Procurat, adjectiv
Sinonime:
achiziționat, cumpărat, dobândit, obținut, pricinuit, provocat, (învechit) scumpărat.
Procuraţie, substantiv
Sinonime:
delegaţie, împuternicire, mandat, procură.
Procurator, substantiv masculin (învechit) Sinonime:
magistrat, judecător; mandatar, delegat.
Parchet, substantiv neutru Sinonime:
pardoseală, podea, duşumea; procuratură, magistratură.
Cuvântător, adjectiv
Sinonime:
orator, vorbitor. Cuvântător, substantiv
Sinonime:
conferenţiar, orator, vorbitor; procurator, avocat.
Delegaţie, substantiv
Sinonime:
împuternicire, mandat, procură, (livresc) abilitate, (învechit) procuraţie, vechilet, vechilimea, vechilâc, (grecism învechit) plirexusiotită; (învechit) ambasadă, solie.
Procurist, substantiv
Sinonime:
delegat, împuternicit, mandatar, procurator, (învechit) procurant.
Vechil, substantiv (învechit)
Sinonime:
administrator, apărător, avocat, curator, econom, intendent, împuternicit, locotenent, locţiitor, mandatar, procurator, regent, reprezentant, substitut; (învechit) epistat, ispravnic, logofăt, pristav, vătaf.
Delegare, substantiv
Sinonime:
delegat, delegație, împuternicire, mandat, (învechit) procurație, (rar) autosupunere.
Achiziționat, adjectiv
Sinonime:
cumpărat, obținut, procurat.
Procurant, substantiv (învechit)
Sinonime:
împuternicit, mandatar, procurator, procurist.
