Sâmbure, substantiv masculin Sinonime:
sămânţă; (figurat) centru, nucleu, miez, germene; (figurat) părticică, fărâmă.
Sâmburel, substantiv
Sinonime:
(botanică) sâmburaș, sâmbure (mic), (regional) sâmburuț.
Embrion, substantiv neutru
Sinonime:
mugure, germen, făt, (popular) plod, sâmbure, (figurat) început.
Fond, substantiv neutru
Sinonime:
bază, conţinut, decor, esenţă, fundal, măduvă, materie, nucleu, sâmbure, (figurat) inimă, (figurat) miez, substanță, substrat, sujet, temă, tramă; (domeniul financiar; mai ales la plural) acumulare, depozit, mijloc, provizie, resursă, rezervă, (învechit) sermaia, sumă.
Miez, substantiv neutru Sinonime:
interior, mijloc, centru, nucleu, sâmbure, măduvă; (figurat) esenţă, consistenţă.
Nucleu, substantiv neutru Sinonime:
esenţă, sâmbure, miez, principalul, fond.
Sămânţă, substantiv feminin Sinonime:
bob, grăunte, sâmbure; (figurat) germen, izvor, sursă, cauză, pretext, motiv; specie, gen, fel, soi; viţă, neam, seminţie; progenitură, urmaş, descendent; microbi, germeni.
Apiren, adjectiv
Sinonime:
(despre fructe) fără sâmbure.
Sâmburos, adjectiv
Sinonime:
cu sâmbure, plin de conținut, sămânțos, (învechit) simburos.
