Just (justă), adjectiv Sinonime:
drept, corect, aşa cum trebuie; adevărat, întemeiat, echitabil, imparţial, obiectiv, cinstit.
Justeță, substantiv
Sinonime:
justețe, adevăr, dreptate, precizie, exactitate.
Justeţe, substantiv feminin Sinonime:
dreptate, corectitudine, echitate, nepărtinire, imparţialitate, probitate, obiectivitate.
Justifica, verb Sinonime:
a îndreptăţi, a motiva; a se dezvinovăţi, a se disculpa, a da explicaţii, a explica.
Justificabil (justificabilă), adjectiv
Sinonime:
comprehensibil, explicabil, just, motivabil, remisibil, scuzabil, sustenabil, tolerabil, (învechit) defendabil.
Justificare, substantiv feminin Sinonime:
îndreptăţire, motivare; dezvinovăţire, explicare, disculpare, dovedire; motiv, temei, raţiune.
Justificaţie, substantiv
Sinonime:
apărare, apologie, argument, demonstrație, explicație, justificare, scuză, (variantă) justificațiune.
Justificațiune, substantiv
Sinonime:
apărare, apologie, argument, demonstrație, explicație, justificare, justificație, rezon, scuzare.
Justificativ (justificativă), adjectiv
Sinonime:
doveditor, justificator, probator, (învechit) mărturisitor, descărcător.
Justificator, adjectiv
Sinonime:
disculpant, justificativ, legitimant.
Justiția, verb
Sinonime:
a executa.
Justiţiabil, substantiv
Sinonime:
parte.
Justițiar, substantiv
Sinonime:
inchizitor, judecător, jurat, magistrat, pretor, răzbunător, (învechit) jude.
Justiţie, substantiv feminin Sinonime:
echitate, dreptate.
Adevărat (adevărată), adjectiv Sinonime:
real, netăgăduit, incontestabil, indiscutabil, nefalsificat, veridic, verosimil, corect, just, drept, întemeiat, autentic, sigur.
Alibi, substantiv neutru Sinonime:
(figurat) scuză, justificare.
Argumenta, verb Sinonime:
a dovedi, a demonstra, a susţine, a întări, a justifica (o teză, o opinie).
Chema, verb
Sinonime:
a invita, a pofti (să vină), a convoca, (învechit, în Transilvania şi Banat) a conchema, a solicita, a provoca; a cita, a acţiona, a evoca, a supranumi, a se numi, a avea numele, (popular) a-i spune, a-i zice, (învechit) a se porecli; a se spune, a se zice, (învechit) a se pomeni; a striga, a ţipa, a urla, a zbiera; a deferi justiţiei.
Corect (corectă), adjectiv Sinonime:
cumsecade, onest, cinstit, loial, de bună credinţă, de caracter, ireproşabil; adevărat, just, drept, întemeiat.
Cură, substantiv feminin Sinonime:
tratament, îngrijire, dietă. Cura, verb
Sinonime:
a apăra, a căuta, a curăţa, a defrişa, a despăduri, a dezghioca, a dezvinovăţi, a disculpa, a distruge, a îngriji, a justifica, a nimici, a potopi, a prăpădi, a scuza, a sfărâma, a trata, a zdrobi, a zvânta.
Cuvios, adjectiv
Sinonime:
credincios, cucernic, cuviincios, decent, evlavios, inteligent, milostiv, omenos, pios, politicos, preacredincios, religios, sfânt, smerit, (franțuzism) devot, (în limbajul bisericesc) drept, (învechit și regional) smernic, (învechit) asemănător, (învechit) bine-credincios, (învechit) blagocestiv, (învechit) distins, (învechit) frumos, (învechit) înțelept, (învechit) just, (învechit) motivat, (învechit) pietos, (învechit) postnic, (învechit) potrivit, (învechit) pravoslavnic, (învechit) preapodobit, (învechit) preapodobnic, (învechit) râvnitor, (învechit) respectuos, (învechit) suficient, (variantă) (învechit) cuvinios, (variantă) (învechit) cuvinos. Cuvios, substantiv
Sinonime:
călugăr, cucernic, reverend, sfânt.
Decont, substantiv neutru
Sinonime:
justificare, răspundere, socoteală; decontare.
Demonstraţie, substantiv feminin
Sinonime:
defilare, manifestare, manifestație, miting, protestație; argument, argumentare, deducție, dovedire, exhibiţie, explicație, inducție, justificație, probă, silogism, teoremă; (variantă) demonstrațiune.
Dezvinovăţi, verb
Sinonime:
a (se) disculpa, a (se) scuza, a (se) justifica, a (se) apăra, a se dezincrimina, (rar) a (se) dezvinui, (învechit şi regional) a (se) cura, (învechit) a (se) îndreptăţi, a (se) mântui.
Dezvinui, verb
Sinonime:
a (se) dezvinovăţi, a (se) apăra, a (se) disculpa, a (se) justifica, a (se) scuza.
Discerne, verb
Sinonime:
a aprecia la justa valoare, a delimita, a deosebi, a desluși, a desprinde, a diferenția, a discerna, a discrimina, a distinge, a judeca limpede, a raționa cu pătrundere și precizie, (Banat, Transilvania și Maramureș) a deschilini, (figurat) a cerne, (învechit și popular) a osebi.
Drept (dreaptă), adjectiv
Sinonime:
orizontal, plan, neted, direct, (livresc) rectiliniu, (popular) oblu, vertical, erect, abrupt, neaplecat, ţeapăn, plat, şes, (regional) şesos, (Oltenia şi Banat) polejnic, (învechit) tins, tocmai, (figurat) ras, şters; imparţial, neparţial, nepărtinitor, obiectiv, (învechit) nefăţărit, adevărat, echitabil, just, îndreptăţit, cinstit, integru, cumsecade, moral, curat, corect.
Dreptate, substantiv feminin
Sinonime:
echitate, justiţie, (învechit) lege, justeţe, adevăr; acţiune, cauză, judecată, proces.
Echitabil (echitabilă), adjectiv Sinonime:
just, drept, nepărtinitor, cinstit, adevărat, corect, imparţial, obiectiv.
Echitate, substantiv feminin Sinonime:
dreptate, justeţe, justiţie, nepărtinire, corectitudine, obiectivitate.
Exact (exactă), adjectiv
Sinonime:
conform, întocmai, concordant, tocmai; corect, precis, adevărat, drept, just, fidel, fix, punctual, riguros.
Explica, verb
Sinonime:
a lămuri, a desluşi, a clarifica, a limpezi; a informa, a îndruma, a orienta, a ghida; a (se) justifica, a motiva, a se dezvinovăţi, a se disculpa, a da explicaţii; a expune, a preda (o lecţie), a rezolva, a glosa, a demonstra, a analiza, a înţelege.
Explicabil (explicabilă), adjectiv
Sinonime:
justificabil, motivabil, de înţeles, accesibil, comprehensibil, definisabil, inteligibil.
Explicaţie, substantiv feminin Sinonime:
lămurire, clarificare, desluşire, limpezire; informaţie, îndrumare, orientare, explicare; justificare, motivare, motiv, pricină, cauză; expunere, predare, explicare (a unei lecţii, a unei teme).
Fidel (fidelă), adjectiv
Sinonime:
adept, adorator, creștin, statornic, devotat, credincios, discipol, fervent, practicant, prozelit; constant, corect, onest, cinstit, just, loial, sincer; literal, exact, precis, sigur, neîndoielnic, veritabil; nestrămutat, (livresc) leal, (regional) slugarnic, (învechit) smerit.
Istoric (istorică), adjectiv Sinonime:
vechi, din trecut, de legendă; real, just, adevărat; valoros, însemnat, remarcabil, excepţional.
Îndreptăţi, verb Sinonime:
a justifica, a autoriza, a da dreptul.
Judicios (judicioasă), adjectiv Sinonime:
bine gândit, chibzuit, potrivit, cu bun simţ, cu discernământ, just.
Lege, substantiv feminin
Sinonime:
acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.
Legitim (legitimă), adjectiv Sinonime:
legal, just, drept, echitabil, îndreptăţit.
Legitima, verb Sinonime:
a justifica, a îndreptăţi, a identifica, a recunoaște, a stabili adevărul.
Mântui, verb
Sinonime:
a (se) dezrobi, a (se) elibera, a (se) isprăvi, a (se) izbăvi, a (se) limpezi, a (se) purifica, a (se) răscumpăra, a (se) salva, a (se) sfârși, a (se) tămădui, a (se) termina, a (se) vindeca, a apăra, a disculpa, a emancipa, a epuiza, a fini, a ierta de păcate, a ispăși, a încheia, a justifica, a libera, a răpune, a scăpa, a scuza, a se lecui, (figurat) a (se) curăța, (figurat) a (se) spăla, (învechit și popular) a se cortorosi, (învechit) a (se) dezvinovăți, (învechit) a (se) litrosi, (învechit) a (se) măntui, (învechit) a (se) scoate, (învechit) a (se) scumpăra, (învechit) a (se) scura, (învechit) a (se) spăsi, (învechit) a (se) spogreși, (învechit) a isțeli, (învechit, impropriu) a se izbândi.
Motiva, verb Sinonime:
a justifica, a îndreptăţi, a susţine, a argumenta.
Nepărtinire, substantiv feminin
Sinonime:
dreptate, echitate, imparţialitate, justeţe, lipsă de părtinire, obiectivitate, (ieșit din uz) obiectivism, (rar) neparțialitate.
Nepărtinitor (nepărtinitoare), adjectiv
Sinonime:
drept, echitabil, imparțial, just, neparțial, obiectiv, (figurat) rece, (învechit) nefățărit.
Noimă, substantiv feminin
Sinonime:
accepție, bun-simț, cauză, coerență, considerent, conținut, îndreptățire, însemnare, înțeles (adânc), justificare, logică, menire, mobil, motiv, motivare, motivație, obiectiv, pricină, prilej, rațiune, rol, rost, scop, semnificaţie, sens, simbol, șir, tâlc, temei, ţel, țintă, valoare.
Obiectiv (obiectivă), adjectiv Sinonime:
nepărtinitor, imparţial, drept, just.
Pozitiv (pozitivă), adjectiv Sinonime:
just, valoros, real, adevărat; realist, practic.
Precizie, substantiv feminin
Sinonime:
acuratețe, exactitate, exactitudine, fidelitate, justețe, rigoare, rigurozitate, siguranță, (învechit) preciziune, (învechit) prețizie, (învechit) scumpătate.
Raţiune, substantiv feminin Sinonime:
minte, gândire, judecată, inteligenţă; temei, motiv, cauză, justificare, îndreptăţire, rezon.
Rezon, substantiv neutru (rar) Sinonime:
motiv, temei, raţiune, judecată; îndreptăţire, justificare.
Scuza, verb Sinonime:
a prezenta scuze, a se dezvinovăţi, a se justifica, a motiva; a ierta, a scuti, a trece cu vederea. Scuză, substantiv feminin Sinonime:
dezvinovăţire, justificare, motivare; părere de rău.
Temeinic (temeinică), adjectiv
Sinonime:
adânc, amănunțit, capital, chibzuit, concludent, considerabil, consistent, convingător, crucial, cumpănit, decisiv, deosebit, edificator, elocvent, esențial, fundamental, fundamentat, gândit, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, important, intens, îndreptățit, însemnat, întemeiat, judicios, just, justificat, legitim, logic, mare, matur, motivat, notabil, organic, pilduitor, prețios, priceput, primordial, probant, profund, puternic, radical, remarcabil, rezistent, sârguincios, serios, sigur, socotit, solid, stăruitor, structural, substanțial, tare, trainic, valoros, vital, vorbitor, (figurat) binecuvântat, (figurat) pătrunzător, (figurat) sănătos, (învechit) înduplecător, (învechit) temeielnic, (învechit) temelnic, (livresc) îndrituit.
Temeinicie, substantiv feminin
Sinonime:
justețe, maturitate, seriozitate, soliditate, statornicie, tărie, trăinicie.
Valid (validă), adjectiv Sinonime:
sănătos, zdravăn, voinic, apt; bun, just, valabil.
Veracitate, substantiv feminin
Sinonime:
adevăr, autenticitate, exactitudine, fidelitate, justețe, realitate, sinceritate, veridicitate, veritate.
Motivat (motivată), adjectiv
Sinonime:
justificat, fundamentat, legitimat, stimulat.
Adevăr, substantiv
Sinonime:
autenticitate, exactitate, exactitudine, justețe, real, realitate, veracitate, veridicitate, (învechit) adevărare, (învechit) adevărătate, (învechit) adevericiune, (învechit) veritate.
Apologetic, adjectiv
Sinonime:
defensiv, ditirambic, elogios, justificativ, laudativ, (învechit) panegiric.
Apologie, substantiv
Sinonime:
apărare, apologetism, ditiramb, elogiu, glorificare, justificație, panegiric, pledoarie, (învechit) defensă.
Autenticitate, substantiv
Sinonime:
adevăr, autorizare, certitudine, exactitate, exactitudine, garantare, istoricitate, justețe, legalizare, omologare, originalitate, realitate, siguranță, valabilitate, veracitate, veridicitate, veritate, (rar) validitate.
Cancelar, substantiv
Sinonime:
(variante învechite) canțelar, canțălar; (în Germania și Austria) șeful guvernului; (titlu acordat în politică sau justiție) consul, gardă.
Demonstrat, adjectiv
Sinonime:
atestat, certificat, constatat, dovedit, calculat, justificat, stabilit.
Descărcător, adjectiv
Sinonime:
degrevant, despovărător, justificativ, ușurător.
Descărcător, substantiv
Sinonime:
docher, hamal, porter.
Sustenabil, adjectiv
Sinonime:
acceptabil, durabil, justificabil, plauzibil, posibil, suportabil, viabil.
Exactitudine, substantiv
Sinonime:
adevăr, asiduitate, exactitate, fidelitate, grijă, justeță, minuție, minuțiozitate, precizie, punctualitate, regularitate, rigoare, scrupul, seriozitate, veracitate.
Dezvinovăţire, substantiv
Sinonime:
disculpare, justificare, scuză, (rar) dezvinuire, scuzare.
Dezvinovăţit, adjectiv
Sinonime:
disculpat, justificat, (rar) scuzat.
Dezvinuire, substantiv
Sinonime:
apărare, dezvinovăţire, disculpare, justificare, scuză.
Disculpa, verb
Sinonime:
a (se) dezvinovăţi, a (se) justifica, a face să se disculpe, a dezvinui, a scoate din culpă, a recunoaște ca fiind nevinovat, a-și demonstra nevinovăția, a absolvi, a achita, a inocenta, a pardona. Disculpă, substantiv
Sinonime:
dezvinovățire, lipsă de vină, nevinovăție.
Disculpare, substantiv
Sinonime:
dezvinovățire, dezvinuire, disculpație, disculpă, justificare, scuzare, scuză, (învechit) desculpare.
Disculpat, adjectiv
Sinonime:
achitat, dezvinovățit, justificat, scuzat, (învechit) desculpat, (învechit) dezvinuit.
Doveditor, adjectiv
Sinonime:
justificativ.
Drept, adverb
Sinonime:
aţă, direct, perpendicular, vertical, (învechit) prost, ţeapăn; adevărat, just, corect; chiar, exact, întocmai, precis, tocmai, (popular) oblu, taman, (învechit şi regional) prisne, (prin Oltenia) tam, (învechit, în Transilvania) acurat, (popular, figurat) curat. Drept, substantiv
Sinonime:
jurisprudenţă, (învechit şi popular, la plural) legile, (învechit) drit; calitate, împuternicire, privilegiu; (drept de preferință) prioritate; (drept de reproducere) (englezism) copyright. Drept, prepoziție
Sinonime:
lângă, de, în față, alături de, pentru, ca, în calitate de, în loc de; (drept care) așadar, prin urmare, deci.
Exactitate, substantiv
Sinonime:
adevăr, justeţe, exactitudine, fidelitate, punctualitate, rigurozitate, precizie, (livresc) acurateţe.
Explicare, substantiv
Sinonime:
explicație, lămurire, demonstrare, analizare, justificare.
Motivare, substantiv
Sinonime:
argument, explicare, explicaţie, justificare, logică, motiv, motivație, noimă, raţiune, rost, scuză, sens, temei.
Denegație, substantiv
Sinonime:
denegare, denegațiune, dezmințire, infirmare, negare (în justiție).
Fundamentat, adjectiv
Sinonime:
îndreptăţit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, temeinic, (livresc) îndrituit, (figurat) binecuvântat.
Îndritui, verb
Sinonime:
a autoriza, a îndreptăţi, a îngădui, a justifica, a permite.
Îndrituit, adjectiv
Sinonime:
fundamentat, îndreptăţit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, temeinic.
Scuzabil, adjectiv
Sinonime:
amnistiabil, justificabil, motivabil, pardonabil, remisibil, suportabil, tolerabil.
Scuzare, substantiv
Sinonime:
dezvinovăţire, disculpare, iertare, justificare, motivare, motivaţie, scuză.
Inocenţă, substantiv
Sinonime:
candoare, castitate, curăţenie, feciorie, imaculare, inexperiență, ingenuitate, naivitate, neexperiență, neîntinare, neprihănire, nevinovăţie, pudicitate, pudoare, puritate, simplicitate, vergurie, virginitate, (învechit) curăţie, (învechit) smerenie. Inocenta, verb
Sinonime:
a declara nevinovat, a dezvinovăți, a justifica.
Injusteţe, substantiv
Sinonime:
falsitate, inexactitate, lipsă de justețe, neadevăr, nedreptate.
Definibil, adjectiv
Sinonime:
definisabil, determinabil, explicabil, justificabil.
Definisabil, adjectiv
Sinonime:
de definit, definibil, determinabil, explicabil, justificabil.
Demonstrațiune, substantiv
Sinonime:
argument, argumentare, confirmare, deducție, demonstrare, explicație, inducție, justificație, raționament, silogism, teoremă; manifestație, protestație; probă; demonstrație.
Legitimizare, substantiv
Sinonime:
justificare, legitimare.
Legitimiza, verb
Sinonime:
a justifica, a legitima.
Motivaţie, substantiv
Sinonime:
argument, argumentare, cauză, justificare, mobil, motiv, motivare, rezon, scuză; ambiție, determinație, hotărâre, rezoluție, voință.
Deducțiune, substantiv
Sinonime:
argumentație, concluzie, consecință, deducție, defalcare, demonstrație, justificație, logică, rezultat, silogism, sustracțiune, sustragere.
Explicațiune, substantiv
Sinonime:
cauză, clarificare, comentariu, definiție, demonstrare, exegeză, explicare, expozeu, indicație, instrucțiune, interpretare, justificare, justificație, lămurire, legendă, motiv, parafrază, precizare; (variante) esplicație, esplicațiune, explicație.
Inducție, substantiv
Sinonime:
analogie, argument, concluzie, demonstrație, generalizație, inferență, justificație, raționament; electricitate, excitație, influx, producțiune, (inducție electrostatică) electrizare prin influență; (variantă) inducțiune.
Arbitrabil, adjectiv
Sinonime:
justiţiabil.
Deducție, substantiv
Sinonime:
deducere; argument, argumentație, concluzie, concluziune, consecință, demonstrație, explicație, justificație, raționament, silogism, sorit; defalcare, scoatere, substracție, substracțiune; (variantă) deducțiune.
Preciziune, substantiv
Sinonime:
acuratețe, brevitate, claritate, concizie, conciziune, dexteritate, exactitate, exactitudine, fidelitate, finețe, justețe, meticulozitate, netitate, precizie, rigoare, siguranță; explicație, informație precisă, lămurire, precizare, specificație.
Apropriat, adjectiv
Sinonime:
adaptat, adecvat, apt, convenabil, corespunzător, însușit, just, pertinent, potrivit, propriu.
Matematic, adjectiv
Sinonime:
algebric, algoritmic, analitic, aritmetic, deductiv, demonstrabil, demonstrat, explicit, formal, geometric, inductiv, just, logic, precis, probabilistic, rațional, riguros, sistematic, statistic, științific, topologic, (învechit) matematicesc. Matematic, adverb
Sinonime:
exact, fix, precis, punct, riguros. Matematic, substantiv
Sinonime:
astrolog, matematician.
Deducere, substantiv
Sinonime:
decont, defalcare, discount, exonerare, exonerație, reducere, reducție, remiză, risturnă, substracție; concluzie, consecință, corolar, demonstrație, inferență, justificare, justificație, rezonament, silogism, sinteză; deducție, (învechit) deducțiune.
Motivabil, adjectiv
Sinonime:
explicabil, justificabil, scuzabil.
Întemeiat, adjectiv
Sinonime:
așezat pe baze sigure, clădit, confirmat, consolidat, fondat, fundamentat, în plină vigoare, îndreptățit, îngrijit, înrădăcinat, întărit, just, justificat, legitim, logic, motivat, pus pe temelii, rațional, serios, solid, temeinic, (figurat) așezat la vorbă, (figurat) binecuvântat, (învechit) apărat, (livresc) îndrituit, (rar) zidit. Întemeiat, substantiv
Sinonime:
consolidare, instituire, înființare, înrădăcinare, întărire, întemeiere, (învechit) apărare, (învechit) împuternicire, (rar) zidire. Întemeiat, adverb
Sinonime:
bazat pe (ceva), drept, just, serios, temeinic.
Îndreptare, substantiv
Sinonime:
ameliorare, ameliorație, călăuzire, conducere, corectare, corectiv, corectură, corijare, dezdoire, dezvinovățire, dirijare, fortificare, ghidare, îmbunătățire, îndreptat, îndreptățire, îndrumare, îndrumat, înfiripare, însănătoșire, întărire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, netezire, nivelare, normalizare, orientare, pretext, reconfortare, rectificare, redresare, refacere, remediere, restabilire, retuș, retușare, ridicare, schimbare, scuzare, tămăduire, tonificare, vindecare, (figurat) reparare, (învechit și figurat) sculare, (învechit și figurat) sculătoare, (învechit și popular) împuternicire, (învechit) document oficial, (învechit) dreptate, (învechit) îndireptare, (învechit) îndreptăciune, (învechit) mântuire, (învechit) poruncă, (învechit) principiu conducător, (învechit) răsplată, (învechit) sănătoșare, (învechit) sentință, (învechit) tămăduință, (învechit) vracevanie, (învechit; la plural) act justificativ, (popular) tămăduială, (rar) reconfort, (rar) rectificație.
Legiferator, adjectiv
Sinonime:
justițiar, legiferant, legislativ, legiuitor.
Defendabil, adjectiv (învechit)
Sinonime:
defensibil, justificabil.
Legitimare, substantiv
Sinonime:
identificare, îndreptățire, justificare, legitimație, legitimizare, motivare, motivație, oficializare, rațiune, recunoaștere, temei.
Meritat, adjectiv
Sinonime:
cuvenit, justificat, (învechit) cuviincios.
Sesiza, verb
Sinonime:
a arăta, a constata, a descoperi, a dezvălui, a ghici, a intui, a încunoștința, a întrevedea, a întrezări, a înțelege, a lua cunoștință, a observa, a percepe, a prevedea, a releva, a remarca, a reține, a revela, a se adresa justiției, a ține seama, a vedea, a zări, (figurat) a dibui, (figurat) a mirosi, (figurat) a pătrunde, (figurat) a prinde, (învechit) a privi, (învechit, figurat) a pricepe, (livresc) a priza, (Moldova, Transilvania și Banat) a zăpsi, (variantă) a sezisa.
Recela, verb
Sinonime:
a se ascunde, a se refugia, (obiecte furate) a păstra și a ascunde, (persoane) a sustrage de la cercetările justiției.
Recelare, substantiv
Sinonime:
ascundere, refugiere, (obiecte furate) păstrare și ascundere, (persoane) sustragere de la cercetările justiției.
Apologiza, verb
Sinonime:
a face apologia, a justifica, a lăuda excesiv, (învechit) a panegiriza.
Îndreptăţire, substantiv
Sinonime:
autoritate, calitate, cădere, competență, drept, dreptate, îndrituire, justificare, legitimare, legitimitate, motivare, motivație, rațiune, temei, (învechit) rezon, (învechit) voinicie, (popular) noimă.
Șerif, substantiv
Sinonime:
(în Anglia și în Statele Unite) judecător, justițiar, ofițer, polițist; (ţările islamice) guvernator, principe, prinț, suveran, șef.
Legiuit, adjectiv (învechit și popular)
Sinonime:
legal, legiferat, legitim, (învechit) îndreptățit, (învechit) justificat.
