Pronunţie, substantiv
Sinonime:
accent, accentuație, articulație, dicțiune, elocuțiune, fonetism, inflexiune, intonație, mod de a pronunța, pronunţare, rostire, ton, (învechit) pronunţiaţie.
Accent, substantiv neutru
Sinonime:
ton, intonaţie, reliefare, punctuație, pronunție, întărire, (învechit) lovitor.
Fonetism, substantiv
Sinonime:
pronunţare, pronunţie, rostire, (variantă) (învechit) fonetizm.
Prozodie, substantiv
Sinonime:
articulare, articulaţie, emitere, metrică, pronunţare, pronunţie, punctuaţie, ritmică, rostire, versificaţie.
Pronunţiaţie, substantiv
Sinonime:
(învechit) accent, accentuare, accentuație, articulare, articulație, balbuție, bâlbâială, debit, dicțiune, elocuțiune, enunțare, fonetică, graseiere, inflexiune, intonație, iotacism, lalație, lambdacism, pronunţare, pronunţie, rotacism, rotacizare, sigmatism, ton.
Accentuație, substantiv
Sinonime:
accent, accentuare, evidențiere, insistență, pronunție, punere în evidență, subliniere.
Pronunţare, substantiv
Sinonime:
articulare, articulaţie, dicţiune, emitere, fonetism, formulare, mod de a pronunța, pronunţie, (învechit) prozodie, rostire, sentință pronunțată, ţinere.
Rotacism, substantiv
Sinonime:
pronunție, rotacizare.
Cacoepie, substantiv
Sinonime:
pronunție greșită.
Fonetizm, substantiv (învechit)
Sinonime:
fonetism, pronunțare, pronunție, rostire.
