Sfârtecare, substantiv
Sinonime:
ciopârțire, sfâșiere, (învechit și regional) mursecare, (învechit și regional) mursecat, (Moldova și Bucovina) hăcuire, (popular și familiar) căsăpire, (variantă) sfârticare.
Sfârtecat, adjectiv
Sinonime:
jerpelit, rupt, sfâșiat, (învechit și regional) mursecat, (învechit și regional) spârcuit, (variantă) sfârticat.
Ciopârţi, verb
Sinonime:
a tăia în bucăţi, a îmbucătăţi, a sfârteca, a sfâşia, (popular) a căsăpi, (popular) a dumica, (regional) a crâmpoţi, a măcelări, (Moldova, Bucovina şi Banat) a ciocârti, (prin Moldova) a cârnosi, (prin Banat) a cârti, (Moldova şi Bucovina) a hăcui.
Cârti, verb
Sinonime:
a protesta, a obiecta, a se plânge, (figurat) a murmura, a admonesta, a certa, a ciopârţi, a critica, a crâcni, a dăscăli, a dojeni, a învrăjbi, a moraliza, a mustra, a plânge, a protesta, a sfârteca, a sfâşia, a supăra.
Hăcuire, substantiv feminin
Sinonime:
ciopârţire, rupere, sfârtecare, sfâşiere, spintecare, tăiere.
Sfâşia, verb Sinonime:
a rupe, a distruge, a destrăma, a sfârteca.
Spârcui, verb (învechit) Sinonime:
a sfâşia, a sfârteca, a ciopârţi, a zdrobi; a distruge, a nimici, a risipi, a împrăştia, a pune pe fugă, a face praf.
Căsăpire, substantiv
Sinonime:
ciopârţire, distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, nimicire, sfârtecare, sfâşiere, stârpire.
Cărnosi, verb
Sinonime:
a descărna. Cârnosi, verb
Sinonime:
a ciopârţi, a sfârteca, a sfâşia.
Ciopârțire, substantiv
Sinonime:
ciopârțeală, cioplitură, depesaj, îmbucătățire, rupere, rupt, sfârtecare, sfârticare, sfâșiere, sfâșietură, spintecare, tăietură, tocare, tocat, tocănire, tocănit, tranșă, (popular și familiar) ferfenițire, (popular și familiar) ferfenițit, (popular) căsăpire, (regional) hăcuire, (variantă) ciopârtire.
Crâmpoţi, verb
Sinonime:
(regional) a sfâșia, a sfârteca, a tăia în bucăți inegale, a ciopârți; a mânca fără rânduială.
Hăcui, verb
Sinonime:
a ciopârţi, a mărunţi, a sfârteca, a sfâşia, a tăia în bucăți, a toca.
Murseca, verb (regional)
Sinonime:
a atinge, a bate, a clefăi, a învineți, a lovi, a molfăi, a plescăi, a rupe cu dinții, a sfârteca, a sfâșia, a strivi, a zdrobi, (variantă) a mursica.
Mursecat, adjectiv (învechit și regional)
Sinonime:
rupt, sfârtecat, sfâșiat.
Mursecare, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
sfârtecare, sfâșiere.
Sfâșiat, adjectiv
Sinonime:
ferfenițit, găurit, hărtănit, rupt, sfârtecat, sfârticat, spintecat, uzat, zdrențăros, zdrențuit, (figurat) întristat, (figurat) mâhnit, (învechit și regional) mursecat, (învechit și regional) spârcuit, (învechit) sfâșiet, (învechit) spart, (popular și familiar) ferfenițos, (popular) zdrențos, (regional) peticit.
Sfârticat, adjectiv
Sinonime:
rupt, sfâșiat, (variantă) sfârtecat.
Sfârticare, substantiv
Sinonime:
sfâșiere; (variante) sfârtecare, sferiticare, sfertecare.
Crâmpoțitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
crâmpoțire, fragmentare, măcelărire, sfârtecare, (variantă) crâmpețitură.
Sfârticătură, substantiv
Sinonime:
ruptură, sfâșietură, spintecătură, (variantă) sfârtecătură.
