Resemna, verb Sinonime:
a se împăca, a accepta, a se supune, a suporta, a se resigna.
Resemnare, substantiv
Sinonime:
abandon, acceptare, împăcare (cu răul), renunțare, (învechit) resemnaţie, (învechit) resignare, (învechit) resignație.
Resemnaţie, substantiv
Sinonime:
abnegație, detașare, dezinteresare, renunțare, resemnare, (învechit) resignare.
Abandon (abandonuri), substantiv neutru Sinonime:
abdicare, apostazie, capitulare, concesionare, oprire, părăsire, rejectare, lepădare, renunţare, resemnare.
Abdica, verb
Sinonime:
a abandona, a capitula, a ceda, a demisiona, a părăsi (o funcție înaltă), a renunța, a se coborî din scaun, (figurat) a se resemna, (învechit și figurat) a coborî, (învechit și figurat) a se resigna, (învechit) a paretisi, (învechit) a se prosti.
Rezistent (rezistentă), adjectiv Sinonime:
durabil, trainic, puternic, tare, tenace, robust, viguros, zdravăn; răbdător, resemnat.
Stoic (stoică), adjectiv Sinonime:
resemnat, eroic, rezistent.
Dezumflat, adjectiv
Sinonime:
decepţionat, dezamăgit, deziluzionat; temperat, resemnat, potolit.
Fatalism, substantiv
Sinonime:
cauzalitate, determinism, predestinare, predestinaţie; abandon, pasivitate, renunțare, resignație, resemnare.
Resignație, substantiv
Sinonime:
abandon, abdicare, abjurare, demisie, fatalism, pasivitate, renunțare, resemnare, resignare, retractare, (variantă) resignațiune.
Fatalist, adjectiv
Sinonime:
pasiv, resemnat.
Resigna, verb (învechit)
Sinonime:
a accepta, a se resemna, a se supune, (variantă) a rezigna.
