Răzleţ (răzleață), adjectiv Sinonime:
izolat, rătăcit, însingurat, înstrăinat, îndepărtat, pribeag.
Răzleţi, verb Sinonime:
a se împrăştia, a se risipi, a se răspândi, a se rătăci, a se răzni, a se răsfira, a se dispersa, a se difuza.
Despărţire, substantiv feminin
Sinonime:
delimitare, răzleţire, hotărnicire; îndepărtare, distanţare, înstrăinare; separare, divorţ; desprindere, detaşare, izolare, separaţie, (învechit) dezunire, (rar) segregare, segregaţie, descompunere, desfacere, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, (rar) dezalcătuire, compartiment; circă, circumscripţie, secţie.
Disparat (disparată), adjectiv
Sinonime:
răzleţ, desperecheat, izolat, descompletat, stingher, lipsit de legătură, lipsit de armonie, lipsit de simetrie.
Izolat (izolată), adjectiv Sinonime:
despărţit, separat, îndepărtat, detaşat; retras, singuratic, solitar, răzleţ; dosnic, ascuns, ferit.
Pierde, verb Sinonime:
a dispărea, a pieri, a se face nevăzut; (reflexiv) a leşina, a agoniza, a se sfârşi, a muri; a se rătăci, a se răzleţi; (figurat) a se zăpăci, a se emoţiona, a se intimida, a se încurca, a se speria.
Pribeag (pribeagă), adjectiv Sinonime:
rătăcitor, hoinar, vagabond; refugiat, fugar, exilat, emigrant; singur, izolat, răzleţ.
Răsfira, verb Sinonime:
a se răzleţi, a se risipi, a se împrăştia, a se răşchira, a se îndepărta, a se răspândi, a se dispersa.
Răspândi, verb tranzitiv și reflexiv Sinonime:
a se împrăştia, a se răsfira, a se răzleţi, a se distanţa, a se risipi, a se propaga, a se difuza, a se revărsa, a se întinde, a emana, a exala, a radia.
Rătăci, verb Sinonime:
a se pierde, a se răzleţi, a pierde drumul; a-şi pierde mintea, a înnebuni, a deveni nebun; a se împrăştia, a se risipi, a se răspândi; a hoinări, a colinda, a pribegi, a vagabonda, a umbla în neştire, a umbla brambura.
Rătăcitor (rătăcitoare), adjectiv
Sinonime:
ahasveric, eratic, hoinar, nomad, pribeag, rătăcind, răzleț, vagabond, (figurat) fugitiv, (figurat) pieritor, (învechit) stranic.
Răzni, verb Sinonime:
a răzleţi.
Sporadic (sporadică), adjectiv Sinonime:
răzleţ, ici-colo, împrăştiat, întâmplător, risipit, disparat, intermitent, discontinuu, rar.
Stingher (stingheră), adjectiv Sinonime:
izolat, răzleţ, singur, singuratic, dezorientat, străin; desperecheat.
Zburătăci, verb Sinonime:
a spulbera, a împrăştia, a (se) răzleţi, a (se) risipi.
Despărţi, verb
Sinonime:
a (se) desprinde, a (se) detaşa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa, a răzleţi, a divorţa, (învechit şi regional) a despreuna, (învechit) a dezuni, (rar) a (se) segrega, (învechit şi popular) a (se) deosebi, a (se) osebi, a (se) descompune, a (se) desface, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcătui, a compartimenta; a dezbina, a învrăjbi.
Despărţit, adjectiv
Sinonime:
răzleţit, divorţat, separat; deosebit, dezbinat, diferit, divers, felurit, învrăjbit, variat.
Deșirare, substantiv
Sinonime:
desfirare, desfirat, despletire, despletit, destrămare, deșirat, dezlânare, dezlânat, dezrăsucire, împrăștiere, întindere, prezentare, răspândire, răzlețire, (învechit) desucire, (învechit) sfâșiere, (regional) deșârare.
Scodoli, verb
Sinonime:
a căuta, a cotrobăi, a împrăştia, a răscoli, a răspândi, a răzleţi, a risipi, a râcâi, a scobi, a scormoni, a scotoci, a scurma, a umbla.
Răsfirat, adjectiv
Sinonime:
așezat la distanță, depărtat, difuz, dispersat, împrăștiat, înfoiat, întins pe o suprafață mare, lipsit de consistență, rărit, răspândit, răzlețit, risipit, (figurat) nestatornic, (învechit) rășchirat, (popular) răznit, (variantă) resfirat.
Răşchirat, adjectiv
Sinonime:
depărtat, dispersat, împrăștiat, întins în lături, ramificat, rămuros, răsfirat, răspândit, răzlețit, risipit, (variantă) răschirat.
Singurit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
răzleț, singuratic; (sintagmă) (nume singurit) singular.
Sporadiceşte, adverb (învechit)
Sinonime:
izolat, răzleț, sporadic.
Împrăştiere, substantiv
Sinonime:
difuzare, dispersare, dispersie, emanație, prefirare, presărare, presărat, răsfirare, răspândire, răzlețire, revărsare, ridicare, risipire, spulberare, (învechit) risipă.
Rupere, substantiv
Sinonime:
abrogare, anulare, aplecare, culegere, descompunere, desfacere, despărțire, desprindere, detașare, fracturare, frângere, izolare, împrăștiere, întrerupere, răsfirare, răzlețire, revărsare, risipire, roadere, rupt, ruptură, separare, sfâșiere, smulgere, spargere, spintecare, spintecat, stricare, surpare, uzare, zdrobire, (figurat) distrugere, (figurat) îndepărtare, (figurat) înstrăinare, (figurat) ruinare, (învechit) împărțire, (învechit) jefuire, (învechit) rumpere, (învechit; la figurat) întristare, (la jocul de cărți) tăiere, (rar) fărâmițare, (regional) sfărâmare.
Răzlogi, verb (regional)
Sinonime:
a (se) îndepărta, a (se) separa, a hotărî, a se despărți, a se izola, a se împrăștia, a se răzleți, (regional) a se rășlui.
