Justificare, substantiv feminin Sinonime:
îndreptăţire, motivare; dezvinovăţire, explicare, disculpare, dovedire; motiv, temei, raţiune.
Alibi, substantiv neutru Sinonime:
(figurat) scuză, justificare.
Decont, substantiv neutru
Sinonime:
justificare, răspundere, socoteală; decontare.
Explicaţie, substantiv feminin Sinonime:
lămurire, clarificare, desluşire, limpezire; informaţie, îndrumare, orientare, explicare; justificare, motivare, motiv, pricină, cauză; expunere, predare, explicare (a unei lecţii, a unei teme).
Noimă, substantiv feminin
Sinonime:
accepție, bun-simț, cauză, coerență, considerent, conținut, îndreptățire, însemnare, înțeles (adânc), justificare, logică, menire, mobil, motiv, motivare, motivație, obiectiv, pricină, prilej, rațiune, rol, rost, scop, semnificaţie, sens, simbol, șir, tâlc, temei, ţel, țintă, valoare.
Raţiune, substantiv feminin Sinonime:
minte, gândire, judecată, inteligenţă; temei, motiv, cauză, justificare, îndreptăţire, rezon.
Rezon, substantiv neutru (rar) Sinonime:
motiv, temei, raţiune, judecată; îndreptăţire, justificare.
Scuza, verb Sinonime:
a prezenta scuze, a se dezvinovăţi, a se justifica, a motiva; a ierta, a scuti, a trece cu vederea. Scuză, substantiv feminin Sinonime:
dezvinovăţire, justificare, motivare; părere de rău.
Dezvinovăţire, substantiv
Sinonime:
disculpare, justificare, scuză, (rar) dezvinuire, scuzare.
Dezvinuire, substantiv
Sinonime:
apărare, dezvinovăţire, disculpare, justificare, scuză.
Disculpare, substantiv
Sinonime:
dezvinovățire, dezvinuire, disculpație, disculpă, justificare, scuzare, scuză, (învechit) desculpare.
Explicare, substantiv
Sinonime:
explicație, lămurire, demonstrare, analizare, justificare.
Motivare, substantiv
Sinonime:
argument, explicare, explicaţie, justificare, logică, motiv, motivație, noimă, raţiune, rost, scuză, sens, temei.
Scuzare, substantiv
Sinonime:
dezvinovăţire, disculpare, iertare, justificare, motivare, motivaţie, scuză.
Legitimizare, substantiv
Sinonime:
justificare, legitimare.
Motivaţie, substantiv
Sinonime:
argument, argumentare, cauză, justificare, mobil, motiv, motivare, rezon, scuză; ambiție, determinație, hotărâre, rezoluție, voință.
Justificațiune, substantiv
Sinonime:
apărare, apologie, argument, demonstrație, explicație, justificare, justificație, rezon, scuzare.
Explicațiune, substantiv
Sinonime:
cauză, clarificare, comentariu, definiție, demonstrare, exegeză, explicare, expozeu, indicație, instrucțiune, interpretare, justificare, justificație, lămurire, legendă, motiv, parafrază, precizare; (variante) esplicație, esplicațiune, explicație.
Justificaţie, substantiv
Sinonime:
apărare, apologie, argument, demonstrație, explicație, justificare, scuză, (variantă) justificațiune.
Deducere, substantiv
Sinonime:
decont, defalcare, discount, exonerare, exonerație, reducere, reducție, remiză, risturnă, substracție; concluzie, consecință, corolar, demonstrație, inferență, justificare, justificație, rezonament, silogism, sinteză; deducție, (învechit) deducțiune.
Legitimare, substantiv
Sinonime:
identificare, îndreptățire, justificare, legitimație, legitimizare, motivare, motivație, oficializare, rațiune, recunoaștere, temei.
Îndreptăţire, substantiv
Sinonime:
autoritate, calitate, cădere, competență, drept, dreptate, îndrituire, justificare, legitimare, legitimitate, motivare, motivație, rațiune, temei, (învechit) rezon, (învechit) voinicie, (popular) noimă.
Feleleat, substantiv (învechit)
Sinonime:
apărare, garanție, justificare, răspundere, răspuns, responsabilitate, solvență; (variante) fălălat, felalet, felălet, felelat, feleleatiu.
Legitimism, substantiv
Sinonime:
legitimitate, (figurat) justificare, (figurat) motivare, (învechit) leghitimitală.
Legitimitate, substantiv
Sinonime:
îndreptățire, justificare, legitimism, motivare, motivație, rațiune, temei, (învechit) leghitimitală, (învechit) pravilnicie.
Legitimație, substantiv
Sinonime:
act, document, hârtie, justificare, legitimare, motivare, (figurat) dovadă, (figurat) probă, (în trecut) condicuță, (învechit) adopție, (învechit) înfiere, (învechit) leghitimație, (învechit) legitimăciune, (învechit) legitimățiune, (rar) legitimațiune.
