Rotitor, adjectiv
Sinonime:
pivotant, turnant.
Rotitură, substantiv feminin Sinonime:
rotire, învârtire, învârtitură, rotocol, răsucire, roată.
Dura, verb
Sinonime:
a construi, a zidi, a clădi, a face, a persista, a rezista, a se menţine, a dăinui, a ţine, a se păstra. Dură, substantiv
Sinonime:
roată, rotiţă.
Roată, substantiv feminin Sinonime:
cerc, colac, rotilă, rotiţă; învârtitură, răsucire, rotocol, ocol, rotire, rotaţie, rotitură; (învechit) polc, companie de ostaşi, grup, ceată, pluton.
Rotativ (rotativă), adjectiv Sinonime:
circular, rotit.
Rotaţie, substantiv feminin Sinonime:
rotire, cerc, învârtire, rotitură, învârtitură, ocol, roată.
Rotilă, substantiv feminin Sinonime:
roată, rotiţă. Rotila, verb
Sinonime:
a întoarce, a învârti, a răsuci, a roti, a rula, a suci.
Rotocol, substantiv neutru Sinonime:
cerc, rotire, rotitură, răsucire, roată, învârtitură, spirală.
Turnant (turnantă), adjectiv
Sinonime:
cotit, mobil, răsucit, rotitor, sucit.
Giratoriu (giratorie), adjectiv
Sinonime:
de rotație, rotativ, rotitor, circular, turnant.
Cărică, substantiv
Sinonime:
rotiţă. Carica, verb
Sinonime:
a încărca o navă; a exagera, a șarja.
Curtare, substantiv
Sinonime:
galanterie, curtoazie, cavalerism; paradă nupțială, rotit.
Rotică, substantiv
Sinonime:
rotilă, rotiţă.
Roticea, substantiv
Sinonime:
rotilă, rotiţă.
Roticică, substantiv
Sinonime:
roată, rotilă, rotiţă.
Rânsă, substantiv
Sinonime:
(regional) ament, inflorescență, mâțișor; rotiță zimțată.
Rotiliţă, substantiv
Sinonime:
rotilă, rotiţă; (adjectival) rotunjoară; (adverbial) de jur împrejur, roată.
Rotire, substantiv
Sinonime:
cerc, întoarcere, întors, învârteală, învârtire, învârtit, învârtitură, pivotare, răsucire, roată, rotaţie, rotit, sucire, (popular) rotitură, (popular) rotocol.
Întoarcere, substantiv
Sinonime:
adresare, arătură de toamnă, atragere (de partea cuiva), castrare, cârmire, desfacere, îmbrăcare pe dos, înapoiere, întors, întorsătură, învârteală, învârtire, învârtit, învârtitură, jugănire, jugănit, mucezire (a fânului), rambursare, răsturnare, răsucire, recidivă, reflectare, reflexie, repercutare, restituire, retragere, retur, revenire, rotație, rotire, rotit, scopire, scopit, sterilizare, sucire, umezire (a tutunului), venire, (învechit) interpretare, (învechit) îndepărtare, (învechit) înnebunire, (învechit) răsfrângere, (învechit) refuz, (învechit) schimbare, (învechit) transformare, (învechit; figurat) convertire, (învechit; figurat) îndreptare, (popular) înturnare, (popular) înturnat, (popular) micșorare, (popular) rotitură, (popular) rotocol.
Răsucire, substantiv
Sinonime:
deplasare, dezarticulare, dezarticulație, dislocare, încolăceală, încolăcire, încolăcitură, îndoire, înfășurare, întoarcere, întors, învălătucire, învârteală, învârtire, învârtit, învârtitură, luxare, luxație, răsuceală, răsucit, răsucitură, rostogolire, rotație, rotire, rotit, scrânteală, scrântire, scrântitură, suceală, sucire, sucit, sucitură, torsionare, torsiune, vălătuceală, (popular) rotitură, (popular) rotocol.
