Terminaţie, substantiv
Sinonime:
capăt, coadă, coda, concluziune, desinenţă, extremitate, sufix, terminare.
Buză, substantiv feminin (figurat) Sinonime:
margine, limită, capăt, terminaţie; ascuţiş, tăiş, lamă; culme, geană, vârf, pisc, creastă. Buza, verb
Sinonime:
a olări, a teşi.
Cap, substantiv neutru
Sinonime:
ţeastă, craniu, căpăţână, (jargon) dovleac, glavă, tărtăcuţă, doxă, cutiuţă; căpătâi; (figurat) individ, ins, persoană, om; (figurat) minte, gândire, judecată, cugetare, cuget, raţionament, memorie; căpetenie, conducător, comandant, bulibaşă, şef, ştab, boss, patron, bonz; punct final, limită, extremitate, terminaţie, sfârşit, capăt, margine; început, frunte.
Capăt (capete), substantiv neutru
Sinonime:
punct final, margine, extremitate, limită, cap, terminaţie; fragment, rămăşiţă, bucată; (capete de lege, locuțiune) articole.
Sufix, substantiv
Sinonime:
afix, adăugire, terminație.
Desinenţă, substantiv
Sinonime:
(gramatică) afix, declinație, terminație.
Clauzulă, substantiv
Sinonime:
capăt, terminație, limită.
Finală, substantiv
Sinonime:
coda, codă, finalisma, joc final, terminație, ultima probă.
Cauda, substantiv
Sinonime:
(anatomie) coadă; (muzică) coda, final, terminație.
Terminare, substantiv
Sinonime:
absolvență, absolvire, consumare, epuizare, isprăvire, isprăvit, încetare, încheiere, închidere, lichidare, sfârșire, sfârșit, terminat, (învechit și regional) spargere, (învechit și regional) spart, (învechit) săvârșire, (popular) gătare, (popular) istovire, (popular) mântuire, (rar) terminație.
Dezinență, substantiv
Sinonime:
(gramatică) afix, flexiune, sufix, terminație, (învechit) desinință, (variantă) desinență.
