Moştenire, substantiv
Sinonime:
atavism, domeniu, ereditate, patrimoniu, succesiune, testament, tradiție, transmitere, (învechit și popular) moșie, (învechit și regional) miraz, (învechit și regional) moștină, (învechit și regional) rămășiță, (învechit) clironomie, (învechit) dostoianie, (învechit) leg, (învechit) moșnenie, (învechit) moștenie, (învechit) nemestnicie, (învechit) rămas.
Clironomie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
drept ereditar, moștenire, patrimoniu, succesiune.
Destoinicie, substantiv feminin
Sinonime:
abilitate, aptitudine, capacitate, competență, cunoaștere temeinică, demnitate, dexteritate, dibăcie, diligență, eminență, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, înțelegere, moștenire, pătrundere, pregătire, pricepere, sârguință, seriozitate, știință, talent, ușurință, valoare, vrednicie, (învechit și popular) hărnicie, (învechit și regional) meșterie, (învechit) iscusire, (învechit) marafet, (învechit) merit, (învechit) nimereală, (învechit) nimerire, (învechit) perilipsis, (învechit) piotimie, (învechit) practică, (învechit) precepătură, (învechit) pricepătură, (învechit) priceput, (învechit) vârtoșie, (învechit) vârtute, (învechit) volnicie, (popular) meșteșug, (popular) meșteșugire, (regional) apucătură, (regional) pamet, (regional) pricepuție, (variantă) (învechit) dostoinicie.
Ereditate, substantiv feminin Sinonime:
moştenire, succesiune.
Obcină, substantiv feminin Sinonime:
culme, vârf, creastă; moşie, proprietate; moştenire; patrie, ţară.
Rămăşiţă, substantiv feminin
Sinonime:
coborâtor, descendent, diferență, mont, moștenire, odraslă, pariu, patrimoniu, prinsoare, progenitură, rămășag, relicvă, reminiscenţă, rest, restanţă, scoborâtor, succesiune, urmaș, viță, vlăstar, (învechit și regional) rămășitură, (învechit) rămas, (Transilvania) mărădic.
Succesiune, substantiv feminin Sinonime:
înşiruire, șir, succedare; moştenire, transmitere.
Zestre, substantiv feminin Sinonime:
dotă, inventar, moştenire.
Dezmoşteni, verb
Sinonime:
a înlătura de la moștenire, (învechit) a deschironomisi, (învechit) a desclironomisi, (învechit) a exeredita, (figurat) a frustra.
Domeniu, substantiv
Sinonime:
moşie, exploatație, fermă, fief, moștenire, patrimoniu, proprietate, (la plural) bunuri; branşă, sector, (figurat) teren; arie, compartiment, competență, sferă, cadru, cerc, câmp, materie, raion, specialitate, tărâm, zonă; resort, serviciu; mulţime, interval de valori.
Dostoianie, substantiv (învechit)
Sinonime:
moştenire, patrimoniu, succesiune, (variantă) dostoienie.
Ocină (ocine), substantiv
Sinonime:
(învechit) moşie, moștenire, patrimoniu, proprietate.
Moştină, substantiv
Sinonime:
(regional) moaşte, mumie; moştenire, patrimoniu, succesiune; loc umed, timp neguros, timp ploios.
Moşnenie, substantiv
Sinonime:
moştenire, patrimoniu, succesiune.
Moştenie, substantiv (învechit)
Sinonime:
moştenire, patrimoniu, succesiune.
Mereaz, substantiv
Sinonime:
(învechit și regional) miraz, moștenire (lăsată sau primită).
Rămas, substantiv
Sinonime:
amanet, ereditate, excedent, gaj, garanție, moștenire, pariu, patrimoniu, plus, prinsoare, prisos, prisosință, rămășag, rămășiță, rest, succesiune, surplus; rămânere; (învechit) hotărâre, sentință. Rămaş, substantiv
Sinonime:
pariu, prinsoare, rămăşag.
Miraz, substantiv
Sinonime:
(învechit și regional) avere rămasă, ereditate, moștenire, patrimoniu, succesiune; (variante; cu sensul de moștenire) meras, meraz, miras; (regional) bazaconie, bizarerie, bâzdâganie, ciudățenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăție, năstrușnicie, năzdrăvănie, poznă.
Iuș, substantiv
Sinonime:
(regional) drept (de moștenire).
Nemestnicie, substantiv (învechit)
Sinonime:
moștenire, patrimoniu, succesiune.
Străvechi, adjectiv
Sinonime:
arhaic, bătrân, imemorial, primitiv, secular, străbun, strămoșesc, transmis prin moștenire, uzat, vechi, (figurat) cărunt, (învechit și figurat) sur, (învechit) nepomenit, (învechit) preavechi, (învechit) străbunesc.
Clironomicesc, adjectiv (învechit)
Sinonime:
de moștenire, moștenit, (învechit) clironomic.
Clironomitor, substantiv (învechit)
Sinonime:
moștenire, moștenitor, (învechit) clironomisitor.
Moştenit, adjectiv
Sinonime:
congenital, dobândit, ereditar, înnăscut, lăsat prin moștenire.
Eritagiu, substantiv (învechit)
Sinonime:
drept de moștenire, (variantă) eritaj.
Meraz, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
avere rămasă, moștenire; (variante) meras, miras, miraz.
Dostoinicie, substantiv (învechit)
Sinonime:
destoinicie, moștenire.
Diadohie, substantiv (învechit)
Sinonime:
moștenire, succesiune.
Dostoienie, substantiv (învechit)
Sinonime:
moștenire, (variantă) dostoianie.
Erezire, substantiv (învechit)
Sinonime:
dobândire, moștenire, (învechit) erezit.
