Margine, substantiv feminin Sinonime:
extremitate, limită, hotar, graniţă, frontieră; periferie; mahala; mal, ţărm; tiv, chenar, bordură, muchie.
Mărginean, adjectiv
Sinonime:
mărginaş, riveran.
Bor, substantiv neutru Sinonime:
margine (la pălării).
Bord, substantiv neutru Sinonime:
margine, punte (la nave); extremitate, perimetru.
Bordură, substantiv feminin Sinonime:
fâşie, dungă, chenar, margine, contur, cadru.
Buză, substantiv feminin (figurat) Sinonime:
margine, limită, capăt, terminaţie; ascuţiş, tăiş, lamă; culme, geană, vârf, pisc, creastă. Buza, verb
Sinonime:
a olări, a teşi.
Cant, substantiv neutru
Sinonime:
muchie, colț, margine ascuțită. Cânt, substantiv neutru
Sinonime:
cântare, cântat, cântec, glas, melodie, (popular) viers; canto; (literatură) (învechit) cap.
Cap, substantiv neutru
Sinonime:
ţeastă, craniu, căpăţână, (jargon) dovleac, glavă, tărtăcuţă, doxă, cutiuţă; căpătâi; (figurat) individ, ins, persoană, om; (figurat) minte, gândire, judecată, cugetare, cuget, raţionament, memorie; căpetenie, conducător, comandant, bulibaşă, şef, ştab, boss, patron, bonz; punct final, limită, extremitate, terminaţie, sfârşit, capăt, margine; început, frunte.
Capăt (capete), substantiv neutru
Sinonime:
punct final, margine, extremitate, limită, cap, terminaţie; fragment, rămăşiţă, bucată; (capete de lege, locuțiune) articole.
Căpătâi, substantiv neutru Sinonime:
pernă; rost, situaţie, ocupaţie, îndeletnicire; sens, finalitate; capăt, cap, început, margine, sfârşit, extremitate.
Centra, verb
Sinonime:
(tehnică) a axa; (figurat) a grupa, a strânge, a aduna; (sport) a trimite mingea de la marginea terenului spre centru.
Chenar, substantiv neutru Sinonime:
margine, bordură; cadru, cercevea, ramă, pervaz.
Cotoi, substantiv masculin
Sinonime:
motan, pisic; braţ, crac, margine, mănuşă, mână, mâner, pervaz, spetează. Cotoi, verb
Sinonime:
a avea un contact sexual, a fecunda, a (se) cotârci, a (se) cotârși, a (se) cotoi, a (se) împerechea.
Dungă, substantiv feminin
Sinonime:
cută, încreţitură, muchie; latură, margine, coastă; fâşie, dâră, striație, linie, vargă, (popular) vârstă, (regional) şar, (prin Banat şi Transilvania) şargă, (Moldova şi Bucovina) vârcă, (Transilvania şi Banat) ştraif, nervură, striaţie, vână, rază, rid. Dunga, verb
Sinonime:
a tărca, a vărga, (popular) a învârsta, (regional) a vârsta.
Extremitate, substantiv feminin
Sinonime:
limită, margine, capăt, cap, vârf, extremă, colţ, (învechit) sconcenie, latură.
Flanc, substantiv neutru
Sinonime:
latură, crupă, parte, aripă, capăt, coastă, margine, (învechit) corn, mânecă.
Frontieră, substantiv feminin
Sinonime:
bornă, (Banat) mege, (învechit şi popular) margine, (învechit, la plural) confinii, cordon, demarcaţie, fruntarie, graniţă, hotar, limită teritorială, miezuină.
Graniţă, substantiv feminin Sinonime:
frontieră, hotar, margine; (figurat) limită, demarcaţie, separare; (figurat) oprelişte, zăgaz, barieră.
Gură, substantiv feminin
Sinonime:
afirmaţie, bot, buză, ceartă, chei, clanţă, clobanț, clonț, cuvânt, declaraţie, decolteu, deschidere, deschizătură, dușcă, fleancă, fofelniță, gaură, gălăgie, gât, gâtlej, glas, grai, hanță, harță, îmbucătură, înghiţitură, lamă, (Moldova şi Bucovina) leoapă, leoarbă, mal, margine, mărturisire, meliță, moară, muzicuță, ochi, orificiu, papagal, pas, persoană (care trebuie întreținută), plisc, pupăză, răscroială, râșniță, rât, relatare, sărut, sărutare, scandal, sfadă, sorbitură, spusă, strâmtoare, strigăt, tăiş, trombon, țarcă, țipăt, vad, vorbă, vorbitor, zisă, (argou) mestecău, (argou) muie, (Banat şi Transilvania) flit, (botanică) (gura-lupului) (regional) colțul-lupului; (gură căscată) gură-cască, cască-gură; (învechit) rost, (plural) buze, (regional) mordă, (regional) pieptar.
Hotar, substantiv neutru Sinonime:
graniţă, frontieră, limită; margine, hat, răzor, mejdină.
Îngrădire, substantiv feminin Sinonime:
împrejmuire, gard, limită, margine, izolare.
Latură, substantiv feminin Sinonime:
parte, margine; aspect, direcţie, sens.
Lăturaş (lăturașă), adjectiv (rar) Sinonime:
de margine, mărginaş.
Liman, substantiv neutru Sinonime:
ţărm, mal, margine; (figurat) adăpost, refugiu, azil, oblăduire.
Limita, verb Sinonime:
a mărgini, a îngrădi, a delimita, a hotărnici. Limită, substantiv feminin Sinonime:
margine, hotar, graniță.
Litoral, substantiv neutru Sinonime:
ţărm, margine.
Mahala, substantiv feminin Sinonime:
suburbie, periferie, margine.
Mal, substantiv neutru
Sinonime:
coastă, liman, litoral, margine, ţărm; ponor, povârniş, prispă, râpă, văgăună.
Mâl, substantiv neutru
Sinonime:
clisă, nămol, noroi, podmol, (popular) mâlitură.
Mană, substantiv feminin
Sinonime:
belşug, abundenţă, îmbelşugare, îndestulare, prisos, bogăţie, berechet; rugină la vegetale. Mâna, verb
Sinonime:
a îndemna, a sili; a mişca, a împinge; a se grăbi. Mână, substantiv feminin
Sinonime:
braţ, membru superior, palmă, pumn, (învechit și regional) brâncă, (popular și familiar) labă; (mână curentă) balustradă; (mână de lucru) forță de muncă; (botanică) (mâna-Maicii-Domnului) (regional) palma-sfintei-Mării; (tehnică) bată, braț, crac, furcă, margine, mâner, pervaz, spetează, stâlp, (regional) ciocan, (regional) condac, (regional) cotoi, (regional) cujbă; calitate, cocârlă, condiție, femeiușcă, fofează, grijă, hădărag, leucă, mănunchi, mănușă, măsea, muierușcă, pază, posesiune, rang, schimbătoare, seamă, stare, stăpânire, teapă, titirez, treaptă.
Mărginaş (mărginașă), adjectiv Sinonime:
periferic, limitrof, de margine; vecin, învecinat; aproape.
Muchie, substantiv feminin Sinonime:
margine, dungă; creastă, coamă, culme.
Parte, substantiv feminin Sinonime:
porţiune, fracţiune, bucată, fragment, felie; cotă, raţie, porţie, contribuţie; constituent, component; regiune, ţinut, loc; margine, latură, extremitate; direcţie, sens.
Periferie, substantiv feminin Sinonime:
mahala, suburbie, margine, cartier.
Tarla, substantiv feminin Sinonime:
hotar, limită, margine; parte, pământ.
Tiv, substantiv neutru Sinonime:
bordură, margine, chenar.
Ţărm, substantiv neutru Sinonime:
litoral, liman, plajă, margine, mal, coastă; tărâm, meleag, limită, sfârşit, capăt.
Văcălie, substantiv feminin (popular) Sinonime:
veşcă, cerc, marginea sitei; ciupercă, burete.
Muchiat (muchiată), adjectiv
Sinonime:
ascuțit (pe margine).
Carâmb, substantiv
Sinonime:
tureatcă, (regional) tureac, (prin Muntenia şi Oltenia) saftian; (tehnică) (regional) draghină, drăghinar, drug, loitret, sulete, (Transilvania şi prin Banat) sul; (regional) margine, mărginar; loitră.
Cimitir, substantiv
Sinonime:
(rar) necropolă, (regional) îngropelniţă, margine, (la plural) morminte, (Banat) avlie, (prin Transilvania) comoară,
(Banat) morţărie, (prin Transilvania) (la plural) piţigăi, (Banat, Transilvania şi Oltenia) progadie, (prin sudul Transilvaniei) stobor, (Transilvania şi Maramureș) temeteu, (Moldova) ţintirim, (învechit) grobişte.
Condac, substantiv
Sinonime:
braţ, crac, margine, mână, mâner, pat, pervaz, spetează.
Corn, substantiv
Sinonime:
aripă, capăt, căprior, coastă, colţ, cotlon, flanc, margine, ungher, unghi, rădaşcă, răgace; (învechit) trompă, (biserică) filacteră, (rar, la plural) tfiline, (învechit) advar; (cornul-secarei) (regional) pintenul-secarei; (expresie) (cu coarne) exagerat, de necrezut, gogonat, umflat; (expresie) (a lua în coarne) a împunge cu coarnele, (figurat) a se repezi cu vorba la cineva, a certa pe cineva; (expresie) (a fi mai cu coarne decât altul) a fi mai grozav decât altul; (expresie) (a pune funia în coarne) a înșela, a amăgi; (expresie) (a se lua în coarne cu cineva) a se încăiera, a se lua la harță; (expresie) (a-și arăta coarnele) a-și manifesta răutatea; (expresie) (a căuta în coarne) a se uita în coarne, a îndeplini toate capriciile cuiva, a răsfăța; (expresie) (a pune coarne) a călca credința conjugală, a înșela; (popular) (cel cu coarne) dracul; olifant; (articulat) (cornul-caprei) roşcovă; (articulat) (cornul-dracului) barba-popii; (articulat) (cornul-salcei) brâncă.
Cupon, substantiv
Sinonime:
buletin, bilet, (învechit) margine.
Durlui, substantiv
Sinonime:
(regional, marginea sobei) prichici.
Extremă, substantiv
Sinonime:
extremitate, limită, margine, capăt; (sport) aripă.
Gardină, substantiv
Sinonime:
bor, margine.
Ghizd, substantiv
Sinonime:
colac, margine, (învechit şi regional) stobor, (regional, la plural) chei.
Stobor, substantiv
Sinonime:
cimitir, colac, gard, ghizd, împrejmuire, îngrăditură, margine, ocol, par, scândură de gard, zăplaz, ulucă; (Oltenia) adunare, reuniune.
Rebord, substantiv
Sinonime:
bord, bordură, margine.
Streaşină, substantiv
Sinonime:
bor, cat, cozoroc, etaj, jgheab, margine, nivel, polată, prispă, sageac, vizieră, (învechit şi regional) scoc, (regional) plasă, (Transilvania) cetârnă; (variante) (regional) strașină, streșină.
Tușă (tușe), substantiv
Sinonime:
clapă; (sport) limită, linie, margine; (scrimă) atingere; stil, manieră.
Sconcenie, substantiv
Sinonime:
cap, capăt, colț, decedare, deces, dispariție, extremă, extremitate, limită, margine, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.
Tichie, substantiv
Sinonime:
beretă, bonetă, bonețică, bor, calotă, căciuliță, coiffure, margine, scufă, scufie, scufiță, (Transilvania, Banat și Bucovina) ceapsă, (variantă) chitie.
Mejdă, substantiv
Sinonime:
(regional) graniță, hat, hotar, limită, margine, mejdină, răzor.
Pristanişte, substantiv
Sinonime:
(învechit) liman, litoral, mal, margine, port, țărm.
Riveran, adjectiv
Sinonime:
(popular) râurean, (învechit) măluros, mărginean, ţărmurean.
Marjă, substantiv
Sinonime:
bordură, interval, margine; beneficiu, procentaj, profit, rezervă.
Limb, substantiv
Sinonime:
bordură, lamă, margine, (botanică) lamină; (teologie) iad, infern, pandemoniu, purgatoriu.
Parcan, substantiv (regional)
Sinonime:
balustradă, baraj, bârnă, cadru, chenar, dungă, fortificație, îngrăditură, întărire, margine, palancă, parapet, pervaz, ramă, rampă, stăvilar, stâlp, șanț, zăgaz, zid de apărare, (variantă) părcan. Pârcan, substantiv (învechit)
Sinonime:
azimă.
Veacă, substantiv (regional)
Sinonime:
bată, betelie, bordură, cerc, chenar, cingătoare, formă, inel, margine, tipar, văcălie, vecă, veșcă.
Vășcălie, substantiv
Sinonime:
cerc, cingătoare, margine, (variantă) văcălie.
Locuitor, substantiv
Sinonime:
aborigen, autohton, băștinaș, citadin, compatriot, consătean, contadin, emigrant, emigrat, imigrant, indigen, insular, localnic, mahalagiu, mărginaș, mărginean, ocupant, persoană, resortisant, rezident, sătean, târgoveț, țăran, (figurat) suflet, (grecism învechit) simpatriot, (învechit) lăcuitor, (învechit) sălășluitor, (livresc) pământean; (la plural) orășenime, populație, târgovețime, țărănime, (învechit și regional) poporime, (învechit) poporație, (învechit) public.
Pânză, substantiv
Sinonime:
albeață (pe ochi), așternut, bor, cearșaf, extindere, fascicul, foaie, giulgiu, lamă, lințoliu, margine, păienjeniș, perdea, pictură, plasă, rând, suprafață, șir, șuviță, tablou, tăiș, țesătură, văl, velă (la nave), (geologie) strat, (geologie) vână, (învechit și popular) zugrăveală, (învechit și regional) pânzătură, (învechit) ceată armată, (învechit) nacazlâc, (învechit) păioară, (învechit) vetrelă, (învechit) vintrea, (învechit) zugrăvitură, (rar) păinjinar, (regional) chip, (regional) paingânăraie, (regional) pănură, (regional) pânzare.
Meje, substantiv
Sinonime:
hotar, limită, margine, (variantă) mejdă.
Mărgioară, substantiv
Sinonime:
margine, mărginioară, mărginuţă.
Dantelură, substantiv
Sinonime:
bord dantelat, crenelură, decupaj, decupare, eșancrură, feston, margine dințată, (rar) dantelărie.
Chen, substantiv
Sinonime:
bordură, chenar, margine, tiv; (chen de fir) tresă.
