Osmănesc, adjectiv (învechit)
Sinonime:
turc, turcesc.
Osmanic, adjectiv (învechit)
Sinonime:
turc, turcesc.
Osmanlâu, adjectiv (învechit)
Sinonime:
otoman, turcesc, (variantă) osmalâu, (variantă) osmanliu. Osmanlâu, substantiv (învechit)
Sinonime:
turc, (variantă) osmalâu, (variantă) osmanliu.
Otoman, adjectiv
Sinonime:
osman, turc, turcesc.
Turc, substantiv
Sinonime:
(glumeț) turcalete, (învechit și popular) necredincios, (învechit și regional) ciutac; (învechit) osman, osmangiu, osmanlâu, otoman, păgân, șalvaragiu.
Turc (turcă), adjectiv
Sinonime:
turcesc; (învechit) osman, osmanic, osmanlâu, osmănesc, otoman, otomanicesc, otomănesc, păgân, păgânesc.
Turcesc, adjectiv
Sinonime:
otoman, păgân, păgânesc, turc, (învechit) osman, (învechit) osmanic, (învechit) osmanlâu, (învechit) osmănesc, (învechit) otomanicesc, (învechit) otomănesc, (prin extensiune) mahomedan; (figurat) arbitrar, despotic, după bunul plac; (variantă) (învechit) torcesc.
Turcoaică, substantiv
Sinonime:
(învechit) cadână, osmană, osmanlie, otomană, turcoaie; (regional) bulă.
Turcoaie, substantiv (învechit)
Sinonime:
otomană, turcoaică, (învechit) osmană, (învechit) osmanlie.
