Rugină, substantiv feminin Sinonime:
iarba-mlaştinei; pipirig, mană.
Mană, substantiv feminin
Sinonime:
belşug, abundenţă, îmbelşugare, îndestulare, prisos, bogăţie, berechet; rugină la vegetale. Mâna, verb
Sinonime:
a îndemna, a sili; a mişca, a împinge; a se grăbi. Mână, substantiv feminin
Sinonime:
braţ, membru superior, palmă, pumn, (învechit și regional) brâncă, (popular și familiar) labă; (mână curentă) balustradă; (mână de lucru) forță de muncă; (botanică) (mâna-Maicii-Domnului) (regional) palma-sfintei-Mării; (tehnică) bată, braț, crac, furcă, margine, mâner, pervaz, spetează, stâlp, (regional) ciocan, (regional) condac, (regional) cotoi, (regional) cujbă; calitate, cocârlă, condiție, femeiușcă, fofează, grijă, hădărag, leucă, mănunchi, mănușă, măsea, muierușcă, pază, posesiune, rang, schimbătoare, seamă, stare, stăpânire, teapă, titirez, treaptă.
Rugini, verb Sinonime:
a se oxida, a prinde rugină, a se strica; a se învechi, a nu mai corespunde, a nu fi bun, a se degrada.
Ruginit (ruginită), adjectiv Sinonime:
oxidat, galben-roşietic, plin de rugină, stricat; (figurat) învechit, îmbătrânit; dogit, înapoiat, demodat, depăşit, scos din uz.
Ruginitură, substantiv feminin
Sinonime:
lucru uzat, rablă, rugină, vechitură, (regional) răbăgie, (regional) roajbă, (variantă) ruginătură.
Cruguliţă, substantiv
Sinonime:
rugină, spălăcioasă.
Mucegăi, verb
Sinonime:
a (se) mucezi, a deveni muced, a prinde mucegai, (Oltenia) a (se) sfoiegi, (regional) a (se) mucuri, (variantă) a mucigăi. Mucegai, substantiv
Sinonime:
igrasie, mucezeală, mușiță, (rar) mucezitură, (regional) mucoare, (regional) mucureală, (regional) rugină (a cerealelor), (regional) sfoiag, (regional) sfoiegeală, (regional) mucigai, (regional) muștegai.
Roajbă, substantiv
Sinonime:
(regional) rablă, rugină, ruginitură, vechitură; cal bătrân și slab, gloabă, mârțoagă.
Stirigie, substantiv (regional)
Sinonime:
cărbune de fum, rugină la grâu, stirevie, tirighie.
Brusin, substantiv (regional)
Sinonime:
rugină.
Rodină, substantiv
Sinonime:
consacrare, creație, dar, facere, familie, geneză, întemeiere, lăuzie, moștenitor, neam, post-partum, rugină, sfeștanie, sfințire, succesor, târnoseală, târnosire, zi de naștere, (variantă) rodin; ploaie cu soare, rugină (pe cereale).
Putrezit, adjectiv
Sinonime:
cangrenat, descompus, devenit putregai, distrus de rugină, distrus de umezeală, intrat în putrefacție, necrozat, putred, (livresc) putrid, (popular) putregăios, (rar) necrotic, (rar) putregăit, (regional) zăcut.
Iarba-mlaştinii, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) rugină.
Pălitură, substantiv (învechit și popular)
Sinonime:
contuzie, groază, izbitură, încrâncenare, înfiorare, înfricoșare, îngrozire, înspăimântare, lovitură, ofilire, oroare, rană, teroare, (învechit și regional) rugină (a plantelor), (regional) păliște, (regional) spaimă.
Răbăgie, substantiv (regional)
Sinonime:
rablă, rugină, ruginitură, vechitură, (variantă) răbăjie.
Rubiginos, adjectiv
Sinonime:
brun roșcat, plin de rugină, ruginiu.
Vechitură, substantiv
Sinonime:
antichitate, hârb, hârcă, hodoroagă, lucru vechi, rablă, rugină, ruginitură, ruptură, zdreanță, (învechit) vechime, (popular) treanță, (rar) uzură, (regional) cleașcă, (regional) hleab, (regional) hodoroabă, (regional) marda, (regional) răbăgie, (regional) rebeagă, (regional) roajbă.
Ruginire, substantiv
Sinonime:
apariție de rugină, oxidare, oxidație, ruginit, (figurat) îmbătrânire, (figurat) învechire, (figurat) ramolire, (popular) coclire.
Păliciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
ardere, arșiță, dogoare, îngălbenire, ofilire, pălire, rugină (a plantelor), veștezire, (învechit și popular) pălitură.
