Interpelare (interpelări), substantiv
Sinonime:
chemare, interpelație, somare; (la plural) chemări, întrebări, strigăte.
Interpelaţie, substantiv
Sinonime:
interpelare, întrebare, (variantă) interpelațiune.
Interpelațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
interpelare, interpelație, (învechit) interpelățiune.
Interpelator, substantiv
Sinonime:
deputat, intervievator.
Apostrofa, verb Sinonime:
a face observații, a mustra, a dojeni, a critica, a imputa, a interpela. Apostrofă, substantiv
Sinonime:
apostrof; apostrofare, imputare, interpelare, mustrare, reproș.
Interogație, substantiv
Sinonime:
interogare, interpelație, întrebare, (variantă) interogațiune.
Interogare, substantiv
Sinonime:
ascultare, chestionare, examinare, interogație, interogațiune, interpelare, intervievare, întrebare, (învechit) procitanie.
Agrăi, verb (regional)
Sinonime:
a avertiza, a preveni; a interpela, a se adresa (cuiva).
Întrebare, substantiv
Sinonime:
cercetare, chestionare, chestiune, consultare, dubiu, enigmă, examinare, incertitudine, informare, interogare, interogatoriu, interogație, interpelare, îndoială, întrebat, nedumerire, problemă, (învechit și popular) întrebăciune, (învechit și popular) întrebătură, (învechit) consfătuire, (învechit) dare de seamă, (învechit) discuție, (învechit) explicație, (învechit) interogațiune, (învechit) judecată, (învechit) permisiune, (învechit) prigoană, (învechit) răfuială, (regional) întrăbare.
