Turc (turcă)
Turc
(turcă),
adjectiv
Sinonime
:
turcesc;
(învechit)
osman,
osmanic,
osmanlâu,
osmănesc,
otoman,
otomanicesc,
otomănesc,
păgân,
păgânesc.
Turcă
Turcă,
substantiv
feminin
Sinonime
:
limba
turcească.
Turcafleț
Turcafleț,
substantiv
Sinonime
:
(argou)
fraier,
naiv.
Turcalău
Turcalău,
substantiv
(regional)
Sinonime
:
turc.
Turcaleț
Turcaleț,
substantiv
Sinonime
:
turculeț,
zmeu
turcesc.
Țurcălie
Țurcălie,
substantiv
(regional)
Sinonime
:
(regional)
născătoare,
(regional)
țurcă.
Turcăranie
Turcăranie,
substantiv
(regional)
Sinonime
:
turcime.
Turcarete
Turcarete,
substantiv
Sinonime
:
(botanică)
măseaua-ciutei.
Turcățăl
Turcățăl,
substantiv
Sinonime
:
(botanică)
holbură,
torcățăl,
turcățel.
Bimbaşă (bimbași)
Bimbaşă
(bimbași),
substantiv
masculin
(învechit)
Sinonime
:
colonel
(în
armata
turcă);
comandant,
căpetenie,
conducător,
cap,
şef,
ştab;
boss,
patron;
(variantă)
bimpașă.
Turculeţ
Turculeţ,
substantiv
masculin
Sinonime
:
(botanică)
floarea-paștelui,
floarea-paștilor,
floarea-păsărilor
floarea-vântului-galbenă,
găinușă,
gălbenele,
păștiță;
(ornitologie)
sticlete;
copil
de
turc,
turc,
turcaleț.
Capră (capre)
Capră
(capre),
substantiv
feminin
Sinonime
:
(zoologie)
(capră
de
munte)
capră-neagră,
capră-sălbatică;
(joc
popular
tradiţional
dansat
de
Anul
Nou)
(articulat)
(popular)
brezaia,
turca;
(suport
de
tăiat
lemne)
(regional)
măgar,
(Moldova
şi
Bucovina)
crăcană;
(suport
de
lemn)
căprior;
cleşte;
cumpănă;
(capra-dracului)
berbecel,
lupul-vrăbiilor,
mărăcinar,
pietroşel,
sfrâncioc;
cobilă,
compas,
grec;
(capră-nemţească)
calcea-calului;
(la
plural)
arşic.
Climpuş
Climpuş,
substantiv
Sinonime
:
arbiu,
ţurcă.
Turcism
Turcism,
substantiv
Sinonime
:
împrumut
din
limba
turcă.
Liță
Liță,
substantiv
Sinonime
:
chip,
față,
leliță,
țurcă;
cablu
electric.
Turc
Turc,
substantiv
Sinonime
:
(glumeț)
turcalete,
(învechit
și
popular)
necredincios,
(învechit
și
regional)
ciutac;
(învechit)
osman,
osmangiu,
osmanlâu,
otoman,
păgân,
șalvaragiu.
Turci
Turci,
verb
Sinonime
:
a
asimila
cu
populația
turcă,
a
converti
la
islamism,
a
deveni
turc,
(învechit
şi
popular)
a
se
păgâni;
a
se
ameţi,
a
se
chercheli,
a
se
îmbăta,
a
se
turmenta.
Turci,
substantiv
Sinonime
:
(botanică)
păpădie.
Turcie
Turcie,
substantiv
(învechit)
Sinonime
:
limba
turcă.
Celichiu
Celichiu,
substantiv
(regional)
Sinonime
:
(joc
de
copii)
popic,
țurcă.
Linkuri utile
Dicţionarul limbii române în format electronic
Dicționar de anagrame
Dicționar de paronime
Formular de contact
Căutări recente
Presupuitor
Cartofor
Turcă
Acord
Gălbinet
Reconfortator
Reacție
Autohton
Muţitură
Excelenţă
Ticăloşie
Inalienabil
Prisositor
Leşina
Ambiguu
Incasabil
Intelectuală
Dioc
Păzea
Tihnit
Necoaptă
Înlesnire
Constant
Act
Iarbă-de-pe-marginea-căii
Sfacel
Martor
Viers
Orbita
Dâră
Evzon
Insensibilizare
Floc
Abjecțiune
Disperant
Marginalitate
Autocalomniere
Căutare
Zuui
Prânzare
încununa
Ieftin
Mozi
Puntea-umărului
Etnosociologie
Aselghicesc
Neafectare
Domestic
Cociorvă
Desposeda
Orăşeniza
Afirmaţie
Folie
Făcăleţ
Inventa
Hordeolum
Văietare
Tămândare
Consort
Dezolare
Blândă
Comediant
Dejmui
Prădat
Renaştere
Nefolosit
Necuratul
Succes
Savura
Hărăcit
Viforatic
Medievală
Proporţionat
Discret
Deopotrivă
Meserere
Subvenţiona
Blocaj
Aservi
Ruptul
Sărăcăcios
Recunoscător
Strânsoare
Mângâietor
Acuatintă
Alb
Intercurent
Păstoricesc
Libret
Necurgător
Blagorodnie
Obliterare
şpriţ
Poziție
Deforma
Supravia
Căscioară
Lent
Numeros
Anchilostomiază
Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie
RSS