Supremaţie, substantiv feminin Sinonime:
preponderenţă, dominare, ierarhie supremă.
Hegemonie, substantiv feminin
Sinonime:
autoritate, dominare, dominație, prepotență, rol conducător, supremaţie.
Întâietate, substantiv feminin
Sinonime:
precădere, preponderență, prim rang, primat, primordialitate, prioritate, supremație, (desuet) întâiere, (învechit) întăință, (învechit) protie, (învechit) protimie, (învechit) protimisire, (învechit) protimisis, (învechit) protocatedrie.
Preeminenţă, substantiv feminin
Sinonime:
ascendenţă, dominație, predominanță, preponderență, superioritate, supremație.
Preponderenţă, substantiv feminin
Sinonime:
ascendenţă, întâietate, precădere, precumpănire, predominanță, predominare, predominație, primat, primordialitate, prioritate, superioritate, supremație, (învechit) predomnire, (învechit) preponderație, (învechit) protie, (învechit) protimie, (învechit) protimisire, (învechit) protimisis.
Control, substantiv
Sinonime:
expertiză, inspectare, inspecţie, revizie, verificare; cenzură, regulație, comandă, stăpânire, supraveghere; (medicină) vizită; dominaţie, supremaţie; (medicină) ortogenie, planificare familială.
Stăpânie, substantiv
Sinonime:
autoritate, calm, cârmuire, conducere, cumpăt, diriguire, dominare, dominaţie, domnie, fire, guvernare, hegemonie, putere, stăpânire, supremație.
Eminență, substantiv
Sinonime:
spirit dominant, supremație intelectuală; apofiză, ieșitură, proeminență, protuberanță, tuberozitate; colină, mamelon, monticul; (termen de adresare) excelență, cardinal, prelat.
Superioritate, substantiv
Sinonime:
avantaj, caracter superior, condescendență, preeminenţă, preponderență, prepotență, supremație, suzeranitate, transcendență.
Suzeranitate, substantiv
Sinonime:
absolutism, falocrație, omnipotență, predominanță, preponderență, superioritate, supremație, suveranitate.
Leadership, substantiv
Sinonime:
autoritate, comandament, dominație, hegemonie, predominanță, preeminență, supremație.
Puternicie, substantiv
Sinonime:
abuz, atotputernicie, autoritate, capacitate, dominare, dominaţie, exces, forţă, hegemonie, posibilitate, putere, putinţă, samavolnicie, silnicie, stăpânire, supremaţie.
Potestate, substantiv
Sinonime:
autoritate, dominare, dominație, hegemonie, putere, stăpânire, supremație.
Țiitură, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
autoritate, concubinaj, dominare, dominație, domnie, femeie ușuratică, hang, hegemonie, horă țigănească, hrană, ison, întreținere, loc de pândă, păstorire, putere, stăpânire, supremație, tărie, ținere, (regional) țiitorie.
Predominanță, substantiv
Sinonime:
hegemonie, precumpănire, predominare, predominație, preeminență, preponderență, prevalare, prevalență, prioritate, superioritate, supremație, (învechit) precelenție, (învechit) predomnire, (învechit) preponderație, (variantă) (regional) predominență.
Precelenție, substantiv (învechit)
Sinonime:
predominanță, preeminență, superioritate, supremație.
Sceptru, substantiv
Sinonime:
baston, demnitate, domnie, marotă, mărime, putere, superioritate, supremație, toiag, (istorie) buzdugan, (istorie) topuz, (învechit și popular) cârlig, (învechit și regional) țepter, (învechit) cârjă, (învechit) scheptru, (învechit) schiptru, (învechit) scriptru, (învechit) șchiptru, (învechit) șeptru, (învechit) vargă, (mitologie) caduceu, (regional) bât.
