Rătăci, verb Sinonime:
a se pierde, a se răzleţi, a pierde drumul; a-şi pierde mintea, a înnebuni, a deveni nebun; a se împrăştia, a se risipi, a se răspândi; a hoinări, a colinda, a pribegi, a vagabonda, a umbla în neştire, a umbla brambura.
Rătăcind, adjectiv
Sinonime:
nomad, rătăcitor.
Rătăcire (rătăciri), substantiv feminin
Sinonime:
(figurat) greșeală, eroare; nebunie, demență.
Rătăcit (rătăcită), adjectiv
Sinonime:
pierdut, dezorientat; (figurat) absent, întunecat, tulburat.
Rătăcitor (rătăcitoare), adjectiv
Sinonime:
ahasveric, eratic, hoinar, nomad, pribeag, rătăcind, răzleț, vagabond, (figurat) fugitiv, (figurat) pieritor, (învechit) stranic.
Rătăcitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
erezie, greșeală, rătăcire.
Abatere (abateri), substantiv feminin
Sinonime:
aberație, anomalie, contravenție, culcare pe pământ, culpabilitate, culpă, deformare, deplasare, derivă, deviație, deviere, doborâre, eroare, excepție, greșeală, infracțiune, încălcare (de norme), îndepărtare, mutare, ocolire, păcat, schimbare, vină, vinovăție, (figurat) deprimare, (figurat) rătăcire, (învechit și figurat) rătăceală, (învechit și regional) teahnă, (învechit) cusur, (învechit) săblaznă, (învechit) scandal, (învechit) smintă, (învechit) sminteală, (livresc) eres, (Oltenia, Muntenia și Moldova) ponos, (rar) prihană, (regional) greș.
Aberaţie (aberaţii), substantiv feminin
Sinonime:
eroare, rătăcire, absurditate, elucubrație, anomalie, anormalitate, demență, dereglare, nebunie, idioțenie, iluzie, non-sens, sofism, stupiditate; abatere, depărtare, deturnare, deviere; îndepărtare de adevăr; (aberație cromatică) cromatism; (aberație vizuală) astigmatism.
Alienație, substantiv feminin
Sinonime:
abalienare, alienare (mintală), arierație, boală mintală, cretinism, debilitate mintală, demență, folie, nebunie, prosteală, sminteală, smintire, țicneală, (familiar) căpială, (figurat) rătăcire, (figurat) scrânteală, (figurat) țăcăneală, (învechit și regional) smintă, (juridic) alienare, (juridic) înstrăinare, (Moldova) zăluzeală, (Moldova) zăluzie, (Moldova) zărgheală, (Moldova) zărghenie, (popular) nebuneală, (prin Bucovina) sălteală, (Transilvania, Maramureș și Banat) bolânzie, (variantă) alienațiune.
Beat (beată), adjectiv Sinonime:
băut, ameţit, cherchelit, pilit, afumat; (figurat) transportat, copleşit, tulburat, rătăcit, emoţionat, impresionat.
Eres, substantiv neutru
Sinonime:
prejudecată, superstiţie, absurditate, eroare, greşeală, erezie, păcat, rătăcire, (rar) necredinţă, (învechit) minciună; abatere, culpabilitate, culpă, vină, vinovăţie.
Erezie, substantiv feminin
Sinonime:
apostasie, deviație, deviaționism, eres, eroare, greşeală, heterodoxie, messalinism, rătăcire, sacrilegiu, schismă, viziune greșită, (învechit) minciună, (rar) necredinţă.
Eronat (eronată), adjectiv
Sinonime:
aberant, absurd, denaturat, fals, greșit, impropriu, incorect, inexact, mincinos, neadevărat, neexact, nefondat, neîntemeiat, (învechit și figurat) rătăcit, (învechit și regional) smintit, (rar; figurat) strâmb.
Greşeală, substantiv feminin
Sinonime:
abatere, cusur, defect, deficienţă, eroare, gafă, hibă, imperfecţiune, incorectitudine, inexactitate, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, rătăcire, scădere, scrânteală, slăbiciune, viciu, vină, vinovăţie, (învechit) greșală, (regional) greșa, (regional) grișea.
Greşi, verb
Sinonime:
a cădea în păcat, a comite o greșeală, a comite un păcat, a confunda, a da greş, a executa ceva greșit, a face cuiva un rău, a face o faptă rea, a face rău, a greși, a încurca, a lua un lucru drept altul, a nu nimeri ținta, a păcătui, a rătăci, a se abate de la regulile de conduită, a se face vinovat, a se înşela, a vătăma.
Hoinar (hoinară), adjectiv Sinonime:
vagabond, haimana, derbedeu, pierde-vară, gură-cască, târâie-brâu, plimbăreţ, fără căpătâi, rătăcitor, pribeag, drumeț.
Hoinări, verb Sinonime:
a vagabonda, a bate drumurile, a rătăci, a pribegi, a umbla gură-cască, a număra pietrele, a umbla brambura, a umbla haihui, a umbla teleleu-tănase, a umbla de frunza frăsânelui, a merge aiurea, a umbla huciu-marginea, a umbla de frunza lelii.
Întunecat (întunecată), adjectiv
Sinonime:
cenușiu, confuz, difuz, echivoc, fără chef, fără lumină, haotic, imprecis, indefinit, indispus, încâlcit, închis, încruntat, încurcat, întristat, întunecos, mâhnit, mohorât, neclar, nedefinit, nedeslușit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, orb, pământiu, posomorât, rătăcit, sumbru, sur, tenebros, trist, tulburat, tulbure, vag, (popular) suriu, (regional) pământit, (regional) pământos.
Nebunie, substantiv feminin
Sinonime:
aberaţie, abjecţie, absurditate, alienare, alienaţie, boală mintală, boroboaţă, căpială, demenţă, fărădelege, imprudenţă, infamie, josnicie, mârşăvie, mişelie, năzbâtie, năzdrăvănie, neastâmpăr, nechibzuinţă, nelegiuire, nemernicie, nesăbuinţă, nesocotinţă, netrebnicie, poznă, prostie, sminteală, smintire, ticăloşie, ţicneală, uşurinţă, zăluzie, zărgheală, zărghenie, zburdălnicie, (figurat) rătăcire, (învechit şi regional) smintă, (Moldova) zăluzeală, (popular) nebuneală, (prin Bucovina) sălteală, (Transilvania, Maramureș şi Banat) bolânzie; (locuţiune) (la nebunie) foarte mult, enorm.
Orbecăi, verb
Sinonime:
a bâjbâi, a dibui, a pipăi, a rătăci, (învechit și regional) a orbeca, (regional) a horhăi, (regional) a moșcoti, (variantă) a orbăcăi.
Orbire, substantiv feminin Sinonime:
cecitate; (figurat) rătăcire, inconştienţă, nebunie.
Păcat, substantiv neutru Sinonime:
vinovăţie, vină; rătăcire, abatere, greşeală; defect, cusur, meteahnă, viciu, slăbiciune, lipsă, scădere, imperfecţiune, neajuns.
Peregrina, verb Sinonime:
a cutreiera, a colinda, a rătăci, a călători, a hoinări, a umbla.
Pierde, verb Sinonime:
a dispărea, a pieri, a se face nevăzut; (reflexiv) a leşina, a agoniza, a se sfârşi, a muri; a se rătăci, a se răzleţi; (figurat) a se zăpăci, a se emoţiona, a se intimida, a se încurca, a se speria.
Pierdut (pierdută), adjectiv Sinonime:
irosit, rătăcit, risipit; estompat, stins, palid, şters; (figurat) disperat, deznădăjduit, descurajat, demoralizat; nevalorificat, consumat, împrăştiat, nefolosit.
Pribeag (pribeagă), adjectiv Sinonime:
rătăcitor, hoinar, vagabond; refugiat, fugar, exilat, emigrant; singur, izolat, răzleţ.
Pribegi, verb
Sinonime:
a emigra, a fi pribeag, a fugi, a hoinări, a peregrina, a rătăci, a se duce prin străini, a se exila, a se expatria, a se refugia, a trăi în pribegie, a umbla de colo până acolo, a vagabonda, (învechit) a băjenări, (învechit) a băjeni, (învechit) a prebegi, (învechit) a pribăgi, (învechit) a pribeji, (învechit) a pripăgi, (învechit) a pripăji, (învechit) a se înstrăina, (prin Moldova) a bădădăi, (regional) a horhăi.
Pribegie, substantiv feminin
Sinonime:
emigrare, emigraţie, exil, exilare, expatriere, fugă, hoinăreală, pribegire, proscriere, proscripție, rătăcire, refugiu, surghiun, surghiunire, vagabondaj, vagabondare, (învechit) băjenărie, (învechit) băjenărit, (învechit) băjenie, (învechit) băjenire, (învechit) băjenit, (învechit) haiducie, (învechit) înstrăinare, (învechit) străinătate, (învechit) surghiunie, (învechit) surgunlâc, (învechit) urgie, (învechit) zatocenie, (regional) pribăgie.
Răzleţ (răzleață), adjectiv Sinonime:
izolat, rătăcit, însingurat, înstrăinat, îndepărtat, pribeag.
Răzleţi, verb Sinonime:
a se împrăştia, a se risipi, a se răspândi, a se rătăci, a se răzni, a se răsfira, a se dispersa, a se difuza.
Umbla, verb Sinonime:
a merge, a se mişca, a se deplasa, a străbate, a trece, a cutreiera, a hoinări, a colinda, a circula, a se plimba, a fi în mişcare; a frecventa; a se ţine după cineva, a urma pe cineva; a pribegi, a rătăci, a vagabonda.
Vagabond (vagabondă), adjectiv Sinonime:
hoinar, rătăcitor, nestabil, nestatornic, inconstant; haimana, derbedeu, fără căpătâi, pierde-vară.
Zăhăi, verb (regional) Sinonime:
a supăra, a sâcâi, a necăji, a stingheri; a încurca, a amesteca, a împrăştia, a rătăci, a risipi.
Rătăceală (rătăceli), substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
abatere, culpabilitate, culpă, eroare, greșeală, păcat, rătăcire, vină, vinovăție.
Alienare, substantiv
Sinonime:
abalienare, alienație, arierație, boală mintală, cretinism, debilitate mintală, demență, folie, nebunie, prosteală, sminteală, smintire, țicneală, (familiar) căpială, (figurat) rătăcire, (figurat) scrânteală, (figurat) țăcăneală, (învechit și regional) smintă, (juridic) alienație, (juridic) cedare, (juridic) înstrăinare, (Moldova) zăluzeală, (Moldova) zăluzie, (Moldova) zărgheală, (Moldova) zărghenie, (popular) nebuneală, (prin Bucovina) sălteală, (Transilvania, Maramureș și Banat) bolânzie.
Cutreierare, substantiv
Sinonime:
călătorire, colindare, cutreierat, frecventare, hoinăreală, perindare, rătăcire, umblare, umblat, umblătură, umblet, voiajare.
Delir, substantiv
Sinonime:
alienare, aiurare, aiureală, amețeală, delirare, (învechit şi regional) bâiguială, bâiguire, confuzie, frenezie, rătăcire, nebunie, halucinație, inspirație, psihoză; (la figurat) agitație, entuziasm, exaltare, excitare, febră, pasiune, transă.
Divagant, adjectiv
Sinonime:
rătăcitor, instabil; (figurat) demențial, derezonabil.
Flana, verb
Sinonime:
a colinda, a cutreiera, a hoinări, a peregrina, a rătăci, a umbla, a vagabonda.
Hăimăni, verb
Sinonime:
a fi haimana, a hoinări, a rătăci, a umbla haimana, a umbla mult și fără rost, a vagabonda.
Săblăznire, substantiv (învechit)
Sinonime:
rătăcire, pribegire.
Vagabonda, verb
Sinonime:
a colinda, a cutreiera, a hoinări, a horhăi, a peregrina, a pribegi, a rătăci, a trăi ca un vagabond, a umbla, (livresc) a flana, (prin Moldova) a bădădăi.
Lăinici, verb
Sinonime:
a (se) alinta, a (se) cocoli, a (se) obrăznici, a (se) răsfăţa, a (se) răzgâia; a fi lainic, a hoinări, a rătăci, a umbla fără rost, a vagabonda.
Eratic, adjectiv
Sinonime:
ambulant, ambulatoriu, care nu este fix, intermitent, neregulat, rătăcitor.
Neexact, adjectiv
Sinonime:
anacronic, aproximativ, eronat, fals, greșit, imprecis, impropriu, inautentic, incorect, inexact, neadevărat, neautentic, nefondat, neîntemeiat, nepunctual, (învechit; figurat) rătăcit.
Întunecare, substantiv
Sinonime:
beznă, eclipsă, încruntare, obscurare, rătăcire, tulburare, (cinema) fondu.
Nemernici, verb (învechit)
Sinonime:
a aduce într-o stare jalnică, a hoinări, a pribegi, a rătăci (fără rost), a se stabili în altă țară, a umbla pribeag, a vagabonda.
Buiguire, substantiv (regional)
Sinonime:
bâiguire, brodelnicitură, buiguit, buiguitură, buimăcire, buiuguire, extaz, îngăimeală, rătăcire, vedenie, vorbire fără înțeles, vorbire fără rost, zăpăcire.
Neîntemeiat, adjectiv
Sinonime:
eronat, fals, fără temei, greșit, iluzoriu, inautentic, inexact, inventat, înșelător, mincinos, născocit, neadevărat, neautentic, neexact, nefondat, nereal, neserios, netemeinic, plăsmuit, pueril, scornit, (învechit) mințit, (învechit) răsuflat, (învechit) spuriu, (învechit, figurat) rătăcit, (popular, figurat) strâmb, (rar) părelnic.
Stranic, adjectiv și substantiv (învechit)
Sinonime:
hoinar, pelerin, pribeag, rătăcitor, străin, vagabond, venetic. Stranic, substantiv (învechit)
Sinonime:
oaspete, (învechit) oaspe.
Budușluitură, substantiv (regional)
Sinonime:
exil, pribegie, rătăcire.
Nefundat, adjectiv
Sinonime:
eronat, fals, greșit, inexact, neexact, neîntemeiat, (învechit și figurat) rătăcit, (variantă) nefondat.
Nefondat, adjectiv
Sinonime:
eronat, fals, greșit, inexact, neexact, neîntemeiat, (învechit și figurat) rătăcit, (variantă) nefundat.
Horhăi, verb (regional)
Sinonime:
a bâjbâi, a cutreiera, a dibui, a hoinări, a horhoti, a orbecăi, a pipăi, a pribegi, a rătăci, a umbla în neștire, a vagabonda, (variantă) a orhăi.
Deambula, verb
Sinonime:
a flana, a hoinări, a rătăci, a se balada, a vagabonda.
Deambulare, substantiv
Sinonime:
hoinărire, rătăcire.
Hoinărire, substantiv
Sinonime:
cutreierare, hoinăreală, rătăcire, vagabondare.
Hoinăreală, substantiv
Sinonime:
baladare, călătorie fără țintă, colindare, cutreierare, flanare, golănie, haimanalâc, hoinărire, hoinărit, plimbare fără țintă, pribegie, pribegire, rătăcire, vagabondaj, vagabondare, (învechit) ștrengărie, (rar) aventurism, (rar) pușlamalâc, (regional) pușlanie.
Girovag, substantiv
Sinonime:
călugăr cerșetor, rătăcitor, vagabond.
Pribegitor, adjectiv
Sinonime:
hoinar, pribegit, rătăcitor, (învechit) prebegitor.
Pribegit, adjectiv
Sinonime:
expatriat, fără adăpost, fără căpătâi, plecat în pribegie, pribeag, pribegitor, rătăcitor, (regional) pribăgit.
Pribegire, substantiv
Sinonime:
exil, hoinăreală, pribegie, rătăcire din loc în loc, vagabondaj, vagabondare, (variantă) prebegire, (variantă) pribigire.
Vânturătură, substantiv (popular)
Sinonime:
pleavă, vânturare, vânturat; (învechit) rătăcire prin lume.
Orbecăire, substantiv
Sinonime:
bâjbâială, bâjbâire, bâjbâit, bâjbâitură, dibuială, dibuire, dibuit, orbecăială, orbecăit, rătăcire, (învechit și regional) orbecare, (regional) orbăcăire.
Nomadic, adjectiv (învechit)
Sinonime:
ambulant, călător, instabil, itinerant, migrant, migrator, mobil, nomad, rătăcitor, vagabond, voiajor.
Nomad, adjectiv
Sinonime:
ambulant, călător, instabil, itinerant, migrant, migrator, mobil, nestatornic, rătăcitor, vagabond, voiajor, (învechit) nomadic. Nomad, substantiv
Sinonime:
beduin, boem, bohem, călător, gitan, țigan, vagabond, voiajor.
Vagație, substantiv
Sinonime:
rătăcire.
Aberațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
abatere de la normal, aberație, absurditate, aiureală, bazaconie, elucubrație, enormitate, fantasmagorie, inepție, prostie, rătăcire, stupiditate.
Peregrinare, substantiv
Sinonime:
alergare, călătorie, colindătură, cutreierare, hagialâc, pelerinaj, peregrinație, perindare, periplu, pribegie, rătăcire, (învechit) pelegrinagiu, (învechit) peregrinaj, (învechit) peregrinațiune.
Bădădui, verb (Moldova)
Sinonime:
a hoinări, a pribegi, a rătăci, a vagabonda, (Moldova) a bădădăi.
Zăluzie, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
alienare, alienație, boală mintală, demență, nebunie, prostie, rătăcire, sminteală, smintire, țicneală, zăpăceală, (regional) bolânzie, (regional) bolonșag, (regional) bolunzie.
Orbie, substantiv (popular)
Sinonime:
(medicină) anopsie, lipsă de vedere, orbire, (învechit) orbiciune, (învechit) orbime, (învechit) orbitură, (regional) orbeală; (figurat) inconștiență, lipsă de rațiune, rătăcire.
Orbime, substantiv (învechit)
Sinonime:
(medicină) orbire, (învechit) orbiciune, (învechit) orbie; (figurat) inconștiență, lipsă de rațiune, rătăcire.
