Onomatopee, substantiv
Sinonime:
(lingvistică) cuvânt imitativ, mimologie.
Cuvânt, substantiv neutru
Sinonime:
vorbă, zicere, spusă, trigramă; cuvântare, discurs, conferinţă; promisiune, făgăduială; punct de vedere, opinie, părere; (figurat) motiv, raţiune, cauză; veste, informaţie, zvon, termen, (livresc) verb, vocabulă, (regional) boace, grai, limbă, parolă, vorbire, voroavă; (cuvânt imitativ) onomatopee; (la plural) text; cazanie, intervenţie; (cuvânt introductiv) introducere; (cuvânt înainte) prefaţă; afirmaţie, angajament, glas, pretext; acord, aranjament, combinaţie, considerent, contract, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legământ, mobil, pact, pricină, prilej, ştire, temei, tranzacţie.
Figură de stil, locuţiune
Sinonime:
figură poetică, trop; (specific) afereză, alegorie, aliterație, anacolut, anadiploză, anaforă, antanaclază, antifrază, antiteză, antonomază, apocopă, aposiopeză, apostrofă, asindet, asonanță, brahilogie, comparație, elipsă, enumerație, epiforă, epimonă, epitet, eufemism, gradație, hiperbat, hiperbolă, imprecație, interogație, invectivă, inversiune, invocație, ironie, metaforă, metonimie, onomatopee, parabolă, perifrază, personificare, polisindet, repetiție, simbol, sincopă, sinecdocă.
