Vecinătate, substantiv
Sinonime:
apropiere, contiguitate, împrejurime, jur, preajmă, (livresc) proximitate, (popular) megieșie, (prin Transilvania) preabăt, (regional) meleag; (învechit) iobăgie, împrejmuire, împrejur, prejmet, prejmuire, rumânie, șerbie, vecinie, (livresc) servitute, (rar) servaj.
Aproape, adverb Sinonime:
în apropiere, lângă, în preajmă, în vecinătate; cam, mai, aproximativ.
Apropiat (apropiată), adjectiv Sinonime:
din vecinătate, din apropiere; prietenos, intim, afabil, cordial; cunoscut.
Context, substantiv neutru
Sinonime:
text; ambianţă, mediu, situaţie, vecinătate, caz, circumstanţă, condiţie, conjunctură, ipostază, împrejurare, postură, poziţie, stare.
Preajmă, substantiv feminin Sinonime:
împrejurime, vecinătate, apropiere.
Proximitate, substantiv feminin Sinonime:
apropiere, vecinătate.
Rumânie, substantiv feminin (învechit) Sinonime:
șerbie, iobăgie, vecinătate.
Servitute, substantiv feminin
Sinonime:
aservire, atârnare, captivitate, constrângere, convenţie, datorie, dependență, forță, iobăgie, îndatorire, înrobire, obligaţie, robie, rumânie, sclavie, servitudine, silă, silnicie, subjugare, subordonare, supunere, șerbie, vecinătate, vecinie, violență.
Împrejurime (împrejurimi), substantiv feminin
Sinonime:
preajmă, vecinătate, împrejmuire, perimetru, apropiere.
Apropiere, substantiv feminin
Sinonime:
împrejurime, jur, preajmă, vecinătate, proximitate; potrivire.
Prejmet, substantiv
Sinonime:
apropiere, împrejurime, jur, preajmă, vecinătate.
Prejmuire, substantiv
Sinonime:
apropiere, împrejurime, jur, preajmă, vecinătate.
Megieşie, substantiv
Sinonime:
proximitate, vecinătate.
Servaj, substantiv
Sinonime:
(în evul mediu) captivitate, constrângere, dependență, iobăgie, jug, opresiune, rumânie, sclavaj, servitudine, șerbie, vecinătate, vecinie.
Preabăt, substantiv
Sinonime:
(regional) apropiere, împrejurime, jur, preajmă, vecinătate.
Vecinie, substantiv (învechit)
Sinonime:
iobăgie, rumânie, servitute, șerbie, vecinătate, (rar) servaj.
Contiguitate, substantiv
Sinonime:
apropiere, proximitate, vecinătate.
Promiscuitate, substantiv
Sinonime:
amestec, coabitare penibilă într-un spațiu restrâns, conviețuire în imoralitate, familiaritate, proximitate, vecinătate.
Învecina, verb
Sinonime:
a avea un hotar comun, a deveni vecin, a locui în vecinătate, a se face megieș, a se mărgini, a sta alături; (învechit și regional) a se hotărî, a se hotărnici, a se megieși; (învechit) a se răzeși, a se răzi, a se răzori, a se sinorisi, a se țărmuri.
Învecinare, substantiv
Sinonime:
vecinătate, (învechit) megieșie.
Vecinime, substantiv (învechit)
Sinonime:
împrejurime, vecinătate.
