Lovitor, adjectiv (învechit și regional)
Sinonime:
dăunător, izbitor, nefavorabil, (figurat) prejudiciabil. Lovitor, substantiv (regional)
Sinonime:
țintaș.
Lovitură, substantiv feminin
Sinonime:
atac, atingere, bătaie, corecție, izbitură, percuție, plesnitură, rană, salvă, șoc, zvârlitură, (învechit) loveală, (învechit) vătămătură, (popular) pălitură, (regional) ștos; (sport) croșeu, directă, lob, sving, upercut, voleu, (lovitură de colț) corner, (lovitură de picior căzută) dropgol; (figurat) durere sufletească, năpastă, neajuns, necaz, nenorocire, supărare.
Accent, substantiv neutru
Sinonime:
ton, intonaţie, reliefare, punctuație, pronunție, întărire, (învechit) lovitor.
Aruncătură, substantiv feminin
Sinonime:
aruncare, aruncat, azvârlire, azvârlitură, izbitură, împrăștiere, lepădare, lovitură, zvârlitură, (învechit) asvârlitură, (învechit) dătătură, (învechit) impozit, (învechit) risipire, (popular) bubă, (rar) săritură, (rar) zvârlet, (Transilvania și Maramureș) țipătură.
Atins (atinsă), adjectiv
Sinonime:
alipit, apucat, contactat, emoționat, gustat, impresionat, insultat, îndeplinit, înduioșat, jignit, lezat, lovit, menționat, mişcat, ofensat, posedat, tulburat, ultragiat, vătămat. Atins, substantiv (învechit)
Sinonime:
asemănare, atacare, atingere, jignire, lovire.
Bătaie, substantiv feminin
Sinonime:
altoială, atingere, bătălie, bătătură, băteală, bătută, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, boiște, bombardament, bombardare, bruftuială, bruftuluială, bumbăceală, burduşeală, caft, cafteală, carambol, cardeală, ceartă, chelfăneală, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, ciocnire, ciomăgeală, conflict, corecţie, fâlfâit, goană, harţă, hăituială, hăituire, izbire, împreunare, încăierare, încăierătură, înfrângere, lovire, lovitură, luptă, mardeală, muștruluială, palpitație, păruială, pedeapsă, plesnitură, pulsație, răfuială, război, scatoalcă, scărmănătură, scărmăneală, scornire, suflare, suflu, tărbăceală, târnuială, târnuire, tic-tac, timp, tocănit, trânteală, trosneală, urecheală, zvâcnire, (bătaie de joc) batjocură, (familiar) tăvăleală, (figurat) mângâiere, (figurat) scărmănare, (învechit și popular) suflat, (rar) încaier, (regional) încăierat, (regional) tocănire, (regional) zăliște.
Bătut (bătută), adjectiv
Sinonime:
lovit, (figurat) târnosit, târnuit; bătătorit; circulat; lovit, strivit, zdrobit, (regional) mecit; făcăluit; înfrânt; acru, prins, (învechit şi popular) searbăd, (prin Banat) saur; (despre flori) învolt.
Buşeală, substantiv feminin Sinonime:
izbitură, ghiont, lovitură, înghiontire, înghionteală, înghesuială, îmbrânceală, bușitură.
Croială, substantiv feminin
Sinonime:
charleston, croi, croitură, cupă, fason, linie, tăietură, (figurat) bătaie, (figurat) caracter, (figurat) lovitură, (învechit) arhitectură, (învechit) plan, (regional; figurat) minciună mare, (regional) curuială.
Eschiva, verb
Sinonime:
a se sustrage, a se ascunde, a evita, a se da deoparte, a se fofila, a (se) feri, a para, (învechit şi regional) a sprijini; (sport) a evita o lovitură.
Foc, substantiv neutru
Sinonime:
aprindere, ardoare, arşiţă, atac, avânt, bombardament, calcinare, canonadă, căldură, conflict, dogoare, elan, entuziasm, flacără, flamă, incendiu, împuşcătură, înflăcărare, înfocare, însufleţire, lovitură, luptă, pasiune, patimă, pălălaie, pârjol, pojar, pornire, război, salvă, scarlatină, sinistru, tir, văpaie, vâlvătaie; (foc bengal) foc de artificii; (foc viu) zona zoster.
Ghiont, substantiv masculin
Sinonime:
brânci, izbitură, îmbrânceală, îmbrâncitură, împinsătură, lovitură, pumn, (Banat) poancă, (Moldova) bleandă, (Moldova) dupac, (prin Oltenia și Muntenia) potârnog, (regional) ghiold, (regional) ștos, (regional; glumeț; la plural) sarmale, (variantă) giont.
Mâhnit (mâhnită), adjectiv
Sinonime:
abătut, amărât, dezolat, îndurerat, întristat, lovit în inimă, melancolic, trist, (învechit) mâhnițel.
Nebun (nebună), adjectiv
Sinonime:
alienat, dement, lovit de dambla, smintit, zălud, ţicnit, zăpăcit, bezmetic, capiu; nesocotit, nechibzuit, imprudent, neprevăzător, necugetat; neastâmpărat, zvăpăiat, zburdalnic, zglobiu, nebunatic; turbat, furios, aprins, apucat, violent, fără control.
Opinteală, substantiv feminin Sinonime:
opintire, efort, sforţare, caznă; ghiont, brânci, lovitură, izbitură.
Prost (proastă), adjectiv
Sinonime:
credul, cretin, dăunător, defectuos, fraier, ignorant, incult, lovit cu leuca, naiv, nătărău, necorespunzător, neevoluat, nefavorabil, neîndemânatic, neînvățat, neplăcut, nepregătit, nepriceput, neprielnic, nesatisfăcător, netot, rău, rudimentar, simplu, tâmpit, tont.
Steril (sterilă), adjectiv Sinonime:
sterp, neroditor, neproductiv, nefertil, deşert; pustiu, sec, (învechit) lovit de stârpiciune; (figurat) infructuos, nefolositor, zadarnic, inutil, van, ineficace; dezinfectat, antiseptic, igienic.
Şfichi, substantiv neutru Sinonime:
pleasnă, lovitură, plesnet; (figurat) răutate, împunsătură, ironizare, înţepătură, critică; capăt, vârf, extremitate.
Şoc, substantiv neutru Sinonime:
ciocnire, izbitură, izbire, lovire, lovitură, zguduitură, comoţie.
Şui (şuie), adjectiv Sinonime:
subţire, zvelt, deşirat, mlădios, îngust, flexibil; bezmetic, zăpăcit, aiurit, năuc, nebun, capiu, fără rost, fără căpătâi, prost, nătâng; smintit, ţicnit, zănatic, lovit cu leuca, zărghit.
Şut, substantiv neutru Sinonime:
schimb, tură, rând; lovitură, izbire.
Traumatism, substantiv neutru Sinonime:
leziune, lovitură, rană.
Vătămătură, substantiv feminin
Sinonime:
colică, crampă, daună, hâitură, hernie, lovitură, pagubă, paralizie, pelagră, pierdere, prejudiciu, rană, schilodire, spasm, stricăciune, surpătură.
Tir, substantiv neutru
Sinonime:
lovitură, descărcare, foc, rafală; (sport) șut.
Bulit (bulită), adjectiv
Sinonime:
deteriorat, lovit, stricat.
Accidentat (accidentată), adjectiv
Sinonime:
care a suferit un accident, lovit, rănit, vătămat; (despre teren, drum, relief) denivelat, învălurat, neregulat.
Apoplectic, adjectiv și substantiv
Sinonime:
(medicină) damblagiu, lovit de dambla, paralizat, (învechit) damblalâu, (învechit) damblaliu, (învechit) damlaliu.
Azvârlitură, substantiv
Sinonime:
aruncătură, izbitură, lovitură, zvârlitură, (învechit) asvârlitură, (popular) azvârlită, (popular) zburătură, (rar) zvârlet, (regional) țâpătură, (Transilvania și Maramureș) țipătură.
Zvârlitură, substantiv
Sinonime:
aruncătură, azvârlitură, izbitură, lovitură, zvârlire, zvârlit, zvârlită, (rar) zvârlet, (regional) țipătură, (variantă) svârlitură.
Ciocnit, adjectiv
Sinonime:
izbit, lovit, tamponat; ştirbit, spart.
Loveală, substantiv
Sinonime:
coincidenţă, izbitură, lovitură, potriveală, potrivire.
Corner, substantiv
Sinonime:
(sport) lovitură de colţ.
Damblagit, adjectiv
Sinonime:
lovit de dambla, paralizat, (regional) bolnav, (variantă) davlagit. Damblagit, substantiv
Sinonime:
damblagire.
Detunat, adjectiv
Sinonime:
(rar) lovit de trăsnet; trăsnit. Detunat, substantiv
Sinonime:
bubuitură.
Dezghin, substantiv
Sinonime:
frâu, pinten; lovitură; săritură (de cal).
Dropgol, substantiv
Sinonime:
(sport) lovitură de picior căzută.
Sacat, adjectiv
Sinonime:
(învechit) bolnav, damblagit, infirm, lovit, rănit, spetit (de muncă), vătămat.
Lipă, substantiv
Sinonime:
(regional) lovitură cu palma.
Plesnet, substantiv
Sinonime:
lovitură, palmă, plesnitură, pocnet, șfichi, trosnet, (învechit) bătaie din palme, (regional; la plural) mătreață, (variantă) pleosnet.
Contralovitură, substantiv
Sinonime:
lovitură de răspuns, repercusiune, retroacțiune, retur, ricoșeu, ripostă.
Târnuit, adjectiv
Sinonime:
bătut, lovit. Târnuit, substantiv
Sinonime:
târnuială, târnuire, (prin Muntenia) târşuială, târșuit.
Hit, substantiv
Sinonime:
reușită, succes, şlagăr, (argou) lovitură.
Carota, verb
Sinonime:
(franțuzism) a estorca, a extorca, a înșela, (geologie) a preleva, (la biliard) a juca meschin. Carotă, substantiv
Sinonime:
(botanică) morcov; (figurat) escrocherie, înșelătorie, șarlatanie, șmecherie, trișare; (geologie) eșantion, prelevare, probă; (la biliard) lovitură meschină.
Mecit, adjectiv
Sinonime:
bătut, lovit, strivit, zdrobit.
Punch, substantiv
Sinonime:
(băutură) rum; (box) lovitură de pumn puternică; (variantă) punci.
Ștos, substantiv
Sinonime:
brânci, ghiont, izbitură, îmbrânceală, îmbrâncitură, împinsătură, lovitură; grămadă de scânduri.
Tapşă, substantiv
Sinonime:
(regional) chirie, locaţie; (regional) talpă, lovitură (cu piciorul).
Plesnitură, substantiv
Sinonime:
crăpătură, fisură, izbire, izbitură, lovire, lovitură, plesnet, pocnitură, spărtură, trosnitură, (variantă) pleznitură.
Carambola, verb
Sinonime:
(la biliard) a face carambolaj, a reuși o lovitură dublă; (familiar) a ciocni, a lovi.
Agiotaj, substantiv
Sinonime:
afacerism, agio, combinație, joc de bursă, lovitură, schimb, speculație, speculă, trafic, tripotaj, (învechit) zaraflâc.
Trăznit, adjectiv
Sinonime:
detunat, lovit de trăsnet, nebun, (familiar) beat, (figurat) înmărmurit, (figurat) uimit, (variantă) trăsnit.
Swing, substantiv
Sinonime:
lovitură (la box); jazz, ritm; (variante) suing, sving.
Marod, adjectiv (regional)
Sinonime:
bolnav, lovit, nesănătos, rănit, suferind.
Jackpot, substantiv
Sinonime:
marele lot, potul cel mare, premiu, recompensă, (figurat) mare lovitură, (figurat) pactol.
Vătămat, adjectiv
Sinonime:
atins, bolnav, boşorog, deteriorat, jignit, lezat, lovit, ofensat, rănit, stricat.
Lezat, adjectiv
Sinonime:
insultat, jignit, lovit, ofensat, păgubit, rănit, ultragiat, vătămat.
Rănit, adjectiv
Sinonime:
lovit, (Banat, Transilvania și Bucovina) prizărit, (învechit) plăguit, (livresc) lezat, (popular) vătămat, (Transilvania) marod; (figurat) insultat, jignit, ofensat, ofuscat, ultragiat.
Cros, substantiv
Sinonime:
alergare, ciclocros, footing, jogging; (box) directă; (învechit) cloș; (tenis) cross, lovitură în diagonală.
Jab, substantiv
Sinonime:
(botanică) piciorul-cocoşului; (box) lovitură de ciocan.
Nemerit, adjectiv
Sinonime:
atins, lovit, nimerit, potrivit.
Pliscăit, adjectiv (regional)
Sinonime:
bătut, lovit, pălmuit.
Răzvrătire, substantiv
Sinonime:
apostazie, contrarevoluție, frondă, indignare, instigare la revoltă, insurecție, insurgență, lovitură de stat, nesupunere, puci, răscoală, răsculare, rebeliune, revoltă, revoluție, sedițiune, (figurat) fierbere, (figurat) tulburare, (figurat; rar) agitație, (învechit și popular) rebelie, (învechit și regional) bunt, (învechit și regional) zaveră, (învechit) burzuluială, (învechit) hainie, (învechit) hainlâc, (învechit) răsvrătire, (învechit) răzvală, (învechit) rocoș, (învechit) rocoșeală, (învechit) rocoșenie, (învechit) rocoșire, (învechit) rocoșit, (învechit) rocoșitură, (învechit) zurba, (învechit, prin Moldova) bont, (popular și familiar) tevatură, (popular) răzmeriță, (popular) ridicare, (popular) sculare, (popular) zurbalâc, (turcism învechit) zulum.
Poacă, substantiv (regional)
Sinonime:
ceartă, conflict, discordie, lovitură (cu pumnul), neînțelegere; (depreciativ) hârcă, hoanghină, hoașcă.
Nefericit, adjectiv
Sinonime:
catastrofal, cuprins de durere, dezastruos, fatal, funest, îndurerat, lovit de soartă, mizerabil, nefast, nenorocit, tragic, trist, zdrobit, (învechit) neferice, (învechit) pătimaș.
Vătămare, substantiv
Sinonime:
afecțiune, avariere, boală, daună, deteriorare, hernie, îmbolnăvire, lovire, lovitură, maladie, pagubă, pierdere, prejudiciu, rană, rănire, stricare, stricăciune, (livresc) lezare.
Bușai, substantiv (regional)
Sinonime:
bușeală, bușitură, corecție, lovitură, trânteală, (regional) trântai.
Pălitură, substantiv (învechit și popular)
Sinonime:
contuzie, groază, izbitură, încrâncenare, înfiorare, înfricoșare, îngrozire, înspăimântare, lovitură, ofilire, oroare, rană, teroare, (învechit și regional) rugină (a plantelor), (regional) păliște, (regional) spaimă.
Izbă, substantiv (învechit)
Sinonime:
izbitură, lovitură, trântă, (regional) izbai; (în Rusia) căsuță (de lemn).
Izbai, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
izbitură, lovitură, trântă, (învechit și regional) izbă.
Obricit, adjectiv (regional)
Sinonime:
lovit de soartă, (regional) obrăcit, (regional) obrocit.
Pălmuță, substantiv
Sinonime:
palmă (mică), pălmică, pălmiță, pălmuliță, pălmușoară; lovitură (de palmă), scatoalcă.
Pronunciament, substantiv
Sinonime:
declarație, lovitură de stat, manifest, puci militar, sedițiune, (învechit) pronunțiament, (variantă) pronunciamento.
Jupuit, adjectiv
Sinonime:
belit, cojit, coșcovit, descojit, descuamat, deteriorat, jecmănit, jefuit, julit, ros, uzat, zdrelit, (învechit) despielat, (regional) bătrân și slab, (regional) lovit; (variante) jupit, jupoiat, jupoit, jupuiat. Jupuit, substantiv
Sinonime:
belire, belit, descuamare, jefuire, julire, julit, jupuială, jupuire, zdrelire, zdrelit, (regional) lovire, (variantă) jupit.
Ghiontit, adjectiv
Sinonime:
îmboldit, îmbrâncit, lovit. Ghiontit, substantiv
Sinonime:
ghiontire.
Lopătare, substantiv
Sinonime:
lopătat, lovitură de vâslă, vânturare, vâslire, vâslit.
Asomat, adjectiv
Sinonime:
amețit, lovit de moarte, (figurat) inoportunat, (prin extensiune) lovit. Asomat, substantiv
Sinonime:
asomare.
Plăguit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
lovit, rănit, (variantă) pleguit.
Fulgerat, adjectiv
Sinonime:
lovit de fulger, scrutat, trăsnit. Fulgerat, substantiv
Sinonime:
fulgerare, (regional) fulgerează.
Dătătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
aruncătură, lovitură.
Alduit, adjectiv (regional)
Sinonime:
binecuvântat, (figurat) lovit. Alduit, substantiv (regional)
Sinonime:
binecuvântare.
Trântai, substantiv (regional)
Sinonime:
izbitură, lovitură, trântă, (regional) bușai.
Izbitură, substantiv
Sinonime:
aruncătură, azvârlitură, brânci, bușeală, bușitură, ciocneală, ciocnet, ciocnitură, ghiont, izbeală, izbire, îmbrânceală, îmbrâncitură, împinsătură, lovire, lovitură, plesnitură, trântitură, zvârlitură, (Banat) poancă, (familiar) proțăpeală, (învechit și popular) izbă, (învechit) atac, (învechit) loveală, (medicină) contuzie, (Moldova) bleandă, (Moldova) dupac, (popular) leapșă, (popular) pălitură, (popular) picnitură, (popular) pulsație, (popular) zvâcnire, (prin Oltenia și Muntenia) potârnog, (regional) bontănitură, (regional) dupăitură, (regional) ghiold, (regional) izbai, (regional) năsădire, (regional) opinteală, (regional) ștos, (regional) șuc, (variantă) izbătură.
Izbeală, substantiv
Sinonime:
izbitură, lovitură.
Bucnitură, substantiv (regional)
Sinonime:
lovitură.
Lovire, substantiv
Sinonime:
altoire, altoit, atingere, bătaie, ciocnire, ciocnitură, coliziune, contuzie, impact, izbire, izbitură, împiedicare, lapidare, lovit, lovitură, ochire, ochit, plesnitură, tamponare, (familiar și popular) potrivire, (figurat) jignire, (figurat) lezare, (figurat) năpastă, (figurat) nenorocire, (figurat) prejudiciu, (învechit și popular) asemănare, (învechit) accent, (învechit) atac armat, (învechit) învecinare, (învechit) luptă, (învechit) pedepsire, (rar) întreciocnire, (rar) loveală.
