Sfinţenie, substantiv
Sinonime:
(livresc) sanctitate, (rar) sacralitate, (învechit şi popular) sânţenie, (învechit) sfinţie; consacrare, sfeştanie, sfinţire, târnoseală, târnosire; (locuțiune adverbială) (cu sfințenie) cu evlavie, cu exactitate, cu scrupulozitate, întocmai.
Beatitudine, substantiv feminin Sinonime:
fericire, euforie, încântare, extaz, bucurie, pace, prosperitate, sfințenie.
Virtute, substantiv feminin
Sinonime:
caracter, tărie, morală, integritate; calitate, proprietate, însuşire; bunătate, capacitate, castitate, curăţenie, merit, puritate, sfințenie, virginitate.
Sacralitate, substantiv
Sinonime:
sanctitate, sfinţenie, (învechit) santitate.
Târnosire, substantiv
Sinonime:
(biserică) consacrare, sfeştanie, sfinţire, târnoseală, (învechit) obnovlenie, rodină, sfinţenie, târnosanie, târnositură.
Sfinţie, substantiv
Sinonime:
biserică, casa Domnului, sfinţenie; lues, sifilis.
Sânţenie, substantiv
Sinonime:
(învechit) sfinţenie, sfinție.
Sfeştanie, substantiv
Sinonime:
consacrare, obnovlenie, rodină, sfințenie, sfințire, târnosanie, târnoseală, târnosire, târnositură, (regional) feștanie.
Religiozitate, substantiv
Sinonime:
credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, evlavie, pietate, pioșenie, piozitate, reculegere, smerenie, (figurat) atenție mare, (figurat) rigurozitate, (figurat) sfințenie, (figurat) strictețe, (învechit) blagocestie, (învechit) blagocestivie, (învechit) hristoitie, (învechit) râvnă, (învechit) râvnire, (învechit) relighiozitate, (învechit) religiositate, (învechit) smerire, (livresc) devoțiune.
Cu sfințenie, locuțiune adverbială
Sinonime:
corect, cu evlavie, cu exactitate, cu pietate, cu scrupulozitate, întocmai.
Santitate, substantiv (învechit)
Sinonime:
sanctitate, sfințenie, (rar) inviolabilitate.
Sanctitate, substantiv
Sinonime:
sfințenie, (rar) inviolabilitate, (variantă) (învechit) santitate.
