Trimitere, substantiv
Sinonime:
comunicare, expediere, înaintare, transmitere, trimis, (variantă) trimetere.
Expediere, substantiv
Sinonime:
analizare superficială, expediție, înaintare, tratare superficială, trimis, trimitere, (familiar) descotorosire, (familiar) îndepărtare, (învechit) expeduire, (variantă) expediare.
Denotaţie, substantiv
Sinonime:
(logică) sferă; semnificaţie, desemnare; referință, trimitere.
Expediţie, substantiv
Sinonime:
expediere, trimitere, transmitere; aventură, cruciadă, excursie, explorație, voiaj.
Adnotațiune, substantiv
Sinonime:
adiție, adnotare, adnotație, antet, apostilă, asterisc, comentariu, critică, exegeză, explicație, glosă, letrină, mențiune, notă, observație, referință, remarcă, scolie, subsol, trimitere.
Licențiere, substantiv
Sinonime:
concediere, destituire, destituție, disponibilizare, excluziune, lock-out, revocație, trimitere în șomaj.
Transmitere, substantiv
Sinonime:
comunicare, depunere, difuzare, emitere, împărtășire, înaintare, încredințare, înmânare, predare, prezentare, propagare, răspândire, remitere, transfer, transmisiune, trecere, trimitere, (învechit) paradosire, (învechit) paradosit, (învechit) teslimarisire, (învechit) teslimat, (învechit) teslimatisire, (turcism învechit) teslim.
Proftaxire, substantiv (învechit)
Sinonime:
expediere, trimitere.
Tremetere, substantiv (învechit)
Sinonime:
trimitere.
Purcedere, substantiv
Sinonime:
naștere, obârșie, origine, plecare, pornire, proveniență, trimitere, (învechit și popular) purces, (învechit) purcezătură, (variantă) (regional) purcedire.
Trimițătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
trimitere, (învechit) tremesătură.
