Sfârşit, substantiv neutru Sinonime:
final, capăt, încheiere; moarte, stingere; (învechit) scop, ţintă, ţel.
Sfârşit (sfârșită), adjectiv Sinonime:
isprăvit, terminat, încheiat, finalizat, dus la capăt; istovit, obosit, sleit, epuizat, vlăguit.
Sfârşitură, substantiv
Sinonime:
cap, capăt, final, fine, încheiere, sfârșit.
Cap, substantiv neutru
Sinonime:
ţeastă, craniu, căpăţână, (jargon) dovleac, glavă, tărtăcuţă, doxă, cutiuţă; căpătâi; (figurat) individ, ins, persoană, om; (figurat) minte, gândire, judecată, cugetare, cuget, raţionament, memorie; căpetenie, conducător, comandant, bulibaşă, şef, ştab, boss, patron, bonz; punct final, limită, extremitate, terminaţie, sfârşit, capăt, margine; început, frunte.
Căpătâi, substantiv neutru Sinonime:
pernă; rost, situaţie, ocupaţie, îndeletnicire; sens, finalitate; capăt, cap, început, margine, sfârşit, extremitate.
Coadă, substantiv feminin
Sinonime:
cosiţă, plete; peduncul; trenă; şir de oameni; mâner; capăt, extremitate, sfârșit; (coada-boului) lumânare, lumânărică; (coada-cocoşului) iris, stânjen, stânjenel; (coada-hârţului) coada-şoricelului; (coada-iepei) barba-ursului, coada-calului; (coada-leului) talpa-gâştei; (coada-lupului) lumânare, lumânărică, salvie austriacă; (coada-mielului) coada-cocoşului, lumânare, lumânărică, salvie; (coada-mânzului) barba-ursului, coada-calului; (coada-mâţei) papanaş; (coada-popii) spânz; (coada-priculicilor) barba-popii; (coada-racului) turiţă-mare; (coada-şopârlei) barba-caprei; (coada-şoricelului) pătlagină; (coada-vacii) bătrâniş, coada-cocoşului, lumânare, lumânărică, praz, salvie; (coadă-de-găină) iarbă-mare, răcovină; (coadă-de-şarpe) belemnit; (coadă-făloasă) codobatură, prundar, prundaş; (coadă-roşie) codroş.
Deces, substantiv neutru
Sinonime:
decedare, dispariție, exitus, extincție, încetare din viață, moarte, pieire, prăpădire, răposare, repaus, repauzare, sfârșit, stingere, sucombare, (argotic) mierleală, (argotic) mierlire, (argotic) verdeș, (ironic) crăpare, (învechit si popular) săvârșire, (învechit) petrecanie, (învechit) petrecere, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) prăpăditură, (învechit) pristăvire, (învechit) săvârșenie, (învechit) săvârșit, (învechit) scădere, (învechit) sconcenie, (popular) pierzanie, (popular) pierzare, (regional) pieiște, (regional) topenie.
Epilog, substantiv neutru
Sinonime:
concluzie, deznodământ, final, încheiere, perorație, rezumat, sfârşit, (învechit) epilogon, (învechit) epilogos, (livresc) fine.
Final, substantiv neutru
Sinonime:
sfârşit, încheiere, terminare, închidere, punct terminus, epilog, fine, capăt, deznodământ.
Fine, substantiv neutru
Sinonime:
capăt, deznodământ, epilog, final, încheiere, sfârşit; (locuțiune adverbială) (în fine) în sfârșit, în concluzie.
Finit (finită), adjectiv
Sinonime:
limitat, mărginit, delimitat, circumscris; terminat, sfârşit, isprăvit, încheiat, închis.
Hat, substantiv neutru
Sinonime:
răzor, pârloagă, ţelină, brazdă, mejdină. Hăt, adverb
Sinonime:
de tot, demult, departe, foarte, mult, tare, tocmai, (regional) extrem de; (hăt și bine) fără sfârșit, mult și bine. Hâț, interjecție
Sinonime:
haț; (variante) hâța, huța, ița, uța.
Ieșire, substantiv feminin
Sinonime:
anulare, apariție, atac, critică violentă, decolorare, eliberare, exit, ieșitor, ieșitură, invectivă, liberare, năvală, output, plecare, plimbare, poartă, portieră, publicare, purgație, răsărire, scaun, scăpare, spălăcire, ștergere, ușă, (figurat) dezlegare, (figurat) soluție, (învechit) cheltuire, (învechit) consecință, (învechit) dispariție, (învechit) părăsire, (învechit) purgare, (învechit) rămas-bun, (învechit) rezultat, (învechit) sfârșit, (învechit; despre ființe) origine, (rar) ieșit.
Inepuizabil (inepuizabilă), adjectiv
Sinonime:
continuu, fără sfârșit, ilimitat, inconsumabil, indefectibil, infinit, interminabil, neepuizabil, neistovit, nelimitat, nesfârșit, (figurat) nesecat, (învechit) nedesecat, (învechit) nedeșertat.
Invers, adverb
Sinonime:
de la sfârșit către început, de-a-ndărătelea, de-a-ndoaselea, dimpotrivă, făcut pe dos, în sens contrar, întors, pe dos, răsturnat, viceversa, (învechit) reciproc. Invers, adjectiv
Sinonime:
antipodic, contrar, de la sfârșit către început, de-a-ndoaselea, făcut pe dos, întors pe dos, opus, pe dos, ranversat, răsturnat, simetric. Invers, substantiv
Sinonime:
antiteză, contrar, contrariu.
Încheiere, substantiv feminin
Sinonime:
cabaletă, capăt, concluzie, contractare, deznodământ, epilog, final, finalizare, isprăvire, îmbinare, închidere, lichidare, perfectare, semnare, sfârșire, sfârşit, terminare, (învechit) istov, (învechit) statornicire, (regional) îmbumbare.
Leşinat (leșinată), adjectiv Sinonime:
extenuat, sfârşit, slăbit, vlăguit; nemâncat, lihnit, mort de foame.
Lihnit (lihnită), adjectiv Sinonime:
înfometat, leşinat, sfârșit.
Mântuire, substantiv feminin
Sinonime:
dezrobire, eliberare, emancipare, emancipație, fine, iertare (de păcate), ispăşire, isprăvire, isprăvit, izbăvire, încheiere, liberare, mântuit, salvare, scoatere, sfârșire, sfârșit, terminare, terminat, (învechit) jertfă, (învechit) liniște și siguranță, (învechit) măntuire, (învechit) mântuință, (învechit) mântuitură, (învechit) prinos, (învechit) scăpare, (învechit) spăseală, (învechit) spăsenie, (învechit) spăsire, (livresc) redempțiune.
Moarte, substantiv feminin
Sinonime:
asasinat, crăpare, crimă, decedare, deces, dispariţie, epidemie, eutanasie, exitus, expiere, extincție, homicid, molimă, mortalitate, obștescul sfârșit, omor, omorâre, omucidere, pieire, prăpădire, răposare, răposat, repaus, repauzare, sfârșit, somnul de veci, stingere, sucombare, ucidere, (argou) mierleală, (argou) mierlire, (argou) verdeș, (figurat) adormire, (figurat) mormânt, (învechit și popular) săvârșire, (învechit) deșugubină, (învechit) murire, (învechit) murte, (învechit) omucid, (învechit) petrecanie, (învechit) petrecere, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) prăpăditură, (învechit) pristăvire, (învechit) săvârșenie, (învechit) săvârșit, (învechit) sângi, (învechit) scădere, (învechit) sconcenie, (învechit) ucigătură, (popular) pierzanie, (popular) pierzare, (regional) pieiște, (regional) topenie.
Muri, verb Sinonime:
a răposa, a deceda, a se stinge, a dispărea, a da ortul popii, a-şi da duhul, a-şi da obştescul sfârşit, a-şi da sufletul, a se prăpădi, a repausa, a expia; a se usca, a se veşteji.
Nesecat (nesecată), adjectiv
Sinonime:
continuu, fără sfârșit, inepuizabil, interminabil, mereu viu, neepuizabil, neistovit, nesecabil, nesecătuit, nesfârșit.
Odată, adverb Sinonime:
cândva, odinioară, mai de mult; în sfârşit, în cele din urmă.
Petrecanie, substantiv feminin
Sinonime:
benchetuială, chef, decedare, deces, dispariție, distrugere, eveniment, existență, îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare, întâmplare, moarte, nimicire, ospăţ, pățanie, petrecere, pieire, praznic, prăpăd, prăpădire, prăznuire, răposare, răpunere, sfârșit, stingere, sucombare, trai, viață, (plural) zile.
Petrecere, substantiv feminin
Sinonime:
amuzament, bairam, (familiar) beută, chiolhan, banchet, chef, chermeză, comportament, comportare, conduită, decedare, deces, desfătare, destindere, dispariţie, distracţie, existenţă, îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare, însoţire, moarte, ospăţ, paranghelie, party, petrecanie, pieire, prăpădire, purtare, răposare, reuniune, sfârşit, stingere, sucombare, trai, trăire, veselie, viaţă, viețuire, (învechit) desfătăciune, (învechit) sărbătorie, (rar) desfăt, (rar) sărbătoare.
Pierzanie, substantiv feminin
Sinonime:
amărăciune, catastrofă, corupție, decadență, decădere, decedare, deces, degradare (morală), depravare, desfrânare, desfrâu, desperare, destrăbălare, dezastru, dezmăț, dispariție, disperare, durere, imoralitate, jale, masacru, măcel, moarte, năruire, nenorocire, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzare, prăbușire, prăpăd, prăpădire, primejdie de moarte, răposare, ruină, sfârșit, stingere, stricăciune, sucombare, suferință (mare), ucidere în masă, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putrefacție, (figurat) putreziciune, (învechit și figurat) putrejune, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) pieire, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (popular) avort, (rar) deșănțare, (regional) pieiște.
Repaus, substantiv neutru
Sinonime:
astâmpăr, calm, decedare, deces, dispariție, inactivitate, liniște, moarte, odihnă, pauză, pieire, prăpădire, răgaz, răspas, recreație, sfârșit, somn, stingere, sucombare, tihnă, (învechit) răposare, (la orientali) kief; (variante; regional) răpaos, răpaus, repaos.
Săvârşi, verb Sinonime:
a face, a înfăptui, a îndeplini, a realiza, a duce la bun sfârşit, a încheia, a termina, a făptui; (reflexiv) a muri, a-şi da sufletul, a sucomba, a-şi da obştescul sfârşit, a pleca dintre cei vii, a termina cu toate.
Sfârși, verb Sinonime:
a termina, a isprăvi, a încheia, a pune capăt, a înceta, a lua sfârşit; a se prăpădi, a muri, a se stinge; a ucide, a suprima, a omorî, a asasina.
Termen, substantiv neutru Sinonime:
soroc, dată; limită, sfârșit. Termen, substantiv masculin Sinonime:
cuvânt, expresie, denumire, vocabulă.
Ţărm, substantiv neutru Sinonime:
litoral, liman, plajă, margine, mal, coastă; tărâm, meleag, limită, sfârşit, capăt.
Veleat, substantiv neutru
Sinonime:
an, dată, epocă, moarte, perioadă, răstimp, sfârşit, soroc, termen, timp (fix), vreme, zi.
Vedea, substantiv feminin
Sinonime:
(regional) sfârșit, termen.
Concenie, substantiv feminin
Sinonime:
(învechit) cap, capăt, final, încheiere, sfârşit.
Agonie, substantiv
Sinonime:
sfârșit, ultimele momente, (impropriu) comă, (învechit) agonă, (prin Banat) ropot, (regional) ajungere; (figurat) crepuscul, decădere, declin, frământare, neliniște, zbatere, zbucium.
Topenie, substantiv
Sinonime:
calamitate, catastrofă, decedare, deces, dezastru, dispariţie, flagel, grozăvie, moarte, năpastă, nenorocire, pacoste, pieire, potop, prăpăd, prăpădire, pustiire, răposare, sfârşit, sinistru, stingere, sucombare.
Coneţ, substantiv
Sinonime:
cap, capăt, final, fine, încheiere, sfârşit; șotie, boroboață.
Consumare, substantiv
Sinonime:
consum, consumaţie, folosire, întrebuinţare, utilizare; mâncare; epuizare, isprăvire, sfârşire, sfârşit, terminare.
Contenire, substantiv
Sinonime:
sfârșit, încetare, întrerupere; (locuțiune adverbială) (fără contenire) neîncetat, mereu.
Crăpare, substantiv
Sinonime:
spargere, despicare, întredeschidere, deschidere, fisurare; decedare, deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare.
Cumplire, substantiv
Sinonime:
asprime, barbarie, brutalitate, cap, capăt, cruzime, ferocitate, final, fine, încheiere, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, sfârşit, violenţă, vitregie.
Decedare, substantiv
Sinonime:
decedat, deces, dispariție, exitus, extincție, încetare din viață, moarte, pieire, prăpădire, răposare, repauzare, sfârșit, stingere, sucombare, (argou) mierleală, (argou) mierlire, (argou) verdeș, (ironic) crăpare, (învechit și popular) săvârșire, (învechit) petrecanie, (învechit) petrecere, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) prăpăditură, (învechit) pristăvire, (învechit) săvârșenie, (învechit) săvârșit, (învechit) scădere, (învechit) sconcenie, (limbajul bisericesc) repaus, (popular) pierzanie, (popular) pierzare, (regional) pieiște, (regional) topenie.
Deznodământ, substantiv
Sinonime:
dezlegare, soluție, epilog, final, încheiere, sfârşit, (livresc) fine, soartă.
Ducă, substantiv
Sinonime:
plecare, drum, călătorie; duce; (a fi pe ducă) a fi pe sfârșite, a fi pe moarte.
Epuizat, adjectiv
Sinonime:
terminat, sfârșit, isprăvit; istovit, sleit, slăbit, extenuat.
Exitus, substantiv
Sinonime:
decedare, deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare.
Extenuat, adjectiv
Sinonime:
epuizat, frânt, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfârşit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Moldova) batojit, (prin Muntenia) tâhobit, (învechit) stătut.
Extincţie, substantiv
Sinonime:
extincțiune, decedare, deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, rarefacție, răposare, sfârşit, stingere, sucombare.
Gătare, substantiv
Sinonime:
isprăvire, isprăvit, încheiere, sfârşire, sfârşit, terminare, terminat.
Gătit, adjectiv
Sinonime:
aranjat, cochet, dichisit, elegant, fercheş, ferchezuit, împodobit, îngrijit, spilcuit, (popular) sclivisit, (popular) dres, (Transilvania şi Banat) cinaş, (Transilvania) nialcoş, (turcism învechit) muchelef; pregătit, preparat, (învechit) prefăcut; (regional) sfârșit, isprăvit, gătat. Gătit, substantiv
Sinonime:
bucătărit, facere, făcut, gătire, pregătire, pregătit, preparare, preparat.
Week-end, substantiv
Sinonime:
(anglicism) sfârșit de săptămână.
Piericiune, substantiv
Sinonime:
decedare, deces, dispariţie, efemeritate, moarte, ofilire, pieire, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare, uscare.
Pierzare, substantiv
Sinonime:
calamitate, catastrofă, caznă, chin, corupţie, decădere, decedare, deces, degradare morală, desfrâu, dezastru, dispariţie, distrugere, flagel, grozăvie, masacru, măcel, moarte, năpastă, nenorocire, nimicire, pacoste, perdiție, pieire, pieiște, piericiune, pierzanie, pierzăciune, potop, prăpăd, prăpădire, primejdie de moarte, pustiire, răposare, ruinare, sfârşit, sinistru, stingere, sucombare, supliciu, tortură, ucidere în masă, urgie, (la plural) spânzurătoare; (locuțiune) (marhă de pierzare) vită de pripas; (locuțiune) (de pierzare) care este de desconsiderat, care este risipit în zadar, de lepădat, de neluat în seamă, irosit.
Scopoșenie, substantiv (învechit)
Sinonime:
obiectiv, scop, țel, țintă, (învechit) sfârșit, (popular) noimă.
Istov (istovuri), substantiv
Sinonime:
achitare, capăt, deces, decontare, extremitate, fine, încheiere (de cont), lichidare, moarte, pierzare, scadență, sfârşit, socoteală, sold, termen de plată.
De istov, locuţiune
Sinonime:
bine de tot, complet, cu desăvârșire, cu totul, de grație, de moarte, de tot, de veci, definitiv, deplin, desăvârșit, gata, mortal, până la sfârșit, pe vecie, pentru totdeauna, perfect.
Fără istov, locuţiune
Sinonime:
fără încetare, fără sfârșit, necurmat, nesfârșit.
Pristăvire, substantiv (învechit)
Sinonime:
decedare, deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare, (învechit) prestavlenie, (variantă) prăstăvire, (variantă) prestăvire.
Sconcenie, substantiv
Sinonime:
cap, capăt, colț, decedare, deces, dispariție, extremă, extremitate, limită, margine, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.
Happy-end, substantiv
Sinonime:
(anglicism) sfârșit fericit.
Leşiat, adjectiv
Sinonime:
hămesit, lihnit, sfârşit.
Pieişte, substantiv
Sinonime:
decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.
Sfârşenie, substantiv
Sinonime:
(regional) cap, capăt, final, fine, încheiere, judecată de apoi, moarte, sfârșeală, sfârșit, stare de leșin; hotar; scop, țel.
Sfârşire, substantiv
Sinonime:
consumare, finalizare, isprăvire, încheiere, sfârșit, terminare.
Prăpăditură, substantiv
Sinonime:
(învechit) decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare; (regional) om mic și slab, prăpădit, sfrijitură, stârpitură.
Otpust, substantiv
Sinonime:
(învechit și popular; în biserica ortodoxă) apolis, sfârșit de liturghie; (la plural) concediu.
Mierleală, substantiv
Sinonime:
decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.
Mierlire, substantiv
Sinonime:
decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.
Repauzare, substantiv
Sinonime:
decedare, deces, dispariție, moarte, odihnă, odihnire, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.
Implementa, verb
Sinonime:
a aplica, a duce la bun sfârșit, a implanta, a instala, a integra, a introduce, a îndeplini, a pune în funcțiune, a pune în operă, a pune în practică, a realiza.
Săvârşenie, substantiv
Sinonime:
(învechit) decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, săvârșire, sfârșenie, sfârșit, stingere, sucombare.
Spargere, substantiv
Sinonime:
ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, deschidere, despicare, despicat, dezbinare, disensiune, distrugere, erupție, explodare, fisurare, fisurat, forțare, furt, găurire, împrăștiere, încetare, înfrângere, învingere, jefuire, neînțelegere, nimicire, plesnire, plesnit, pocnire, risipire, rupere, scindare, sfărâmare, sfârșit, spart, spintecare, spintecat, străpungere, stricare, tăiat, tăiere, terminare, violare, vulcanism, zdrobire.
Istovire, substantiv
Sinonime:
deșelare, extenuare, isprăvire, isprăvit, istoveală, încheiere, oboseală puternică, sfârșire, sfârșit, spetire, terminare, terminat, (învechit) ivire, (învechit) naștere, (Muntenia și Transilvania) dăulare.
Încetare, substantiv
Sinonime:
contenire, curmare, dispariție, întrerupere, oprire, potolire, sfârșit, sistare, stingere, suspendare, terminare, trecere, (învechit și popular) opreală, (învechit și regional) spargere, (învechit) precurmare, (popular) spart.
Leşuit, adjectiv (regional)
Sinonime:
hămesit, leșinat, lihnit, sfârșit, slăbit (de foame).
Isprăvire, substantiv
Sinonime:
absolvență, absolvire, consumare, epuizare, executare, isprăvit, încheiere, sfârșire, sfârșit, terminare, terminat, (învechit) corectare, (învechit) izbândă, (învechit) săvârșire, (popular) gătare, (popular) isprăvenie, (popular) istovire, (popular) mântuire, (popular) ucidere.
Terminare, substantiv
Sinonime:
absolvență, absolvire, consumare, epuizare, isprăvire, isprăvit, încetare, încheiere, închidere, lichidare, sfârșire, sfârșit, terminat, (învechit și regional) spargere, (învechit și regional) spart, (învechit) săvârșire, (popular) gătare, (popular) istovire, (popular) mântuire, (rar) terminație.
Sisific, adjectiv
Sinonime:
(despre muncă) fără sfârșit, inutil și greu, istovitor; sisifian.
Prizăritură, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
chircitură, sfrijitură; rezultat nereușit, sfârșit prost.
Ieşitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
ieșind, plimbare, proeminență, protuberanță, ridicătură, (arhitectură) redan, (învechit) consecință, (învechit) dispariție, (învechit) părăsire, (învechit) plecare, (învechit) rămas-bun, (învechit) rezultat, (învechit) scosătură, (învechit) scoțătură, (învechit) sfârșit, (învechit; contabilitate) cheltuire, (rar) ieșire, (regional) bolfă.
Serotinal, adjectiv
Sinonime:
de sfârşit de vară; serotin, vesperal.
Weekend, substantiv
Sinonime:
(anglicism) sfârșit de săptămână, (variantă) week-end.
Prestăvire, substantiv (învechit)
Sinonime:
decedare, deces, dispariție, încetare din viață, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare, (învechit) prăstăvire, (învechit) prestavlenie, (învechit) pristăvire.
Sâmcea, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
cioc, clonț, creastă, creștet, culme, dorn, pisc, priboi, stricnea, vârf, (figurat) capăt, (figurat) limită, (figurat) punct extrem, (figurat) sfârșit, (Oltenia) auroră, (Oltenia) zori de zi, (regional) briceag, (regional) brișcă, (regional) cuțitaș, (regional) lanțetă, (variantă) simcea.
În întregime, locuțiune adverbială
Sinonime:
complet, completamente, cu totul, de tot, deplin, diametral, fără rezervă, in extenso, numai, plenar, radical, totalmente, de jos până sus, de la a la z, de la început până la sfârșit, de sus până jos, din cap până-n picioare, din fir în păr, din fir până în ață, din scoarță în scoarță, pe de-a-ntregul, sută la sută, (cu) trup și suflet, (învechit și regional) prisne, (învechit) de istov, (până) la piele.
Cumplitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
deces, moarte, sfârșit.
Obârșenie, substantiv (învechit)
Sinonime:
capăt, sfârșit.
Săvârșie, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
eternitate, moarte, nemurire, sfârșit, vecie, veșnicie.
Sfârșiciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
sfârșeală, stare de leșin, (învechit) sfârșitură, (livresc) lipotimie, (regional) sfârșenie.