popular) filozof, (popular) solomonar, (popular) zodier.
Boscoană, substantiv feminin (regional) Sinonime:
farmec, făcătură, vrajă, vrăjitorie, magie, descântec, (popular) bolmoajă.
Cabală, substantiv feminin Sinonime:
uneltire, intrigă, aranjament, complot, conjuraţie, conspiraţie, maşinaţie; magie, spiritism, făcătură, vrăjitorie.
Fapt, substantiv neutru
Sinonime:
întâmplare, eveniment, acţiune, faptă, act, caz, fenomen; (popular) vrajă, farmec, descântec, magie, scarlatină, vrăjitorie.
Făcut, substantiv neutru
Sinonime:
farmec, făcătură, fermecătură, vrajă, blestem, destin, soartă, ursită, fatalitate, confecţionare, gătit, descântec, magie, menire, noroc, predestinare, vrăjitorie, zodie.
Fermecătură, substantiv feminin
Sinonime:
fermecătorie, descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.
Iluzionist (iluzionistă), substantiv masculin și feminin
Sinonime:
fachir, magician, prestidigitator, scamator, vrăjitor, (familiar) panglicar, (învechit) cabaz, (regional) boscar.
Legătură, substantiv feminin
Sinonime:
acord, angajament, aranjament, armură, bandaj, basma, boccea, coardă, combinație, comunicație, contact, contract, convenție, cravată, descântec, farmec, faşă, frânghie, funie, împreunare, îndatorire, înlănțuire, înţelegere, învoială, învoire, lanţ, legământ, legătoare, magie, mănunchi, nex, obligație, pact, pansament, raport, referință, relaţie, sarcină, sfoară, testemel, tifon, tranzacție, unire, unitate, vrajă, vrăjitorie, (grecism învechit) schesis, (livresc) contingență, (rar) snop, (rar) suită, (regional) smoc, (filozofie) (legătură universală) interdependență, (fizică) (legătură conductivă) legătură galvanică; (chimie) (legătură covalentă) covalență, (legătură de hidrogen) punte de hidrogen, (legătură electrovalentă) electrovalență, (legătură heteropolară) electrovalență, (legătură homeopolară) covalență, (legătură ionică) electrovalență.
Mag, substantiv masculin
Sinonime:
astrolog, filozof, învățat, magician, scamator, vrăjitor; (biserică) (învechit) vâlfă, rege din Orient; (figurat) sol, vestitor; magnetofon.
Magic (magică), adjectiv
Sinonime:
cabalistic, captivant, divinator, esoteric, ezoteric, fascinant, fascinator, feeric, fermecat, fermecător, încântător, minunat, miraculos, misterios, năzdrăvan, ocult, taumaturgic, vrăjit, vrăjitor, vrăjitoresc, (învechit) etonant, (învechit) maghicesc, (popular) fermecătoresc, (popular) măiestresc, (variantă) (învechit) maghic.
Magician, substantiv masculin Sinonime:
vrăjitor; (popular) solomonar; scamator, iluzionist.
Magie, substantiv feminin Sinonime:
vrăjitorie, vrajă; (popular) solomonie, farmece, fermecătură, fermecătorie; (figurat) farmec, captivare, fascinaţie, încântare.
Măiestrie, substantiv feminin
Sinonime:
abilitate, aparat ingenios, artă, complot, conjurație, conspirație, creație (artistică), dar, descântec, dexteritate, dibăcie, farmec, favoare, grație, har, ingeniozitate, instrument, intrigă, inventivitate, iscusinţă, îndemânare, lucrare, magie, mașinație, meserie, meşteşug, operă, pricepere, stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, știință, talent, tertip, truc, unealtă, uneltire, viclenie, vicleșug, virtuozitate, vrajă, vrăjitorie.
Mângâietor (mângâietoare), adjectiv
Sinonime:
afectuos, alinător, alintător, amăgitor, consolator, desfătător, dezmierdat, dezmierdător, drag, drăgăstos, duios, fermecător, iubitor, încântător, încurajator, măgulitor, plăcut, tandru, vrăjitor, (figurat) cald, (învechit și regional) mângâitor, (învechit) mângâios, (rar) consolant, (variantă) măngăitor, (variantă) măngănietoriu, (variantă) măngâietor, (variantă) mângăietor, (variantă) mângăitor.
Năzdrăvan (năzdrăvană), adjectiv Sinonime:
ciudat, fermecat, magic, vrăjitoresc; hazliu, glumeţ, poznaş, spiritual, vesel, ghiduş, mucalit.
Solomonar, substantiv masculin Sinonime:
vrăjitor, mag.
Solomonie, substantiv feminin Sinonime:
vrăjitorie, farmec; vicleşug, şiretlic.
Vraci, substantiv masculin (popular)
Sinonime:
doctor, medic, tămăduitor, vrăjitor.
Vrajă, substantiv feminin Sinonime:
farmece, vrăjitorie, descântec; farmec, încântare, desfătare.
Incantație (incantații), substantiv feminin
Sinonime:
magie, vrajă, vrăjitorie.
Descântător, substantiv
Sinonime:
vrăjitor.
Descântătură, substantiv
Sinonime:
descântare, descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.
Farmazon, substantiv
Sinonime:
vrăjitor, vraci; (figurat) om șiret, om viclean.
Farmazonie, substantiv
Sinonime:
descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.
Făcătură, substantiv
Sinonime:
boscoană, cabală, descântec, farmec, făcut, fermecătorie, magie, vrajă, vrăjitorie; plastografie, fals în acte.
Fermecător, substantiv
Sinonime:
vrăjitor.
Fermecătoresc, adjectiv
Sinonime:
(învechit) de fermecător, magic, vrăjitoresc.
Fermecătorie, substantiv
Sinonime:
fermecătură, descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.
Ocultism, substantiv
Sinonime:
alchimie, astrologie, cabală, chiromanție, divinație, ezoterism, fermecătorie, geomanție, hermetism, iluzionism, incantație, magie, necromanție, ocultistică, sortilegiu, spiritism, taumaturgie, teurgie, vrăjitorie.
Solomonărie, substantiv
Sinonime:
descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.
Taumaturg, substantiv
Sinonime:
alchimist, făcător de minuni, magician, necromant, vrăjitor.
Năprătitură, substantiv
Sinonime:
descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.
Șaman, substantiv
Sinonime:
mag, marabu, preot, psihopomp, vrăjitor.
Râvnitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
aspirație, descântec, dor, dorință, farmec, magie, năzuință, poftă, pornire, râvnă, tendință, vis, vrajă, vrăjitorie.
Făcaș, substantiv (regional și învechit)
Sinonime:
vrăjitor.
Măiestresc, adjectiv (învechit)
Sinonime:
intrigant, magic, miraculos, șiret, vrăjitoresc.
Conjurator, substantiv (învechit)
Sinonime:
complotist, conspirator; exorcist, magician, vrăjitor.
Fascinator, adjectiv
Sinonime:
atractiv, fascinant, halucinant, hipnotizator, încântător, magic, magnetic, seducător, vrăjitoresc.
Șarmeur, substantiv
Sinonime:
magician, seducător, vrăjitor.
Alchimie, substantiv
Sinonime:
analiză subtilă, chimie, hermetism, iatrochimie, subtilitate, știință hermetică, vrăjitorie, (învechit) alhimie.
Alchimist, substantiv
Sinonime:
adept, filozof, magician, vrăjitor, (învechit) alhimist.
Necromanție, substantiv
Sinonime:
divinație, magie, ocultism, spiritism, vrăjitorie, (învechit) necromancie, (învechit) necromandie.
Necromant, substantiv
Sinonime:
magician, necromancian, spiritist, vrăjitor, (învechit) devin, (învechit) necroman, (învechit) necromand.
Devin, substantiv (învechit)
Sinonime:
anunțător, astrolog, augur, cartomancian, cartomant, chiromant, clarvăzător, geomant, ghicitor, mag, magician, mediu, medium, necromancian, necromant, oracol, profet, vaticinator, vizionar, vrăjitor.
Jetatură, substantiv
Sinonime:
magie, sortilegiu, vrajă, vrăjitorie.
Exorcist, substantiv
Sinonime:
cabalist, mag, magician, mare preot, taumaturg, vrăjitor, (învechit) conjurator.
Bosconitură, substantiv (regional)
Sinonime:
bâlbâire, bolboroseală, bolborosire, bolborosit, descântec, farmec, magie, vorbire nedeslușită, vrajă, vrăjitorie.
Drobarimos, substantiv (argotic)
Sinonime:
farmece, ghicit (în cărți), vrăjitorii, (argotic) drobariseală.
