Tipi, verb
Sinonime:
a constrânge, a face, a forţa, a obliga, a sili.
Tipic, substantiv neutru Sinonime:
obicei, tradiţie; normă, regulă. Țipic, substantiv (regional)
Sinonime:
cipic, gheată, pantof.
Tipic (tipică), adjectiv Sinonime:
specific, caracteristic, propriu, distinct, particular.
Tipicar, adjectiv
Sinonime:
formalist, maniac, meticulos, pedant, rutinar, rutinier, scrupulos, (învechit și regional) paretcar, (învechit) pedantic, (rar și familiar) tabietliu.
Tipicărie, substantiv
Sinonime:
acribie, conștiinciozitate, exigență, manie, meticulozitate, pedanterie, rigurozitate, scrupulozitate.
Tipicitate, substantiv
Sinonime:
exemplaritate, particularitate, reprezentativitate, specific, specificitate, tipism, unicitate, (învechit) peculiaritate.
Tipicui, verb (învechit)
Sinonime:
(despre tipic) a prescrie, a prevedea.
Tipism, substantiv
Sinonime:
specific, specificitate, tipicitate.
Tipiza, verb Sinonime:
a standardiza; a uniformiza, a generaliza.
Constrânge, verb
Sinonime:
a sili, a obliga, a impune, a face, a forţa, (livresc) a soma, a violenta, (popular) a silnici, (învechit şi regional) a strânge, (prin Banat) a tipi, (învechit) a asupri, a îndemna, a necesita, a pripi, a silui, a strâmtora, (figurat) a presa; a nevoi, a supune, a condamna, (popular) a osândi; a reduce.
Datină, substantiv feminin
Sinonime:
tradiţie, obicei, uzanţă, rânduiala; regulă, tipic, lege, fel, uz, (învechit şi popular) rând, (popular) dată, (învechit şi regional) pomană, (regional) orândă, (Transilvania) sucă, (prin Banat) zacon, (învechit) pravilă, predanie, şart, tocmeală, (turcism învechit) adat; cutumă.
Definitoriu (definitorie), adjectiv
Sinonime:
caracteristic, definitor, definițional, distinct, distinctiv, dominant, elocvent, particular, propriu, reprezentativ, specific, tipic, (învechit) însușit.
Distinctiv (distinctivă), adjectiv
Sinonime:
caracteristic, deosebitor, specific, tipic, propriu, particular.
Lege, substantiv feminin
Sinonime:
acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.
Meticulos (meticuloasă), adjectiv Sinonime:
scrupulos, conştiincios, serios, corect; migălos, minuţios, atent, tipicar.
Norma, verb
Sinonime:
a aranja, a fixa, a legifera, a orândui, a reglementa, a stabili. Normă, substantiv feminin
Sinonime:
canon, cartă, cod, convenție, criteriu, cutumă, directivă, dispoziție, indicație, instrucțiune, îndrumare, învățătură, lege, model, normativ, precept, prescripție, prevedere, principiu, protocol, rânduială, recomandare, regulă, standard, tipic, (învechit și regional) rost, (învechit) mărturie, (învechit) porunceală, (învechit) poruncită, (învechit) pravilă, (învechit) prescript, (învechit) regulativ, (învechit) tocmeală, (popular) poruncă, (rar) semn.
Particular (particulară), adjectiv
Sinonime:
aparte, caracteristic, confidențial, definitoriu, deosebit, distinct, distinctiv, domestic, dominant, exclusiv, idiosincrasic, individual, intim, neoficial, original, personal, privat, propriu, singular, special, specific, subiectiv, sui-generis, tipic, (învechit) însușit, (învechit) obrăzalnic, (învechit) particularistic, (învechit) particularnic, (învechit) partnic, (învechit) părtnicesc, (învechit) personalicesc, (învechit) personalnic, (variantă învechită) particolar, (variantă învechită) particoler, (variantă învechită) particulare, (variantă învechită) particuler, (variantă învechită) particulier.
Particularitate, substantiv feminin
Sinonime:
atribut, calitate, caracter (particular), caracteristică, circumstanță particulară, detaliu, individualitate, însușire, notă distinctivă, originalitate, particularism, proprietate, semn, singularitate, specialitate, specific, specificitate, tipicitate, trăsătură caracteristică, (figurat) amprentă, (figurat) marcă, (figurat) pecete, (figurat) sigiliu, (figurat) timbru, (regional) însușietate.
Protocol, substantiv neutru
Sinonime:
acord, act, catastif, ceremonial, ceremonie, condică, convenţie, document, etichetă, fast, pompă, proces-verbal, rânduială, registru, regulă, ritual, tipic, tratat, (învechit și regional) potrocol, (învechit) politică, (rar) rit.
Reprezentativ (reprezentativă), adjectiv
Sinonime:
alegoric, caracteristic, clasic, emblematic, expresiv, grăitor, ilustrativ, intelectual, parlamentar, semnificativ, simbolic, specific, tipic, (livresc) exponenţial.
Rit, substantiv neutru Sinonime:
ritual, rânduială, tipic, obicei, ceremonial; confesiune, religie, cult.
Ritual, substantiv neutru Sinonime:
rit, ceremonial, rânduială, obicei, tipic.
Rânduială, substantiv feminin Sinonime:
ordine, şir, regulă, obicei, datină, lege, canon, normă, dispoziţie, directivă; ceremonial, protocol, rit, ritual, tipic.
Rutinar, substantiv masculin
Sinonime:
bucher, conservator, rutinier, tipicar, tradiţionalist, (învechit și regional) paretcar. Rutinar, adjectiv
Sinonime:
automatizat, convențional, habitual, monoton, protocolar, repetitiv, rutinier, șablonizat, tipicar.
Simptomatic (simptomatică), adjectiv
Sinonime:
accidental, caracteristic, incidental, indicativ, întâmplător, ocazional, revelator, semnificativ, sporadic, tipic, (figurat) grăitor.
Specific (specifică), adjectiv Sinonime:
caracteristic, propriu, tipic, distinct, special, particular, unic.
Standardiza, verb
Sinonime:
a conforma, a face stereotip, a limita la un standard, a norma, a normaliza, a raționaliza, a regulariza, a sistematiza, a șabloniza, a tipiza, a uniformiza.
Standardizat (standardizată), adjectiv
Sinonime:
banal, comun, normalizat, standard, stereotip, tipizat, unificat, uniformizat.
Şcolăresc (şcolărească), adjectiv Sinonime:
după tipic, sistematic, progresiv; simplu, pe înţeles; (figurat) simplist.
Uzanţă, substantiv feminin
Sinonime:
convenienţă, convenție, cutumă, datină, normă, obicei, practică uzuală, rânduială, regulă, tipic, uz, (învechit) şart.
Acribie, substantiv
Sinonime:
conştiinciozitate, exigență, meticulozitate, rigurozitate, scrupulozitate, seriozitate, (familiar și depreciativ) tipicărie.
Cipici, substantiv la plural
Sinonime:
(la plural) ciupici, țipici, balerini; (la plural) opinci, târlici.
Clorură, substantiv
Sinonime:
(chimie, farmacie) (clorură de amoniu) (popular) ţipirig; (clorură de etil) chelen; (clorură de metil) clormetan; (clorură de metilen) diclormetan; (clorură de polivinil) policlorură de vinil; (clorură de poliviniliden) policlorură de viniliden; (clorură de sodiu) sare; (clorură de viniliden) dicloretilenă; (clorură mercurică) sublimat corosiv; (clorură mercuroasă) calomel.
Conştiinciozitate, substantiv
Sinonime:
acribie, exigenţă, meticulozitate, rigurozitate, scrupulozitate, (familiar şi peiorativ) tipicărie.
Revelator, adjectiv
Sinonime:
divulgativ, semnificativ, simptomatic, tipic, (învechit) revelatoriu, (învechit) spunător.
Revelator, substantiv
Sinonime:
(fizică) developant, developator, pirocatechină, (variantă) revelatoriu.
Exemplar (exemplară), adjectiv
Sinonime:
edifiant, ireproşabil, moral, onest, perfect, reprezentativ, tipic.
Scrupulozitate, substantiv
Sinonime:
acribie, acuratețe, atenție, cinste, conștiinciozitate, corectitudine, exactitate, exigență, grijă, meticulozitate, migală, migăleală, minuție, minuțiozitate, probitate, rigurozitate, (familiar și depreciativ) tipicărie, (învechit) scumpete, (popular) piguleală, (popular) scumpătate, (regional) migoroșeală, (regional) milcoșeală.
Simbolic, adjectiv
Sinonime:
alegoric, aluziv, caracteristic, emblematic, expresiv, metaforic, mistic, reprezentativ, spiritual, tipic.
Individualizare, substantiv
Sinonime:
caracterizare, izolare, particularizare, personalizare, singularizare, tipizare.
Tabietliu, adjectiv
Sinonime:
maniac, meticulos, pedant, scrupulos, tipicar, (învechit) tabietgiu, (învechit) tabietos, (regional) tabetliu, (variantă) tabietiu.
Însușit, adjectiv
Sinonime:
(învechit) caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, specific, tipic.
Emblematic, adjectiv
Sinonime:
alegoric, reprezentativ, simbolic, tipic.
Atributiv, adjectiv
Sinonime:
caracteristic, singular, tipic; predicativ.
Unicitate, substantiv
Sinonime:
anticonformism, exemplaritate, identitate, individualitate, originalitate, reprezentativitate, singularitate, specificitate, tipicitate, unitate.
Exemplaritate, substantiv
Sinonime:
originalitate, reprezentativitate, specificitate, tipicitate, unicitate.
Standardizare, substantiv
Sinonime:
banalizare, conformare, normalizare, normare, raționalizare, regularizare, șablonizare, tipizare, uniformizare.
Rigurozitate, substantiv
Sinonime:
acribie, asprime, constrângere, conștiinciozitate, exactitate, exactitudine, exigență, intransigență, meticulozitate, precizie, pretenție, rigoare, scrupulozitate, severitate, strășnicie, strictețe, (familiar și depreciativ) tipicărie, (figurat) duritate, (învechit) scumpătate, (învechit) strășnicire.
Topic, substantiv
Sinonime:
loc comun, poncif, subiect; (medicament) cataplasmă, liniment, remediu, sinapism, unguent. Topic, adjectiv
Sinonime:
adecvat, caracteristic, local, potrivit, specific, tipic, (învechit) topicesc.
Eugamie, substantiv
Sinonime:
fecundație normală, fecundație tipică.
Meticulozitate, substantiv
Sinonime:
acribie, atenție, conștiinciozitate, exactitudine, exigență, grijă, migală, migăleală, minuție, minuțiozitate, pedanterie, rigurozitate, scrupulozitate, străduință deosebită, (familiar și depreciativ) tipicărie, (popular) piguleală, (popular) scumpătate, (regional) migoroșeală, (regional) milcoșeală.
Pedanterie, substantiv
Sinonime:
afectație, meticulozitate (exagerată), paradă de erudiție, pedantism, prețiozitate, suficiență, tipicărie, vanitate, (familiar) savanterie, (familiar) savantlâc, (învechit și familiar) pedantlâc.
Paretcar, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
birocrat, tipicar.
Cipic, substantiv
Sinonime:
gheată (fină), pantof, papuc, (regional) chipic, (regional) ciupic, (regional) țipic.
