Transcendență, substantiv
Sinonime:
perfecțiune, superioritate.
Transcendental (transcendentală), adjectiv Sinonime:
metafizic, abstract, conceptual.
Aprioric (apriorică), adjectiv
Sinonime:
(filozofie) a priori, transcendental.
Apriorism, substantiv
Sinonime:
(filozofie) transcendentalism.
Superior (superioară), adjectiv
Sinonime:
arogant, înalt, distins, divin, dominant, emerit, eminent, excelent, incomparabil, selecţionat, fin, (livresc) preeminent, preponderent, deosebit, evoluat, orgolios, perfect, ridicat, suveran, suprem, transcendent.
Metafizic, adjectiv
Sinonime:
abstract, ideal, platonic, supranatural, teologic, teoric, transcendent, (învechit) metafizicesc.
Metafizicesc, adjectiv
Sinonime:
metafizic, transcendent.
Superioritate, substantiv
Sinonime:
avantaj, caracter superior, condescendență, preeminenţă, preponderență, prepotență, supremație, suzeranitate, transcendență.
Sublimitate, substantiv
Sinonime:
desăvârşire, elevație, grandoare, perfecţiune, transcendență.
Excelență, substantiv
Sinonime:
alteță, calitate, eminență, înălțime, maiestate, perfecțiune, preeminență, superioritate, transcendență; (variante învechite) celenție, ecțelenție, escelencie, escelență, escelenție, escelință, eselență, eselenție, eselință, excelenție, exelensie, exelență, exelenție, exțeleanție, exțelenție.
Kantism, substantiv
Sinonime:
(filozofie) criticism kantian, idealism critic, idealism transcendental, kantianism.
Extralumesc, adjectiv
Sinonime:
nenatural, transcendental.
