Procura, verb Sinonime:
a achiziţiona, a obţine, a găsi, a face rost; a produce, a pricinui, a cauza, a da naştere. Procură, substantiv feminin Sinonime:
mandat, împuternicire, delegaţie.
Procurant, substantiv (învechit)
Sinonime:
împuternicit, mandatar, procurator, procurist.
Procurare, substantiv
Sinonime:
achiziție, achiziționare, cumpărare, cumpărat, furnizare, livrare, luare, obținere, târguire, (învechit) scumpărătoare, (învechit) teslimarisire, (învechit) teslimatisire, (turcism învechit) teslim, (turcism învechit) teslimat.
Procurat, adjectiv
Sinonime:
achiziționat, cumpărat, dobândit, obținut, pricinuit, provocat, (învechit) scumpărat.
Procuraţie, substantiv
Sinonime:
delegaţie, împuternicire, mandat, procură.
Procurator, substantiv masculin (învechit) Sinonime:
magistrat, judecător; mandatar, delegat.
Abilitate (abilități), substantiv feminin
Sinonime:
agilitate, ușurință, îndemânare, pricepere, destoinicie, iscusinţă, dibăcie, ingeniozitate, virtuozitate; (la plural) deprinderi, obiceiuri, șmecherii, șiretlicuri; (termen juridic) aptitudine legală, delegație, împuternicire, mandat, procură.
Achiziţiona, verb Sinonime:
a procura, a obţine, a face rost; a aduna, a colecta, a strânge, a cumpăra, a poseda.
Cumpăra, verb Sinonime:
a-şi procura, a obţine, a achiziţiona; a face rost; (figurat) a mitui.
Da, verb
Sinonime:
a oferi, a dărui, a acorda, a preda, a înmâna, a întinde, a furniza, a procura, a împrumuta, a dona, a ceda, a transmite, a atribui, a conferi, a plăti, a restitui, a jertfi, a vinde, a deplasa, a ajunge, a abate, a nimeri, a aluneca, a întoarce, a arunca, a împrăştia, a izbi, a trage, a face, a produce, a rodi, a apărea, a scoate, a provoca, a hărăzi, a îngădui, a permite, a desfăşura, a susţine, a trasa, a fâţâi, a cerne, a vopsi, a unge, a cădea, a ura; a azvârli, a întâmpla, a juca, a năpusti, a năvăli, a pomeni, a precipita, a prezenta, a repezi, a reprezenta, a sări, a tăbărî, a tălmăci, a traduce, a transpune, a veni, a zvârli. Da, adverb
Sinonime:
desigur, fireşte, (învechit şi regional) dar, (turcism, în Moldova) helbet.
Dobândi, verb
Sinonime:
a primi, a căpăta, a obţine, a agonisi, a procura, (prin Transilvania) a însăma, a câştiga, a asimila, a repurta; a bate, a birui, a cuceri, a înfrânge, a întrece, a învinge, a lua, a ocupa.
Împuternicire, substantiv feminin Sinonime:
autorizare, mandat, procură, delegaţie.
Livra, verb
Sinonime:
a da, a furniza, a preda, a presta (servicii), a procura. Livră, substantiv
Sinonime:
(unitate de măsură) funt.
Mandat, substantiv neutru
Sinonime:
comandă, instrucţiune, împuternicire, însărcinare, ordin, poruncă, procură, septenat, solie.
Obţine, verb Sinonime:
a dobândi, a primi, a căpăta, a realiza, a face rost, a procura.
Parchet, substantiv neutru Sinonime:
pardoseală, podea, duşumea; procuratură, magistratură.
Remonta, verb
Sinonime:
a (se) înviora, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) redresa, a (se) reface, a (se) regenera, a (se) restabili, a (se) revigora, a revivifia, a-şi reveni; a readuce în poziție inițială, a reconstitui, a reconstrui, a reînălța, a restaura; a procura cai pentru armată.
Târgui, verb Sinonime:
a cumpăra, a-şi procura, a lua; a face tranzacţii, a se tocmi, a se ciorovăi.
Achiziționare, substantiv
Sinonime:
achiziție, cumpărare, cumpărat, luare, procurare, târguire, (învechit) cumpărătoare, (învechit) neguțare, (învechit) scumpărătoare.
Comision, substantiv
Sinonime:
indemnitate, remiză, (învechit) provizion; delegare, mandatare, împuternicire, procură; comandă, mandat; bacșiș, (popular) șpagă.
Neguţa, verb
Sinonime:
a achiziţiona, a cumpăra, a lua, a procura, a târgui, a tocmi, a vinde.
Surzui, verb
Sinonime:
a achiziţiona, a cumpăra, a lua, a procura, a târgui.
Scumpăra, verb
Sinonime:
a achiziţiona, a cumpăra, a da, a izbăvi, a împrumuta, a lua, a mântui, a procura, a purifica, a răscumpăra, a salva, a târgui.
Cumpărare, substantiv
Sinonime:
achiziţionare, cumpărat, luare, procurare, târguire, (învechit) scumpărătoare.
Cuvântător, adjectiv
Sinonime:
orator, vorbitor. Cuvântător, substantiv
Sinonime:
conferenţiar, orator, vorbitor; procurator, avocat.
Delegaţie, substantiv
Sinonime:
împuternicire, mandat, procură, (livresc) abilitate, (învechit) procuraţie, vechilet, vechilimea, vechilâc, (grecism învechit) plirexusiotită; (învechit) ambasadă, solie.
Livrare, substantiv
Sinonime:
arivaj, descărcare, furnizare, predare, procurare.
Furniza, verb
Sinonime:
a aproviziona, a da, a dota, a înzestra, a livra, a oferi (o informație), a procura.
Furnizare, substantiv
Sinonime:
alimentare, furnitură, procurare.
Plirexusiotită, substantiv
Sinonime:
delegaţie, împuternicire, mandat, procură.
Procurist, substantiv
Sinonime:
delegat, împuternicit, mandatar, procurator, (învechit) procurant.
Scumpărătoare, substantiv
Sinonime:
(învechit) achiziționare, cumpărare, cumpărat, luare, procurare, târguire.
Ocaziona, verb
Sinonime:
a cauza, a da ocazia, a pricinui, a prilejui, a procura, a provoca.
Însăma, verb
Sinonime:
a agonisi, a dobândi, a procura.
Comisiona, verb
Sinonime:
a împuternici, a încredința, a însărcina, a mandata, a prepune; (activitate pe bază de comision) a obține, a procura.
Vechil, substantiv (învechit)
Sinonime:
administrator, apărător, avocat, curator, econom, intendent, împuternicit, locotenent, locţiitor, mandatar, procurator, regent, reprezentant, substitut; (învechit) epistat, ispravnic, logofăt, pristav, vătaf.
Vechilet, substantiv (învechit)
Sinonime:
autorizație, delegaţie, împuternicire, mandat, procură, putere.
Vechilimea, substantiv (învechit)
Sinonime:
delegație, împuternicire, mandat, procură, putere.
Vechilâc, substantiv (învechit)
Sinonime:
delegație, împuternicire, mandat, procură, reprezentare, substituire.
Obţinere, substantiv
Sinonime:
căpătare, câștigare, cucerire, dobândire, înregistrare, luare, primire, procurare, realizare, repurtare, scoatere, stabilire.
Aducere, substantiv
Sinonime:
aportare, conducere, creare, facere, îndoire, pricinuire, procurare, producere, transportare, (aducere în ispravă) isprăvire, (aducere la cunoștință) înștiințare, (aducere la mirare) minunare, (aducere la săvârșit) săvârșire, (aducere spre îndeplinire) executare, (aducere-aminte) amintire, (figurat) decidere, (învechit) jertfă.
Aprovizionare, substantiv
Sinonime:
alimentare, furnitură, procurare, ravitaliere.
Teslimatisire, substantiv (învechit)
Sinonime:
furnizare, încredințare, înmânare, livrare, predare, procurare, remitere, transmitere.
Teslimarisire, substantiv (învechit)
Sinonime:
furnizare, încredințare, înmânare, livrare, predare, procurare, remitere, transmitere.
Teslimarisi, verb (învechit)
Sinonime:
a achiziționa, a da, a furniza, a încredința, a înmâna, a întinde, a livra, a preda, a procura, a remite, a transmite.
Teslim, substantiv (învechit)
Sinonime:
furnizare, încredințare, înmânare, livrare, predare, procurare, remitere, transmitere.
Teslimat, substantiv (învechit)
Sinonime:
furnizare, încredințare, înmânare, livrare, predare, procurare, remitere, transmitere.
Delegare, substantiv
Sinonime:
delegat, delegație, împuternicire, mandat, (învechit) procurație, (rar) autosupunere.
Achiziționat, adjectiv
Sinonime:
cumpărat, obținut, procurat.
Închipa, verb (regional)
Sinonime:
a închipui, a încropi, a înfiripa, a înjgheba, a întruchipa, a reprezenta, a simboliza, (regional) a construi, (regional) a face rost, (regional) a procura.
Teslimatisi, verb (învechit)
Sinonime:
a achiziționa, a da, a furniza, a încredința, a înmâna, a întinde, a livra, a preda, a procura, a remite, a transmite, (învechit) a teslimatesi, (învechit) a teslimetisi.
Luare, substantiv
Sinonime:
achiziționare, adoptare, apucare, căsătorie, confiscare, cucerire, cumpărare, cumpărat, dobândire, îmbolnăvire, încasare, înhățare, înlăturare, înșfăcare, luat, obținere, ocupare, ocupație, preluare, primire, prindere, prins, procurare, sechestrare, târguire, unire, (familiar și figurat) umflare, (franțuzism învechit) conchetă, (învechit și popular) distracție, (învechit și popular) poftă, (învechit și popular) voioșie, (învechit) loare, (învechit) luătură, (învechit) luoare, (învechit) luore, (învechit) scumpărătoare, (Transilvania; învechit) excepție; (luare-aminte) atenție, băgare de seamă, curiozitate, grijă, interes, observare, privire, prudență, (învechit) perierghie.
Sclipui, verb
Sinonime:
(regional) a acumula, a aduna, a agonisi, a economisi, a face (rost), a găsi, a improviza, a închipui, a înfiripa, a înjgheba, a procura, a se chivernisi, a strânge, (variantă) a spilcui; (învechit) a arcui, a bolti.
