Testamentar, adjectiv
Sinonime:
(învechit) dietar, (învechit) testamentariu.
Testamentum, substantiv (învechit)
Sinonime:
testament.
Act, substantiv neutru Sinonime:
document, atestat, zapis, hrisov, uric, faptă, acţiune, realizare, buletin, certificat, constatare, contract, convenție, proces-verbal, testament, protocol, tratat.
Diată, substantiv feminin
Sinonime:
testament, prevedere testamentară.
Lege, substantiv feminin
Sinonime:
acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.
Dietar, adjectiv
Sinonime:
testamentar.
Ab intestat, locuțiune adverbială
Sinonime:
fără testament.
Moştenire, substantiv
Sinonime:
atavism, domeniu, ereditate, patrimoniu, succesiune, testament, tradiție, transmitere, (învechit și popular) moșie, (învechit și regional) miraz, (învechit și regional) moștină, (învechit și regional) rămășiță, (învechit) clironomie, (învechit) dostoianie, (învechit) leg, (învechit) moșnenie, (învechit) moștenie, (învechit) nemestnicie, (învechit) rămas.
Adiată, substantiv (învechit)
Sinonime:
decizie, prevedere testamentară, testament, (învechit) diată.
Legislaţie, substantiv
Sinonime:
cartă, constituție, convenție, drept, jurisprudență, lege, (învechit) legiuire, (învechit) testament, (variantă) legislațiune.
Testa, verb
Sinonime:
a face un testament, a lăsa, a lega, (învechit, în Transilvania) a testălui; a cerceta printr-un test, a controla, a examina, a experimenta, a face un test, a încerca, a proba, a supune unui test, a verifica; a provoca, a se măsura.
Închinare, substantiv
Sinonime:
acceptare, adorare, aplecare, aprobare, asfințit, capitulare, chefuire, consacrare, dedicare, dedicație, destinare, devotament, devotare, închinat, înclinare, ofertă, ofrandă, plecare, plecăciune, predare, prosternare, rugă, rugăciune, salutare, subjugare, supunere, toast, (învechit și regional) ocinaș, (învechit) adăpostire, (învechit) închinăciune, (învechit) închinătură, (învechit) lăsare prin testament, (învechit) molitvă, (învechit) odihnă, (învechit) renunțare la o slujbă, (învechit) rugare, (învechit) rugăminte, (rar) prosternație.
Ishod, substantiv (învechit)
Sinonime:
(Vechiul Testament) exod, ieșire.
