Incrimina, verb Sinonime:
a învinui, a acuza, a inculpa, a pârî, a învinovăți.
Incriminabil, adjectiv
Sinonime:
acuzabil, blamabil, condamnabil, imputabil, reprehensibil.
Incriminare, substantiv
Sinonime:
acuzare, acuzaţie, incriminație, inculpare, învinovăţire, învinuire. Încriminare, substantiv
Sinonime:
incriminare.
Incriminat, adjectiv
Sinonime:
acuzat, inculpat, împricinat, învinovățit, învinuit, pârât, (variantă) încriminat.
Incriminaţie, substantiv
Sinonime:
acuzare, acuzaţie, incriminare, (variantă) incriminațiune, învinovăţire, învinuire, suspiciune.
Incriminator, adjectiv
Sinonime:
acuzator, (variantă) încriminator.
Acuza, verb Sinonime:
a învinui, a învinovăţi, a recrimina, a incrimina, a pune ceva pe seama cuiva, a ataca, a critica, a imputa, a inculpa, a taxa. Acuză, substantiv
Sinonime:
acuzare, acuzație, învinovățire, învinuire.
Blama, verb Sinonime:
a dezaproba, a reproba, a critica, a condamna, a înfiera, a vesteji; a admonesta, a incrimina, a sancționa, a stigmatiza.
Făptaş, substantiv masculin
Sinonime:
autor, făptuitor; acuzat, încriminat, vinovat, infractor.
Inculpa, verb Sinonime:
a incrimina.
Inculpat (inculpată), substantiv masculin şi substantiv feminin Sinonime:
învinuit, încriminat, acuzat, pârât, reclamat.
Învinovăţi, verb Sinonime:
a învinui, a acuza, a inculpa, a încrimina, a arunca vina.
Pârî, verb Sinonime:
a denunţa, a da pe faţă, (familiar) a turna, a acuza, a încrimina, a învinui, a inculpa.
Reproş, substantiv neutru Sinonime:
imputare, dojană, mustrare, învinuire, recriminare, încriminare, acuzare.
Acuzat, substantiv și adjectiv
Sinonime:
incriminat, inculpat, împricinat, învinovățit, învinuit, pârât, (popular) pricinaș, (prin Transilvania) pricinat.
Acuzator, substantiv
Sinonime:
delator, denunțător, parchet, procuror, reclamant, sicofant, (învechit) minister public. Acuzator, adjectiv
Sinonime:
incriminator.
Acuzaţie, substantiv
Sinonime:
acuzare, învinovăţire, învinuire, acuză, culpabilizare, incriminare, incriminaţie, (popular) pâră, (învechit) pârâtură, pricină, prihană; inculpare, incriminare, incriminaţie.
Dezincrimina, verb
Sinonime:
a scoate de sub incriminare; a disculpa, a dezvinovăţi.
Imputaţie, substantiv
Sinonime:
acuzație, acuzațiune, calomnie, delațiune, difamație, imputare, incriminație, inculpare, insinuație, învinovățire, reproş, sumă plătită.
Imputabil, adjectiv
Sinonime:
atribuibil, incriminabil, reproşabil.
Reproşabil, adjectiv
Sinonime:
blamabil, contestabil, criticabil, imputabil, incriminabil, recuzabil, reprehensibil.
Învinovăţire, substantiv
Sinonime:
acuzare, acuzaţie, acuză, incriminare, inculpare, învinuire, (învechit) pârâtură, (învechit) pricină, (învechit) prihană, (popular) pâră.
Imputabilitate, substantiv
Sinonime:
imputație, incriminație, responsabilitate.
Nedezvinovățit, adjectiv
Sinonime:
incriminat, inculpat, învinuit, vinovat.
Împricinat, adjectiv și substantiv
Sinonime:
acuzat, inculpat, învinuit, pârât, (livresc) incriminat, (popular) pricinaș, (prin Transilvania) pricinat.
Ilegaliza, verb
Sinonime:
a criminaliza, a declara ilegal, a incrimina, a scoate în afara legii.
Acuzabil, adjectiv
Sinonime:
incriminabil, inculpabil, nejustificabil, reprehensibil.
