Sine die, locuțiune adverbială
Sinonime:
de manieră indefinită, fără o dată precisă, ulterior.
Sine qua non, locuțiune adjectivală
Sinonime:
fără de care nu se poate, imperativ, indispensabil, necesar, (variantă) sine-qua-non.
Sineală, substantiv
Sinonime:
albastru, albăstreală, albăstrime, azur, claritate, limpezime, seninătate, ultramarin.
Sineață, substantiv (învechit)
Sinonime:
flintă, pușcă cu cremene, (învechit) sâneață.
Sinec, substantiv
Sinonime:
zori; (învechit) bătrânețe.
Sineca, verb
Sinonime:
a se închina, a se ruga.
Sinecdocă, substantiv
Sinonime:
(figură de stil) metonimie, hipalagă.
Sinecliză, substantiv
Sinonime:
(geologie) bazin sedimentar.
Sinedriu, substantiv
Sinonime:
consiliu bisericesc, (istorie) sanhedrin.
Sineli, verb
Sinonime:
a sinili.
Sineliu, adjectiv
Sinonime:
albăstriu, siniliu.
Sinereză, substantiv
Sinonime:
contracție, crasă, sinalefă, sinizeză.
Sinergie, substantiv
Sinonime:
asociație, asociere, federație, osmoză, sinergism.
Sineş, substantiv
Sinonime:
regină.
Sineși, pronume
Sinonime:
(învechit) sine.
Sinestezie, substantiv
Sinonime:
(medicină) sinalgezie, sinalgie, sinopsie; (psihologie) corespondență.
Sinet, substantiv
Sinonime:
act, adeverinţă, cambie, chitanţă, document, dovadă, hârtie, hrisov, izvor, înscris, mărturie, piesă, poliţă, recipisă, senet, trată, zapis. Sineț, substantiv (regional)
Sinonime:
(ihtiologie) plătică, (variantă) sâneț.
Sineța, verb (învechit)
Sinonime:
a împușca.
Sineţaş, substantiv
Sinonime:
puşcaş.
Albăstreală, substantiv feminin
Sinonime:
albastru, albăstrime, scrobeală albastră, ultramarin, (Moldova și Bucovina) sineală, (regional) vinețeală, (Transilvania) mierială.
Băţos (băţoasă), adjectiv Sinonime:
drept, ţeapăn, tare; (figurat) rigid, îngâmfat, plin de sine.
Benevol (benevolă), adjectiv Sinonime:
voluntar, de bună voie, nesilit, de la sine, dezinteresat, gratuit.
Cumpăt, substantiv neutru
Sinonime:
stăpânire de sine, cumpătare, calm, echilibru, fire, stăpânire, (învechit) stăpânie, (figurat) sânge rece, (rar) răceală, chibzuială; dietă, regim.
Deliberat, adverb Sinonime:
intenţionat, (bine) gândit, cu intenţie, de la sine. Deliberat, adjectiv
Sinonime:
gândit, cumpănit, liber consimțit, intenţionat.
Firesc (firească), adjectiv
Sinonime:
natural, normal, obişnuit, de la sine înţeles, (învechit) fireş, (figurat) curat, regulat; (cu rol de substantiv) naturaleţe.
Implica, verb
Sinonime:
a amesteca, a antrena, a atrage după sine, a cere, a comporta, a cuprinde, a include, a necesita, a presupune, a reclama, (învechit) a conține.
Independent (independentă), adjectiv Sinonime:
autonom, neatârnat, liber, eliberat, descătuşat, dezrobit, emancipat, de sine-stătător.
Individualism, substantiv neutru
Sinonime:
amor propriu, arivism, autism, egocentrism, egoism, egotism, introversiune, iubire de sine, nombrilism.
Locma, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
afacere, avantaj, câştig, chilipir, îndestulare; clătită, mâncare bună, plăcintă (turcească), prăjitură (orientală), sinecură.
Măreţ (măreață), adjectiv
Sinonime:
falnic, fastuos, frumos, fudul, grandios, grandoman, impozant, impresionant, impunător, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, luxos, maiestos, megaloman, monumental, orgolios, plin de sine, semeţ, sfidător, solemn, somptuos, splendid, strălucit, strălucitor, superb, țanțoș, vanitos, (figurat) trufaș, (învechit și regional) fălos, (învechit) solemnel, (învechit) vederos, (livresc) magnific, (popular) mândru, (rar) august.
Remorca, verb Sinonime:
a ataşa, (figurat) a lega, a duce cu sine. Remorcă, substantiv
Sinonime:
caravană, rulotă, semiremorcă, trailer; cablu, cordaj, funie, odgon.
Retrage, verb Sinonime:
a lua înapoi, a aduce la sine; a da înapoi, a se da deoparte, a se refugia, a se adăposti, a se izola; a retracta, a dezice, a anula.
Singur (singură), adjectiv Sinonime:
neînsoțit, singuratic, solitar, izolat, retras; de bună voie, de la sine; unic; numai, exclusiv, doar.
Spontan (spontană), adjectiv Sinonime:
de la sine, neforţat, nesilit, natural, brusc, pe neaşteptate, deodată.
Talisman, substantiv neutru
Sinonime:
amuletă, apotropeu, fetiș, filacteră, mascotă, pentagramă, porte-bonheur, (argotic) norocel, (învechit și figurat) sinet, (învechit și regional) salafiu, (învechit) advar, (învechit) baier, (învechit) hamailâu, (învechit) hrănilniță, (învechit) noroc, (rar) semn de recunoaștere, (regional) amulet, (regional) musca, (regional) număruș, (turcism învechit) salavat.
Trata, verb Sinonime:
a se purta, a se comporta; a ospăta, a primi bine; a discuta, a analiza; a expune, a dezvolta; a îngriji, a doctorici, a căuta. Trată, substantiv
Sinonime:
cambie, poliță, (germanism învechit) vecsel, (învechit) obligă, (învechit) sinet.
Voluntar (voluntară), adjectiv Sinonime:
hotărât, energic, autoritar, decis; încăpăţânat, îndărătnic, căpos; (adverb) de bună voie, de la sine, din proprie iniţiativă, nesilit de nimeni.
Autoobserva, verb
Sinonime:
a se observa pe sine; a se autodocumenta.
Auto, prefix (element de compunere)
Sinonime:
de la sine, pe sine; automobil; automat; (adjectiv invariabil) de automobil.
Acaparare (acaparări), substantiv feminin
Sinonime:
acaparat, apropriere, însușire, luare pentru sine; (figurat) monopolizare.
Altruism, substantiv
Sinonime:
caritate, dăruire de sine, dezinteres, dezinteresare, filantropie, generozitate, lepădare de sine, oblativitate.
Armurier, substantiv
Sinonime:
(învechit) sineţar, tufecciu.
Sinopsie, substantiv
Sinonime:
(medicină) audiţie colorată, audiţie cromatică, sinestezie vizuală.
Autofecundare, substantiv
Sinonime:
(biologie) autofecundat, autofecundație, autofertilitate, autogamie, automixie, fecundare prin sine însuși, partenogamie.
Autoîncântare, substantiv
Sinonime:
autoadmirare, automulţumire, mulțumire de sine.
Haloși, verb
Sinonime:
a fi egoist, a se zgârci; a nu da mai departe, a vrea totul pentru sine, a nu împărți, a nu oferi.
Chitanţă, substantiv
Sinonime:
recipisă, (învechit şi regional) zdelcă, (învechit) răvaş, siguranţă, sinet, tahvil, teşcherea, (rusism învechit) rospiscă.
Autosatisfacție, substantiv
Sinonime:
mulțumire de sine, vanitate; autosatisfacere, masturbare.
Confient, adjectiv
Sinonime:
încrezător, sigur de sine.
Confiență, substantiv (franțuzism învechit)
Sinonime:
încredere, siguranță de sine, (variantă) confianță, (variantă) conființă.
Contracţie, substantiv
Sinonime:
angiospasm, angoasă, constricție, contorsiune, contractare, contractură, convulsie, crampă, crasă, crispare, crispație, fibrilație, încordare, micșorare, mioedem, reducere, retracție, rictus, sinereză, sistolă, spasm, stricţiune, tetanie, trismus, zgârcire, (învechit) strânsoare, (învechit) zgârcitură, (rar) contragere, (variantă) contracțiune.
Silepsă, substantiv
Sinonime:
sineză.
Egoism, substantiv
Sinonime:
(învechit) siniubire, iubire de sine, amor propriu, egolatrie, egotism, individualism, introversiune, narcisism.
Şinui, verb
Sinonime:
a fereca, a pune șine, a înzestra cu șine, a încălța.
Hipalagă, substantiv
Sinonime:
metonimie, sinecdocă.
Vanterie, substantiv
Sinonime:
gasconadă, laudă de sine, laudă exagerată, rodomontadă, (învechit) vantare.
Siniliu (sinilie), adjectiv
Sinonime:
(rar) sineliu, albăstriu, albăstrui, albastru-palid.
Naturalmente, adverb
Sinonime:
bineînțeles, cu ușurință, de la natură, de la sine, desigur, din fire, evident, fără efort, firește, în mod natural.
Infatuat, adjectiv
Sinonime:
arogant, înfumurat, îngâmfat, orgolios, plin de sine însuși, plin de suficiență.
Replia, verb
Sinonime:
a (se) strânge, a bate în retragere, a recula, a regresa, a se retracta, a se retrage în ordine, (figurat) a medita, (figurat) a se retrage în sine.
Oblativitate, substantiv
Sinonime:
altruism, dăruire de sine; (referitor la divinitate) ofrandă, sacrificiu.
Sinalefă, substantiv
Sinonime:
(lingvistică) contracție (de silabe), crază, eliziune, reunire (de silabe), sinereză.
Osmoză, substantiv
Sinonime:
interpenetrație, întrepătrundere, pătrundere reciprocă, sinergie.
Sini, verb
Sinonime:
a albăstri, a sinili, a sineli.
Siniubire, substantiv
Sinonime:
egoism, iubire de sine.
Metonimie, substantiv
Sinonime:
(figură de stil) comparație, hipalagă, imagine, sinecdocă.
Figură de stil, locuţiune
Sinonime:
figură poetică, trop; (specific) afereză, alegorie, aliterație, anacolut, anadiploză, anaforă, antanaclază, antifrază, antiteză, antonomază, apocopă, aposiopeză, apostrofă, asindet, asonanță, brahilogie, comparație, elipsă, enumerație, epiforă, epimonă, epitet, eufemism, gradație, hiperbat, hiperbolă, imprecație, interogație, invectivă, inversiune, invocație, ironie, metaforă, metonimie, onomatopee, parabolă, perifrază, personificare, polisindet, repetiție, simbol, sincopă, sinecdocă.
Entitate, substantiv
Sinonime:
abstracție, concept, conținut de sine stătător, existență.
Monologa, verb
Sinonime:
a soliloca, a vorbi cu sine însuși, a vorbi în formă de monolog, a vorbi singur.
Purtăreţ, adjectiv
Sinonime:
comun, de dimensiuni reduse, de purtat cu sine, de rând, durabil, mai ușor de suportat, obișnuit, popular, portabil, portativ, purtabil, rezistent, solid, trainic, transportabil, ușor de transportat.
Tehui, adjectiv
Sinonime:
(regional) ameţit, buimac, buimăcit, lunatic, năuc, năucit, nebun, smintit, tâmpit, zăpăcit; (variante) căhui, chiahui, năhui, tăhui, terhui. Tehui, verb
Sinonime:
(popular) a (se) ameţi, a (se) buimăci, a (se) năuci, a (se) prosti, a (se) ului, a (se) zăpăci, a deveni tehui, a nu ști de sine, a se pierde.
Imperturbabilitate, substantiv
Sinonime:
apatie, ataraxie, calm, flegmă, impasibilitate, indiferență, netulburare, placiditate, sânge-rece, serenitate, stăpânire de sine, (învechit) domolință.
Aroga, verb
Sinonime:
a acapara, a deposeda, a lua pe nedrept, a uzurpa, a-și apropria, a-și atribui cu de la sine putere, a-și însuși.
Subînţelege, verb
Sinonime:
a fi de la sine înțeles, a reieşi, a rezulta, a se înțelege de la sine, a sugera.
Self-control, substantiv
Sinonime:
(anglicism) autocontrol, sânge-rece, stăpânire de sine.
Narcisism, substantiv
Sinonime:
autolatrie, calomanie, dragoste de sine, egocentrism, egotism.
Autolatrie, substantiv
Sinonime:
cult al propriului eu, dragoste de sine, egocentrism, egoism, egotism, narcisism, (învechit) siniubire.
Sanhedrin, substantiv
Sinonime:
(la vechii evrei) sinedriu, tribunal suprem.
Autodistrugere, substantiv
Sinonime:
autodistrus, distrugere de către sine însuși, distrugere produsă de la sine.
Autoexcita, verb
Sinonime:
a se excita pe sine însuși, a se excita singur, a se masturba.
Autocontrol, substantiv
Sinonime:
self-control, stăpânire de sine.
Compenetrație, substantiv
Sinonime:
(medicină) penetrație reciprocă, sinestezie.
Autosugestionat, substantiv
Sinonime:
autosugestionare, sugestionare de către sine însuși.
Autocritica, verb
Sinonime:
a se autoeticheta, a se critica pe sine însuși.
Autocalomniere, substantiv
Sinonime:
(calomniere de către sine însuși) autocalomniat.
Autosupraveghere, substantiv
Sinonime:
autocontrolare, autocontrolat, autosupravegheat, supraveghere de către sine însuși.
Autonega, verb
Sinonime:
a se nega (pe sine însuși).
Autonegare, substantiv
Sinonime:
autonegat, negare de către sine însuși.
Albăstrime, substantiv
Sinonime:
albastru, azur, claritate, limpezime, senin, seninătate, (învechit și regional) seninat, (învechit) senineală, (Moldova și Bucovina) sineală, (rar) limpeziș, (regional) vineție; partidul conservator (al boierilor), (învechit și depreciativ) ciocoime.
Autoimitare, substantiv
Sinonime:
autoimitat, autoparodiere, imitare de către sine însuși.
Autoimita, verb
Sinonime:
a se autoparodia, a se imita pe sine însuși.
Automodela, verb
Sinonime:
a se modela pe sine însuși, a-și modela personalitatea; a construi automodele.
Automodelare, substantiv
Sinonime:
automodelat, automodelism, modelare de către sine însuși.
Senet, substantiv (învechit)
Sinonime:
act, adeverință, chitanță, document, hrisov, poliță, zapis, (variantă) sinet.
Autoperfecționare, substantiv
Sinonime:
autoperfecționat, perfecționare prin sine însuși.
Autosalva, verb
Sinonime:
a se salva pe sine însuși, a se salva singur.
Introversiune, substantiv
Sinonime:
autism, egocentrism, retragere în sine însuși, schizoidie, schizotimie.
Indemontabil, adjectiv
Sinonime:
fix, indecompozabil, inseparabil, (figurat) sigur de sine.
Făgăduit, substantiv (învechit)
Sinonime:
făgăduială, jurământ, promisiune. Făgăduit, adjectiv
Sinonime:
promis; (învechit) primit (la sine).
Remorcare, substantiv
Sinonime:
ducere cu sine, remorcaj, tractare, (rar) remorcație.
Autoacuzare, substantiv
Sinonime:
(acuzare de către sine însuși) autoacuzat, învinovățire, (rar) autoacuzație.
Autoadmirare, substantiv
Sinonime:
(admirare de către sine însuși) autoadmirat, autoadmirație, narcisism.
Autoamăgire, substantiv
Sinonime:
(amăgire de către sine însuși) autoamăgit, autoiluzionare.
Autoasigurare, substantiv
Sinonime:
(asigurare de către sine însuși) asigurare proprie, (rar) autoasigurat.
Autoeducație, substantiv
Sinonime:
autoeducare, autoinstruire, educație prin sine însuși.
Autocunoaște, verb
Sinonime:
a se cunoaște pe sine însuși, a-și cunoaște propriul eu.
Autostudia, verb
Sinonime:
a se autoanaliza, a se autocontrola, a se studia pe sine.
Autoeduca, verb
Sinonime:
a se autoinstrui, a se educa pe sine, a se forma singur.
Autarhic, adjectiv
Sinonime:
autonom, autosuficient, centrat pe sine, izolaționist, (variantă) autarchic.
Sinucigaș, substantiv
Sinonime:
(astăzi rar) suicid, (figurat) kamikaze, (învechit) de sine omorâtor, (învechit) sinucid.
Lăudăroșie, substantiv
Sinonime:
fanfaronadă, laudă (de sine), lăudare, lăudăroșenie, (familiar și depreciativ) grozăvire, (franțuzism) rodomontadă.
Automulțumire, substantiv
Sinonime:
autoîncântare, mulțumire de sine.
Sâneț, substantiv (regional)
Sinonime:
(ihtiologie) plătică, (variantă) sineț.
